Plajele insulei Samos - o încântare pentru trup și suflet!

TIPĂREȘTE

Nu știu cum sunteți voi, dar eu când ajung într-o insulă grecească vreau să descopăr cât mai multe despre ea, despre locuri, istorie, oameni, dar în egală măsură vreau să-i văd plajele, cât mai multe, golfurile, țărmurile dantelate sau stâncoase, după cum e cazul și nu în ultimul rând marea și culorile ei - vezi impresii culorile care mă fascinează atât de mult, încât doresc să includ cât mai multe nuanțe în ”repertoriul” ei.

Și aici în Samos am încercat același lucru, iar pentru asta am închiriat o mașină pentru două zile, un Hyundai Atos Prime, cu 30 euro pe zi. Majoritatea drumurilor pe insulă sunt destul de bune, doar puțin înguste, mai ales prin localități. Nu sunt semnalizate cu indicatoare peste tot, dar probabil că asta nu e o noutate pentru nimeni, de cele mai multe ori, drumul însoțește marea, când pe o parte când pe alta, priveliști frumoase putând fi admirate la fiecare curbă. Ori plimbarea devine și mai plăcută atunci când traversăm câte o pădurice iar drumul curge lin sub o boltă de ramuri, unite de pe o parte pe alta, asemenea unui tunel.

În prima zi a plimbării noastre cu mașina am pornit din Pytagorio, locul nostru de cazare, vezi impresii, spre nord spre Vathi, cu intenția de a vizita partea de nord, nord-vest, unde se spune că sunt cele mai spectaculoase plaje din insulă. Pentru asta am virat spre stânga cu destinația Kokkari.

Kokkari, situat la 10 km de Vathi, capitala insulei, a fost un mic sat pescăresc care însă acum a devenit o stațiune frumoasă, cu casele ce înconjoară micul golf, împărțit parcă în două de o stâncă ce oferă o imagine de carte poștală. De jur-împrejur, dealuri verzi, un spectacol minunat, iar vânturile ce bat aici fac locul ideal pentru windsurfing.

Drumul este paralel cu marea, noi am oprit pe o străduță, trecând apoi printre cafenelele și terasele așezate cu fața la mare. Într-adevăr și acum vântul bătea binișor, plaja este foarte lungă, noi eram acum în partea de vest a ei, iar intrândul în mare, stânca din poze fiind mult spre est.

Plaja este cu pietricele, ca mai toate din Samos, marea era destul de agitată, dar cu niște culori, fantastice... la primele ore, când am fost noi, plaja era destul de pustie, la fel și terasele. Sunt multe locuri de cazare, am văzut vile și pensiuni foarte drăguțe, florile surâd și aici vesele, în culori pastelate sau dimpotrivă roșii sângerii.

Plaja Lemonakia, la cca 2 km din Kokkari, spre vest, beneficiază de o parcare la drumul principal, de unde se coboară cca 100 metri. Este amenajată cu șezlonguri și umbrele, este cu pietriș, are o tavernă pe plajă, iar copaci mari de tamarisc și pini, oferă intimitate, privitorilor de sus. Pentru că de aici de sus, culorile mării sunt mai frumoase, trecând de la turcoaz, la indigo...

Abia urcați în mașină, ajungem la plaja Tsamadou, la 2-3 km doar de Lemonakia. Și aici avem o parcare generoasă la umbră oferită de păduricea prin care trece drumul, o terasă chiar acolo la strada principală, apoi pe o alee, pe scări vopsite, cu alb, la umbra copacilor, întrevedem tonurile de albastru și nu numai, șezlongurile, umbrelele, oamenii, opa, aici se face nudism... Așadar, nu mergem mai departe, mai facem poze, cu natura... :) oamenii au intimitate, rânduri, rânduri de copaci, feresc de privirile indiscrete.

Urmează plaja Avlakia sau Tsambou, o localitate mică cu numai 150 de locuitori, cu casele care parcă îmbrățișează țărmul, cu o plajă mică, destul de îngustă, cu pietre albe, mărginită de o stâncă. O parcare în spatele plajei, câteva terase pe margine, fac un loc demn de vizitat.

În ordine urmează plaja Agios Konstantinos, pe care noi nu am văzut-o, apoi Agios Nikolaos. Ei, da, aici este un loc, liniștit, poate prea liniștit, pentru că nu prea am văzut oameni, este un mic sat pescăresc, cu un mic port, țărmurile sunt atât de stâncoase, atât de dantelate, atât de spectaculoase. Am parcat mașina pe marginea drumului, pornind în recunoaștere... Să nu mint, am văzut un om, un pescar, pe marginea apei, pe stânci...

Am mers în sătuc, am găsit micul port cu cele câteva bărcuțe colorate, o căsuță vopsită în alb și albastru, superbă, iar în spatele ei, o terasă, goală acum, probabil cu ceva activitate seara? Ne-am plimbat în voie, nu ne-a deranjat nimeni, o biserică mică, albastră și ea, atât de frumoasă... Nu știu, dar au niște vopsele albastre, parcă create special pentru ei... Nu cred să mai fi văzut aceste nuanțe în altă parte. (decât în Grecia)

Am ocolit biserica, am mers până la marginea apei, am privit în dreapta, unde era o vilă, nu știu dacă momentan era locuită, fiecare intrare însă avea numele unei femei, Artemis, Atena, etc... Frumoasă, albastră... Mi-a plăcut atât de mult acest loc, chiar dacă era pustiu, sau poate tocmai de aceea? Iar marea, marea așa calmă... Totul se potrivea așa de bine...

Parcă desprinzându-ne dintr-o poveste, am plecat mai departe spre Karlovassi, următorul oraș important după capitala Vathi. Un oraș frumos, puternic dezvoltat comercial, cu biserici impresionante, ca niște catedrale, chiar am oprit să fac poze cu Agios Nikolaos, o biserică superbă, case frumoase, impunătoare, străzi largi, flori, palmieri, leandrii... Toate astea în zona Nea Karlovassi, cartierul nou. Aici în oraș s-a născut Lykourgos Logothetis, liderul revoluționarilor, al cărui castel este în Pytagorio.

Am ajuns și la mare, în port, la marina, aici drumul se îngustează, ducând mai departe peste numai câțiva km, mai precis 3, la Potami. O parcare la stradă, plaja este accesibilă de la drumul principal, la doar câteva sute de metri, pe câteva trepte și printr-o grădină de legume, fac să fie o alegere reușită pentru a petrece un timp frumos la o mare minunată, într-un golf, ferit de curenți, o plajă destul de lungă și lată, foarte bine organizată, cu multe șezlonguri colorate și umbrele, cu pavilioane acoperite cu rogojini, sau un fel de baldachine... Plaja este cu pietricele albe, marea este albastră, bătând bine spre turcoaz... Terase cu bar, cu foarte multe decorațiuni drăguțe, o încântare pentru privit și servit.

Revenind la drumul principal, de aici sunt trasee care pornesc pe partea stângă, spre cascade, sau spre un castel venețian, ori spre biserica din Metamorphosis, din sec. XI-lea, despre care se spune că este cea mai veche din Samos.

Noi am ales să mergem puțin mai departe, tot spre vest, unde se mai întindea o porțiune din aceeași plajă Potami, cea care aici este mărginită de o stâncă uriașă parcă prăvălită în mare, de unde se vede frumos, toată lungimea plajei în urmă, până la monumentul alb din partea cealaltă a golfului. Tufe mari de leandrii alb și roșii cu flori gigant, întregesc peisajul deja de vis. Pe partea cealaltă a drumului, stânci abrupte, folosite de alpiniști pentru cățărare, chiar atunci la momentul când eram acolo.

Sigur că drumul continuă și de aici, spre vest, doar că e nevoie de mașină de teren, noi nu am mai continuat, deși tare mi-ar fi plăcut pentru că ar fi urmat celebrele plaje Micro Seitani și Megali Seitani, sălbatice și neamenajate, având în spate muntele Kerkis, de 1473 metri. Drumul este greu accesibil, dar cine ajunge totuși la gura Cheilor Kakoperato, se va bucura să vadă cum se întinde plaja, după cum îi spune și numele Megali Seitani.

Noi am făcut cale întoarsă de la Potami, luând-o spre sud, prin Leka, prin Kastania unde am oprit în centrul satului să admirăm platanul a cărui coroană acoperă întreaga piațetă, goală la ora asta, dar nu și seara, când toți localnicii se adună în jurul meselor.

Apoi am trecut prin minunatul sat de munte Marathokampos. Aici iar am oprit, ne-am plimbat prin sat, am văzut o școală mare, o biserică și mai mare și mai frumoasă, decât cea pe care o văzusem deja în Kastania. Mi se pare incredibil, cum sate mici au biserici atât de mari ca niște catedrale. Spectaculoase.

Din Marathocampos, pentru doritori și cei care pot, este traseul spre Peștera lui Pytagora. Se poate merge câtva cu mașina, dar apoi este de mers pe jos, mai apoi de urcat multe trepte. Celor care pot, noi acum nu am putut, din cauza unor probleme de sănătate.

Așadar am continuat să mergem tot spre sud, ajungând iarăși la mare, mergând pe țărmul ei înspre vest, până am ajuns la plaja Limnionas. Asta m-a dus direct cu gândul la Zakinthos, la golful cu același nume și nu am fost departe pentru că drumul este la fel de îngust ca și acolo, rugându-ne în tot acest timp să nu vină nici o mașină din sensul celălalt. Soțul meu a spus atunci, uite vezi de ce sunt grecii așa credincioși? mai tot timpul se roagă să nu vină cineva din sens opus! :)

Da și iată am ajuns la plaja Limnionas, frumoasă, lată, lungă, cu ceva șezlonguri și umbrele, nu foarte aglomerată, cu un nisip auriu, un loc tare liniștit, foarte frumos, numai bun de stat la leneveală și bălăceală în apele mării. După un set de poze către toate zările, am purces mai departe, doar că de data asta spre est, către destinația noastră finală, Pytagorio, urmând ca pe parcurs să vedem ce ne mai iese în cale.

Și ne-a ieșit taverna Psili Ammos, atârnată deasupra mării, situată chiar pe buza țărmului, având terasa suspendată, o adevărată încântare. Marea se zbătea jos în valuri, rostogolindu-se pe țărmurile frumos dantelate, sculptate parcă din dalta vreunui artist celebru. Am servit un frappe, alături de care am primit un pahar mare de apă din partea casei. Prețul parcă simbolic, 2 euro. Se putea servi și un sandvis, dar și un prânz, condiții există, decor nu mai spun...

Imediat după acest minunat golf, se întinde o plajă lungă, lungă, Kampos, sau Votsalakia, sau Psili Ammos în porțiunea ei cea mai de vest, pe câțiva km, chiar alături de drum, unde terasele parcă se țin lanț, doar tu trebuie să alegi locul unde să stai. Plaja este amenajată, este foarte relaxată, nici nu poate fi altfel la cât de mare e, are nisip alb dar și pietriș la Psili Ammos, copaci de tamarisc oferă umbră în rândul doi, trei de la mare. Stațiunea este frumoasă, se întinde și ea alături de drumul principal, vile frumoase și cochete cu cazări bune. Dealurile verzi din spate invită la plimbări hai-hui în natură...

Mergând mai departe trecem pe la Ormos Marathocampos, un mic sat pescăresc, situat într-un golf, cu maluri stâncoase, cu câteva taverne chiar pe malul apei. Tot aici în sudul insulei ar mai fi plajele Balos și Tsopela, dar la ele nu am mai ajuns, pentru că am deviat puțin spre centrul insulei, trecând prin Koumeika, apoi Koumaradei, deoarece am vrut să vedem Moni Megali Panagia, o veche și foarte frumoasă mânăstire, ce datează tocmai din sec. XVI, care este fondată în 1586 de Dionysius și Nilos. Este a doua cea mai veche biserică din Samos.

Biserica este înconjurată de ziduri înalte, frumoase, cumva parcă prea cazone, doar că noi am găsit-o închisă, deși de undeva se auzeau cântări religioase. Se spune că ea a fost construită pe locul unui vechi templu închinat zeiței Artemis. A fost renovată în 2010, pentru că în 1990, mare parte a fost distrus de un incendiu.

De aici de la mânăstire ne-am îndreptat spre Heraion, vrând să vedem situl arheologic, Templul zeiței Hera, dar am ajuns prea târziu, programul fiind zi de zi până la ora 15. Am făcut câteva poze peste gard, ne-am resemnat și ne-am îndreptat spre plajă. Plaja Heraion. Am găsit o plajă frumoasă, cu nisip și pietriș, câteva șezlonguri și umbrele, foarte puțină lume, o mare agitată, valuri spumoase... Am făcut poze, am admirat din nou nuanța bleu, parcă ușor sidefie a mării, îndreptându-ne atenția și mașina către plaja vecină, Papa Beach.

Porțiunea de drum nu este asfaltată, dar cu grijă, se poate ajunge. Și merită, credeți-mă! am găsit aici, o mare mulțime de oameni, mai mulți ca oriunde până acum, parcarea era plină, dar mai suporta și alte mașini. După ce treci peste un podeț, vezi trepte și terase, toate amenajate cu șezlonguri și umbrele, frumos numerotate, cu măsuțe, totul, într-un mic golfuleț, foarte spectaculos, cu o terasă-tavernă pe dreapta, deasupra mării. Peste tot, în împrejurimi, chiar și sus pe deal, erau așezate băncuțe, mese, paturi, fotolii, leagăne, pentru o ședere cât mai plăcută. De peste tot, de oriunde priveai marea, îți dădea senzația de libertate, de stăpână a lumii, și nu e oare așa? Dincolo de deal, pe unde ajungi pe o cărare strâmtă, o altă porțiune de plajă, imediat lângă peretele de stâncă. Aceeași mare, aceleași culori, aceeași senzație... Minunat! nu o ratați!

Cam asta a fost prima noastră zi de plimbare.

În cea de-a doua zi am plecat din nou spre nord, dar de data asta am intrat în Vathi, am mers prin capitală, am trecut de port, de unde drumul se îngustează foarte tare și devine foarte interesant, ajungem în cele din urmă la plaja Gagou, sau Gagkou. Nu e mare, nici pe departe, este situată într-un mic golf, care este parcă îmbrăcat cu hoteluri și viluțe, de jur-împrejur, este îngustă și are pietre. Și soare probabil numai după ora 12, dar nu e de neglijat, doar că îmi închipui că poate fi aglomerată peste zi. Noi am văzut-o dimineață.

De aici am pornit către est, pe niște drumuri, spectaculoase, pe țărmul mării, cam 6 km până ce am dat de un mic sătuc liniștit și frumos, Agia Paraskevi. Aici este un mic port, cu câteva bărcuțe, o parcare destul de mare, în vecinătatea unui frumos părculeț unde este o biserică frumoasă vopsită cum credeți? în albastru. Ne-am odihnit puțin pe băncuțele din jurul unui copac bătrân care asigură umbră parcului, admirând marea. Telefonul ne-a detectat că suntem, în Turcia, atât de aproape eram. În partea cealaltă a golfului este o terasă și o mică plajă cu pietriș, chiar și câteva șezlonguri, de umbrele nu e nevoie, de asta se ocupă copacii de pe margine. Era așa de frumos aici că nu ne venea să mai plecăm, era pustiu, un singur om trebăluia ceva la o barcă.

Și totuși, am plecat, ar fi urmat să mergem spre plaja Livadaki, dar erau cca 4 km pe un drum neasfaltat, pe unul din brațele insulei, ori ne-am cam temut cu mașina închiriată, deci am renunțat. :(. Am făcut câteva poze din drumul principal, către frumoasa plajă, ca și celeilalte din Asprohorti.

Ne-am întors spre Vathi, dar am luat-o acum spre est, prin Paleokastro și am mers cca 8 km până la plaja Kerveli. Situată într-un golf, ferit de vânturi, cu un deal verde în spate, o terasă chiar lângă plajă, o parcare în apropiere, plaja este liniștită și frumoasă, cu pietriș gri, pe alocuri cu nisip, un ponton destul de lung pe care ne-am plimbat și noi, făcând poze... Un loc frumos pentru cei care doresc intimitate, liniște...

La sud de Kerveli, am găsit plaja Posidonio, alături de plaja Klima. Ei bine spun alături pentru drumul e același către ele, la jumătatea lui se desparte, la dreapta e Klima la stânga e Posidonio. Ambele situate în golfuri, poziții perfecte, frumoase. Am mers prima dată la Klima, două terase mari, chiar în buza mării, cu curți uriașe la umbra copacilor fructiferi, lime, lămâi și gutui, unde am parcat și noi. Plaja este cu pietre mari, colorate, este îngustă dar destul de lungă, apa limpede ca cristalul și cu pietre. Sunt șezlonguri pe plajă, erau câțiva oameni, de umbrele nefiind nevoie, sunt copaci, smochini, pini, cu umbră suficientă.

Despre Posidonio, știam lucruri bune, așa că am și oprit la jumătatea drumului să fac poze de sus, pentru că panorama este fabuloasă. Am intrat în sat, care nu e mare, dar are parcare, terase pe malul mării, iar una chiar în mare. Plaja e în dreapta ei, nu foarte lată, dar suficient de lungă pentru a putea sta liniștiți și nu aglomerați. Sunt șezlonguri, totul e la liber, mai ales umbra oferită de acei copaci, tamarisc, care sunt peste tot pe insulă.

Ne-a plăcut așa mult, că am stat aici preț de câteva ceasuri. Apa era caldă, limpede, nisip fin în mare, iar pe plajă un nisip grunjos. Am avut cabine de schimb, iar plaja e chiar lângă aleea din fața primului rând de hoteluri, studiouri, sau piscine. Am profitat să văd și o parte din sat, am mers pe străduțele cochete, am văzut vile și curți pline de flori, pline de culoare. Am fost și dincolo de terase, în partea cealaltă a stațiunii, acolo e portul, un mic părculeț, bărcuțe pe mal. Recomand locul cu drag, nouă ne-a plăcut!

În cele din urmă am plecat spre o altă destinație, acum Psili Ammos. Nu vă speriați, alta, nu cea de care vorbeam mai înainte. Asta e una din cele mai frumoase plaje cu nisip fin, precum arată și numele Psili Ammos, pentru că asta înseamnă. Aici sunt mai multe rânduri de șezlonguri, iar plaja e potrivită pentru familiile cu copii. Insula Vareloudi este aproape iar coasta turcească la numai 1 km.

Puțin mai la vest este plaja Mikali, lungă de vreo 3 km, care acum însă nu era amenajată, s-o fi terminat sezonul? O plajă foarte lată, cu pietre albe, o mare învolburată, foarte albastră. Ceva mai la vest sunt două resorturi de patru stele, cu plajă proprie, șezlonguri și umbrele, beach bar, muzică și sport, terenuri de volei. Dacă mai mergem tot spre vest dăm de plaja Potokaki, din localitatea unde este și aeroportul, cu o plajă lungă care se continuă cu cea din Pytagorio, despre care deja v-am povestit în alt rw, Potokaki, este lată, lungă, cu nisip mai grosier, sau chiar pietriș pe alocuri, dar bine amenajată cu mai multe rânduri de șezlonguri și umbrele. Ansamblul de resorturi de lângă plajă Doryssa, fac o locație bună pentru cei dornici, asta dacă nu iau în calcul zgomotul specific aeroportului.

Cam atât acum, am povestit numai de ceea ce am văzut, mai sunt încă multe alte plaje, la care n-am ajuns, dar poate că veți încerca voi!

Iar acum vă invit din nou la un spectacol de culori, cel al mării!

webmaster, o rugăminte: https://youtu.be/RfP2a-YoKj4

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 6709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI