Ce ar mai fi de spus? ...

TIPĂREȘTE

Marturisesc ca de cate ori am vrut sa ma apuc sa scriu despre aceasta pensiune m-am intrebat daca ar mai fi necesar, la cate impresii sunt pe site si daca ar mai fi ceva de spus si nu a facut-o nimeni...

Pana la urma mi-am luat inima in dinti si m-am gandit sa imi expun si punctul meu de vedere, mai ales ca e de « datoria » mea sa fac acest lucru. Si spun asta pentru ca am reusit sa ajung la « Valea Mariei » datorita unui premiu castigat pe site, pentru care multumesc celor care m-au votat si au facut acest lucru posibil, dar si lui Cornel si proprietarilor pensiunii care au oferit premiul.

Totusi, voi incerca sa fiu cat se poate de obiectiva, iar daca strabate si o doza de subiectivism sa fie numai acela datorat asteptarilor personale. Din punctul meu de vedere, raportul calitate-pret este unul corect.

Sa purcedem la drum...

Despre locul in care este situata pensiunea, respectiv statiunea Ranca, despre care am povestit aici: click aici, nu stiam nimic pana sa nu citesc impresii postate pe site de la cei care au fost inaintea mea.

Am stabilit cu cateva luni inainte, prin email, perioada in care sa mergem. Corespondenta cu proprietarii pensiunii a fost de bun augur si am fost atentionati ca in perioada solicitata de noi, respectiv prima saptamana din noiembrie 2010, s-ar putea sa se lucreze in jurul pensiunii (la tiroliana) si in caz ca acest lucru nu ne deranjeaza ramane sa venim atunci.

Prin urmare, am purces si noi pe «drumul regelui» (click aici), respectiv pe transalpina care strabate statiunea Ranca pana dincolo de Obarsia Lotrului si am fost foarte incantati de peisajul oferit de natura.

Am ajuns dupa ora 18 la pensiune pentru ca opream foarte des sa ne minunam de peisaj si sa facem poze. Pensiunea este situata chiar la intrarea in statiune, pe partea stanga si dispune de o parcare generoasa.

Odata ajunsi, am fost intampinati cu foarte multa caldura de dl. Adelin care s-a asigurat ca totul e ok in ceea ce priveste cazarea noastra.

Camera oferita a fost cea cu nr. 4, la etajul 1 al pensiunii, despre care aflu ca este deasupra restaurantului, recitind cateva impresii, dar eu nu am auzit vreun zgomot in acest sens, doar de langa camera din dreapta noastra, intr-una din nopti, datorita unui copilas care a plans... Insa la cat am umblat am picat franti, asa ca am dormit cu totii bustean!

Cat priveste aspectul acesteia, noua ne-a placut. Predomina culoarea grena, de la mocheta, draperii si pana la asternuturi, perdelele fiind crem cu cativa stropi de floare de colt.

Ceea ce mi-a placut foarte mult a fost ca in camera se afla si o canapea extensibila care permite cazarea unei familii cu copii fara probleme, in acest fel, camera imbracand si aspectul unei camere de zi, unde se mai afla si un fotoliu in aceasi nuanta de negru si alb, precum canapeaua.

Nici amanuntele nu au fost lasate la voia intamplarii, veiozele asortandu-se si ele cu... lenjeria de pat, mai bine zis cu pilota cea calduroasa! Totul se imbina armonios si este placut vederii.

In camera se mai afla si o masuta de cafea si un TV suspendat cu receiver, precum si un sifonier pentru haine.

Baia era prevazuta cu o cadita cu dus cu hidromasaj (pe care nu l-am folosit in acest sens) , precum si cu uscator de par si era foarte eleganta in nuante de maron.

Consumabilele au fost: sapun solid si lichid, sampon, gel de dus, dischete demachiante, betigase de ureche, hartie igienica.

In balcon se afla o masuta cu scaunele pentru a savura linistit o cafea si un air-chair care te invita la relaxare si meditatie, insa nu am reusit sa ma bucur de el din cauza fetei mele care, la nici 7 dimineata, era afundata in el infasurata in plapuma, privind crestele muntilor Parang (click aici), iar in cursul zilei eram plecati din statiune.

Ce vreau sa subliniez este ca se poate vedea cu usurinta dintr-un balcon in celalalt, nu exista intimitate aici. Prin urmare, evitati sa iesiti pe balcon in lenjeria intima...

Restaurantul era potrivit pentru numarul de locuri din pensiune (in jur de 40 de locuri). Lustrele si galeriile din fier forjat si perdelele din organza ii confera acestuia un aspect elegant, in ciuda elementelor de rustic datorate mobilierului din lemn, mesele si scaunele cu spatar inalt fiind confectionate din lemn natur.

Mi-a placut ca exista aici un ochi mare de fereastra prin care puteai admira brazii, ca si cand ai fi in mijlocul lor.

Acvariul mare cu pastravi de la intrarea in restaurant te apropia si mai mult de natura si, desi facea zgomot, pe mine tocmai acest lucru ma linistea, insa am fost intrebati daca dorim sa fie scos din priza atunci cand mancam pentru a nu fi « deranjati ».

Decorul din interior era deja pregatit pentru sarbatorile de iarna cu ghirlande de brad si globulete sau poate asa era permanent pentru a sublinia faptul ca este o pensiune montana. Se afla chiar si o iconita cu Maica Domnului cu Pruncul, precum si una cu Sf. Gheorghe, dar si doua placute din lemn cu Imnul Vietii si Tatal Nostru.

Restaurantul este impartit intr-o incapere pentru nefumatori, care este chiar la intrare si una pentru nefumatori amenajata in balconul restaurantului unde se afla dooar cateva masute de dimensiuni mai mici si unde este asezata si masa pentru bufetul suedez de la micul dejun.

Cele doua incaperi sunt despartite de geamuri, restaurantul devenind foarte luminos in cursul zilei si foarte atragator prin privelistea ce o ofera natura, de la muntii golasi pana la brazii cei bogati aflati chiar in valea din fata pensiunii. Poate nu degeaba i se spune si « Valea Mariei »... Iar cand soarele straluceste si isi imprastie razele deasupra lor, sufletul ni se umple de optimism si de energie pentru a ne reincarca bateriile necesare unei drumetii sau revenirii la tumultul cotidian.

In restaurant se poate asculta o muzica in surdina sau ne putem uita la un LCD agatat de perete, ori putem sa navigam pe internet pe laptopul personal, in pensiune existand retea wireless.

Mancarea – punctul forte al pensiunii

Pot spune ca portiile erau destul de mari, astfel incat doamnele nu vor reusi sa manance in intregime doua feluri de mancare, ce sa mai zic de desertul delicios facut de casa. Si nu te puteai opune meniului zilei, care era foarte apetisant... Am inteles ca veneau si din afara pensiunii sa manance aici si ne-am dat si noi seama de ce!

Micul dejun

Acesta era servit in regim de bufet suedez daca erau cel putin zece persoane cazate in pensiune, altfel, era a la carte. Pretul a fost de 15 ron pentru o persoana, indiferent de regim (acum s-a facut 20 de ron). Prin urmare nu am sa pomenesc de preturi deoarece s-au modificat intre timp.

Optiunile pentru bufet suedez au fost: mezeluri, kaiser, salata de beuf, branza, cascaval, unt de casa, masline, oua, lapte, ciocolata calda, ceai, lapte, dulceata de casa, prajituri de casa, compot. In general a fost identic in fiecare zi, incercandu-se si ceva nou, unul-doua produse fiind inlocuite cu altele.

Plusuri: produsele de casa cu adevarat exceptionale. Minusuri: painea feliata sfaramicioasa, cu greu se putea intinde untul pe ea.

Un amanunt important: cafeaua nu era inclusa in pretul micului dejun. Avand in vedere ca eu beau cafea la ibric cu caimaic si mult lapte nu am comandat cafea, deoarece imi place numai cafeaua facuta de mine, altfel nu sunt amatoare, e mai mult un ritual pentru mine...

Pranzul

La acest capitol cel mai bine se situeaza « meniul zilei » care consta intr-o ciorbita (de pui cu taitei de casa, de perisoare, etc.) cu felul doi (de ex. friptura de pui sau porc cu piure si muraturi), plus desert - ceva de casa (prajiturele, rulada). Altfel, meniul cuprinde o varietate de sortimente, care mai de care mai gustoase. Noi am luat si tochitura gorjeneasca!

Cina nu am luat, veneam tarziu si comandam ceva desert, gen clatite sau papanasi. Evident ca erau « udate » cu limonada sau sirop preparat in casa, dar am avut parte si de o carafa de vin din partea casei!

Alte bauturi nu am incercat, daca nu ma insel a luat sotul o palinca, el nu bea « singur », iar eu numai la zile mari...

Domnisoara care ne-a servit mereu la masa a fost intotdeauna cu zambetul pe buze, iar pe bucatareasa o luam acasa, dupa cum a sugerat fi-mea (fara suparare...) !

Curatenia se facea zilnic, in sensul schimbarii prosoapelor, precum si in baie, iar in camera nu am gasit fir de praf la sosire.

Distractii la pensiune: tobogane pentru copii, un carusel, o luneta, pentru amatorii de... cascat ochii in stele... (ne-am uitat si noi), sanii, sala de fitness, masa de ping-pong. Datorita faptului ca era rece afara nu am zabovit pe langa pensiune, am plecat in drumetii, dar nici prin pensiune, avand in vedere ca eram doar noi cu fata. Prin urmare, nu am « beneficiat » de distractiile oferite de pensiune.

In jurul pensiunii inca se lucreaza, erau ceva movile de pamant si lemne, trebuie tinut cont ca statiunea Ranca este in plina dezvoltare.

Cat despre proprietari, pot spune ca am avut senzatia ca suntem alaturi de prieteni, iar piticul dl. Adelin s-a « indragostit » iremediabil de fi-mea (cea mare...), pe care nu o scapa din ochii lui mari si expresivi si pe care dorea mereu sa o imbratiseze...

Una peste alta ne-am simtit bine, nici cainii din statiune nu ne-au deranjat, nu au intrat cu noi in pensiune, nu i-am avut nici la masa... iar unele aspecte nesemnificative s-au remediat ulterior, ca urmare a impresiilor aparute pe site, ceea ce inseamna ca famila Maria si-a insusit partile negative si a tinut cont de parerea turistilor.

In concluzie, am fost acolo si ne-am simtit excelent, am recomandat si altora care s-au simtit la fel si o sa mai mergem! Numai sa dea firul ierbii...

---

VIZUALIZĂRI: 2752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI