P. S. … si nu numai ….

TIPĂREȘTE

Un review despre Pensiunea Valea Mariei din Ranca. Hm... Cred ca este cel mai greu review al meu din toate cele scrise pana acum... dat fiind in principal nr. review-rilor deja postate despre aceasta locatie... ;

Asadar, au fost deja postate mai multe impresii (27 in total) si citind zilele astea pe cele ultime postate iar pe altele mai vechi recitindu-le cu nostalgie, am intrat inevitabil in travaliul scrisului si... incercam ca o gaina care vrea sa oua si cauta un cuib... sa gasesc un moment tihnit cand sa ma apuc de povestit... Dvs. dragi cititori si/sau colegi AFA care ati luat deja contact cu cel putin jumatate din review-uri ati remarcat ca ele se impart in 3 mari categorii -> cele care lauda la superlativ (mai numeroase), cele de mijloc la capitolul aprecieri/critici si cele cateva in care tastatura cu degetele stimabililor autori au fost ca niste gloante in ceafa proprietarilor, asta generand intre unii useri AFA niste incaierari de zile mari cu afrond la persoana si gheare ascutite infipte direct in oasele altor colegi iar webmasterii au facut uneori “cu greu” fatza taifunului provocat... Eu insami m-am tras de par cu cativa si in vara nu stiam de ce coafeza m-a atentionat ca am cam rarit... (!) Cum insa traim intr-o tara democratica si fiecare are dreptul la o opinie, oricat de dreapta sau stramba ar fi ea, atunci cand luam contact cu opinia respectiva zambim sau strambam din nas si... “dam mai departe”... , ca la telecomanda TV-ului! Nu? Interesant este totusi ca fiind si eu aici la Pensiune, am vazut cum acelasi lucru cu care am luat contact iar mie personal mi-a placut enorm si l-am considerat fara cusur, pe altul l-a revoltat peste masura si asta chiar m-a mirat... uneori infuriat! E ca si cum 100 insi admira un copac si vin alti 10 care spun ca e prea mic sau are prea putine frunze... fara sa ia in calcul realitatea ca... acel copac va creste si poate va fi mult mai inalt decat ceilalti din zona!!! Tendinta asta de a judeca ceva de Acum si de Aici, fara o gandire in ansamblu al spatiului si timpului in care traim... , pe mine personal ma duce cu gandul la o oarecare superficialitate evidenta... ca sa nu zic semidoctism impanat cu rautata si invidie... dar ma opresc aici ca nu vreau sa ma trezesc... Cheala!!

***

In fine, ... hai sa ma urc odata in masina si sa o iau spre Ranca... Doua zile am topait in jurul bagajelor simtind ca vulpea prada din tufis in sensul ca micutul nostru sejur de la Pensiunea Valea Mariei se va lasa cu vizite la greu in acest judet minunat –Gorj- cu locatii superbe despre care am postat deja impresii... milioane... ”par exemple”: casa memoriala, chei montane, muzeu, manastire, statiune, ansamblu monumental, etc... Si eu si sotul scormoneam prin harti traseul exact de parcurs, GPS-ul a devenit iar important, gecile au fost si ele aruncate in portbagaj ca doar urcam la cota 1650 m, copilul l-am lasat cu mama ca sa ne putem face de cap noaptea si... hai la drum... ! Impactul cu statiunea l-am descris pe larg in review-ul dedicat Statiunii Ranca, insa nu pot sa nu afirm inca o data drumul serpuitor, dificil dar spectaculos al Transalpinei si aerul curat la destinatie incat la coborarea din masina nasul ni s-a lungit, narile s-au dilatat ca la trompa unui elefant iar plamanii precum chestiile alea la o broasca atunci cand face... Oac Oac. !

PRIMUL IMPACT LA SOSIRE. Dupa un ocol de recunoastere a zonei am aterizat la Pensiunea Valea Mariei pe care am recunoscut-o imediat din pozele colegilor AFA, clasificata la 4 margarete si pusa in functiune in anul 2007. E situata in partea de inceput a statiunii, zugravita in exterior in nuante de verde montan, mare, frumoasa, asezata ca o papusa in vitrina si pozitionata ideal in fata unui peisaj de vis cu munti iesind parca unii din altii si peste care ai impresia ca te afli cocotat, ... plini de padure de conifere iar spre varf gol alpin. Cand ne uitam de pe terasa exterioara a pensiunii incantati la maxim ne gandeam ori ca Romania are suficient lemn ori mafiotii nu au ajuns inca prin zona ca sa-i siluiasca si dezbrace fortat de frumoasa “haina verde... ”

Parcarea partial amenajata ca si drumul de coborare pana la pensiune ne-a dat de veste ca lucrarile la amenajarea exterioara sunt inca in plina desfasurare. Coboram si apreciem la maxim inititiva patronilor pe care inca nu-i cunosteam (vorbisem doar cu doamna Maria la telefon pentru programare), de a investi in continuare in aceste vremuri de criza cand cladiri intregi neterminate zac parasite in asteptarea unor vremuri mai bune. Un mini loc de joaca pentru copii alaturi de bicicletele montane pentru inchiriat ne intampina aproape de usa intrarii, animatie in jurul statiunii (era singura pensiune din zona unde se vedea agitatie), cateva masini care plecau dupa un alt sejur petrecut deja aici, noi ii inlocuim si odata cu noi in zilele ce-au urmat au venit si altii, ... semn ca pensiunea e apreciata, are turisti si asta e foarte bine! De cum deschid usa ajung in fata receptiei si aici am cunoscut-o pentru cateva minute pe d-na Maria, proprietara pensiunii care nu stia cum sa se imparta mai bine si sa faca fara solicitarilor turistilor - unii o chemau in restaurant, altii care atunci plecau si predau cheia, noi care abia asteptam sa ne cazam, fata responsabila cu ordinea si curatenia care dadea rapoarte vizavi de activitatea ei...

PROPRIETARII si PLANURILE LOR: Cu niste ochi albastri superbi si un zambet de artista d-na Maria ne-a repartizat o camera situata undeva la etajul 2, linistita, numai buna pentru doi porumbei plimbareti si indragostiti... Pentru prima data in viata mea castigasem un premiu de asa natura si mi s-a parut tare ciudat sa-mi iau cheia si apoi sa ne caram bagajele fara sa platim sau sa completam tot felul de formulare. Si un amanunt foarte important - sejurul a fost programat la inceput de vara prin bunavoita proprietarilor; in mod normal vara nu se aloca aceste premii gratuite... Ulterior l-am cunoscut si pe dl. Adelin Maria sotul d-nei Maria si proprietarul firmei care are ca punct de lucru si aceasta pensiune. Cine isi inchipuie ca poti sa construiesti un asa colos cu 10 camere destinate turistilor, sala de mese (restaurant) si sala de fitness doar cu bani imprumutati in banca, se insala amarnic. Pentru asa o afacere iti trebuie Lovele nu gluma, Spirit managerial, Daruire totala pana la sacrificiu, Optimism, Investitii facute cu cap si... foarte foarte multa Daruire Sufletesca. Adelin chiar m-a fermecat inca din primul moment! Tot cu ochi albastri si el (imi inchipui ce copii frumosi au... ar trebui sa mai faca vreo 10) de cum am inceput sa vorbim parca ne cunosteam de o viata. Un tip tanar, volubil cu toata lumea, imbracat modest si fara fitze de patron, ne-a marturisit pasiunea pentru munca lui, dragostea de munte, greutatile intampinate in ridicarea cladirii si apoi diverse alte piedici aiurea puse de autoritati, ... dar mai ales planurile de viitor, multe din ele materializate acum cand va scriu, ca de exemplu: sezlongurile pe care mi le-a ararat atunci pe net azi imbogatesc balcoanele enorme, si locul de joaca pentru copii pentru care daduse deja la comanda componentele. La terenul de sport se lucra de zor, zilnic avea muncitori si defila printre ei pentru a fi sigur ca iese treaba bine, ... ne-a vorbit si de planul lui de a aduce un telescop performant de peste 100 milioane in lei vechi ca sa vada turistii mandrele caprioarele de pe culmile muntilor, plus o tiroliana destinata curajosilor si pe care sa alunece turistrul pana aproape de padurea care incepe la doar cativa metri de pensiune... O pensiune demna de 4 margarete si o afacere de succes care pentru noi a fost ca un Adevarat Exemplu de Afacere Prospera... Familia Maria - doi oameni care nu s-au nascut bogati dar au avut curajul sa Viseze, sa Doreasca, sa Investeasca si... iar sa Viseze... in aceste timpuri cand cei mai multi dintre noi (tot cu doua maini si doua picioare) stim doar sa ne vaitam ca nu ne da Guvernul bani...

PENSIUNEA: De cum intri remarci modermitatea si curatenia. Predomina lemnul... de la balustradele scarii interioare, mobilierul restaurantului si cel destinat camerelor incluzand si baia... totul e facut pe comanda din lemn de calitate superioara. Orb sa fi si remarci finisajele de exceptie, mana unui mester iscusit... semn ca proprietarii nu au adus pe un oarecare neica sa le faca ceva doar ca sa fie... Culorile si ele se incadreaza perfect in atmosfera interioara, ce mai la deal la vale, noua ne-a placut tot ce tine de aspectul interior si exterior al pensiunii... !!! Nimic nu contrasteaza ca dimensiune... de la camerele suficient de spatioase, restaurant, baile din holul pensiunii pana la bucatarie sau alte camere anexe... au dimensiuni normale cat sa te simti minunat. Flori peste tot, restaurantul are o panorama superba asupra peisajului montan insa vazand suprafata de termopan pusa m-a furnicat pe spate la gandul cat i-o fi costat pe proprietari caci stiu cum ne-a secat la suflet pe mine si sot acum 7 ani, ca sa imbracam integral doar un apartament cu 4 camere si doua balcoane mari... Curatenia se face cu ajutorul unui sistem Spaniol de aspirator nemaivazut pana acum, un monstru robotizat, insasi instalatia care “misuna” prin peretii pensiunii fiind montata de o echipa de muncitori si ingineri Spanioli, adusi personal de Adelin in vf. de munte la... Ranca... Oare cati proprietari de pensiune ar face asta? Gandirea lui Adelin a fost urmatoarea: aduc un aspirator performant care functioneaza separat pe fiecare etaj doar cu un furtun care iese din perete, cu zgomot silentios, fara fire bagate in priza si cu care turistii sa joace coarda... iar munca asta o poate face DOAR un singur om, nu-mi trebuie “n” femei de serviciu care sa misune transpirate ici colo si sa platesc mai multe salarii. Investitia de mii de euro se va amortiza rapid si deci profitul va fi mai mare ulterior! Asadar, la nivelul la care am vazut ca se gandeste plus perspectiva manageriala de viitor care arata ca un film artistric in care regizorul “calculeaza” toate detaliile, e de prisos sa mai insist asupra lucrurilor normale si evidente pentru o pensiune cu pretentii, vizavi de – curatenie, amabilitatea personalului de nota 10+, mancarea preparata proaspat zilnic si super gustoasa, aparatura elecronica de calitate, ... pentru curiosi insa va anunt ca mi-au fost schimbate zilnic Celebrele Prosoapele din alte review-uri si ecouri, la fel aspirat in camera si sters praful... plus ca Am Avut Zilnic Apa Calda. Apoi Adelin a montat in baile de la parterul/subsolul pensiunii Fotocelule pana si la dozatorul de sapun nu numai robineti... (si sunt umblata domnilor, dar asa ceva nu am mai vazut)... ; mai trebuia doar la capacul toaletei dupa ce faci pisu sa inceapa sa cante... Madona... sau toata pensiunea sa zboare precum casa din Vrajitorul din Oz... , draga Adelin, aici chiar sunt nemultumita si te critic ca nu le-ai facut si pe-astea!!!

Ca sa vedeti mai bine dotarile camerelor puteti accesa cu incredere pagina net a pensiunii care exprima purul adevar, fara laude gratuite. Precum scrie acolo camerele au LCD –uri, programe prin satelit, cabina de dus cu hidromasaj dar personal m-am incurcat in butoane si cand i-am dat drumul toata apa mi-a cazut in cap asa ca am folosit doar dusul clasic... ; Terasele camerelor sunt imense cum nu am mai vazut si am fost in multe locuri de 4 margarete; atentionata dintr-un alt review ca balustrada n-ar fi bine prinsa si e periculoasa am verificat informatia si d-lor, stati linistiti ca nu o luati la vale... e prinsa in niste piroane cat toate zilele. Sezlondurile cum spuneam fiind pe drum, comandate atunci de Adelin pe net, ne-am asezat pe terasa pe fotoliile din interior si nu ne-au cazut galoanele sa facem asta...

Portiile de mancare mari, gustoase, servire impecabila, amabilitate, hrana preparata pe baza de comanda cu cateva ore inainte pentru pranz /cina si preparata pe loc la micul dejun. Cu 100 lei mananca doua persoane pe zi ca purceii, prajiturile am avut voie sa le ducem in camera... Nu aveti voie cu mancare la voi... si e normal... noi am avut doar ceva bautura, cozonac si ciocolata, iar seara nu mai puteam manca decat dulciuri asa eram cu burtile de pline dupa primele doua mese...

DISTRACTIA: Dincolo de plimbarile evidente prin statiune, vizitele in Tg Jiu si alte zone cu obiective turistice in apropiere, local am jucat la greu tenis de masa inclusiv cu Adelin care e maestru (exista 2 asemenea mese una pe terasa si alta in interior in sala de fitness) si m-am cocotat pe niste dracovenii d’alea metalice de fitness, (nu puteam lipsi de la operatiune, evident); Intr-o zi am facut o plimbare pe bicicletele montane aflate cum spuneam in curtea pensiunii; traseul parcurs a fost de la Pensiune pana la niste Releuri din apropiere si costa 10 lei/bicicleta/ora. Avand in vedere ca suntem mai la 40 ani, atat eu cat si sotul meu nu ne mai urcasem pe o bicicleta cam de multicel. Asa caraghosi eram pe ele ca pedalam in zig-zag ca niste gaini fugarite si in acelasi timp radeam cu gura pana la urechi... Sotul meu care e ca un ursulet arata pe bicicleta de parca ar fi calarit o pisica... iar eu aveam o privire fixa si grijulie la pietrele din drum incat era sa intru intr-o... vaca. De la saua bicicletelor fundurile noastre intelectuale si obisnuite doar cu scaunul de birou au fost vinete cateva zile si pe scaun ne asezam asa cu o gratie... , mai ceva ca marchizele sau baronesele din vechime...

Vremea a afost si ea de partea noastra pe tot parcursul sejurului... iar in balansoarele teraselor ne simteam ca niste copii rasfatati...

THE END si SUGESTII: Am plecat cu o zi mai devreme in urma unui telefon de la mama mea care spunea ca fiului nostru ii este tare dor de noi si a plans... Sejurul linistit, odihnitor, ambianta impecabila si gazdele excelente ne-au incarcat total bateriile cam descarcate... Chiar ne-am simtit foarte bine!!! Am sugerat inca de acolo patronului sa introduca senzori de lumina pe fiecare etaj in holuri sau sa le schimbe pe cele existente, daca are, caci se pare ca sunt defecte; de cateva ori am stins eu lumina pe la 10 dimneata cand ieseam din camera desi afara era soare puternic... Luminizitatea din baile de la parter/subsol putin marita si daca se poate ca toate florile din interiorul pensiunii sa aibe aceleasi ghivece si cu mai mult pamant... asta asa, ca imagine mai ales pentru fitzosi...

CONCLUZIA? Dupa ce mergeti o data... sigur o sa vreti sa REVENITI asa cum o vom face si noi in primavara... Trebuie sa vad inclusiv telescopul acela de peste 100 mil lei vechi si cu care vreau sa admir nu numai caprioarele ci si luna / stelele... !!! Voi nu???

Sejur placut la toata lumea...

Felicitari familei Maria, proprietarii...

Felicitari personalului...

Mirelutza va iubeste!

---

VIZUALIZĂRI: 2617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI