16 aprilie: 50 cm, zăpada rezistă la Rânca!

TIPĂREȘTE

Acest titlu este o adaptare montană pentru o veche reclamă la fixativ Londa, care să ilustreze neașteptata noastră bucurie de bucureșteni cantonați (era să spun carantinați :)) acasă prea mult timp, la revederea cu zăpada.

A fost o iarnă lungă și săracă în zăpadă pentru noi, și am simțit că am rămas dator copiilor în privința întâlnirii cu zăpada.

Am mai avut o tentativă de a-i duce la săniuș anul trecut la Cheile Grădiștei, încheiată însă cu un gust amar din cauza condițiilor de acolo.

Între timp însă a venit primăvara cam peste tot, a trecut și paștele catolic și ne-am luat gândul de la zăpadă.

A mai fost și reținerea de a mai pleca datorită epidemiei fără de sfârșit parcă, însă măcar am reușit să ne vaccinăm ceea ce ne-a făcut o idee mai curajoși.

Printre știrile repetate” dezinteresat” care insistau cu același buluc spre Valea Prahovei, inspirația ne-a lovit văzând că există un loc înzăpezit și... acum neaglomerat... Rânca! Distanța nu a contat, oricum presupuneam că vom petrece pe drum mai puțin decât se face în medie până la Predeal, deci am sunat și rezervat la o pensiune apropiată de pârtia de săniuș care să ofere și masă.

Am dat detalii despre drum separat, să explic cum m-am dus la 280 de km când am muntele la 128 de km.

Ce folos că e aproape dacă ajungem mai greu și mai nervoși...

Ne-am documentat și ne-a plăcut o pensiune despre care am găsit foarte multe informații din diferite surse.

Pensiunea Valea Mariei are un site propriu cu informațiile actualizate (spre deosebire de alte pensiuni, care doar bifează câteva poze și nu pun prețurile, unele nici măcar pe turistinfo, pentru a le putea crește dacă există interes). Am văzut tarifele pe perioade, sărbători, se poate vedea meniul disponibil cu prețuri plus reguli, dotări, poze... detaliat și exact, am apreciat acest lucru.

Am găsit și o mică scăpare, la secțiunea” restaurant” prețurile meniurilor nu sunt actualizate, însă la” tarife” sunt cele reale.

Valea Mariei este amplasată aproape de intrarea în Rânca dinspre Novaci, pe un drumeag de noroi ce coboară ușor către pădure spre vest (stânga).

A fost factor decisiv localizarea ei aproape de pârtiile M3, M4 și a pârtiei amenajate pentru săniuțe (aveam să constatăm că sunt două chiar) și într-un loc frumos din marginea pădurii, ferit de vâjâitul mașinilor de pe DN67C.

Construcția este realizată astfel încât toate camerele să aibă vedere către sud-vest, la pădurea de brazi și având pe fundal în dreapta crestele munților Căpățânii. Balconul-terasă este spațios și are un leagăn de tip hamac agățat de tavan și un ansamblu scăunel-masă-scăunel pentru cei ce doresc să se bucure de aerul curat și peisaj în ciripitul păsărilor din pădure. Mi s-a părut o idee bună ca separația dintre balcoanele camerelor să se rezume doar la un gărduț din lemn, astfel senzația de deschidere este mai mare iar munții pot fi admirați în cadru mai larg și din cameră.

Camera a fost spațioasă, cu mochetă, mobilier funcțional din lemn masiv, un TV plat, un pat lat și o canapea extensibilă cam de 180cm lungime.

Un plus mai greu sesizabil este antifonarea camerelor, într-adevăr nu am auzit nimic din camerele vecine, deși erau populate.

Baia era dotată cu tot ce trebuie, consumabile și o cabină de duș funcțională cu ușile în firea lor, iar un plus față de alte pensiuni.

Am beneficiat de apă caldă cu presiune fără probleme, ba chiar am degustat apa rece după ce am aflat că sursa este un izvor captat local.

Sala de mese pare micuță la prima vedere, deoarece are un separator din geam la mijloc, ce permite iluminarea și admirarea peisajului cam de peste tot. Dealtfel se vede că a fost gândită în acest scop, fiind orientată pe aceeași direcție cu balcoanele.

Cu toată zăpada de afară bufetul suedez de la micul dejun inclus n-a fost în elementul lui, și am înțeles că l-a gonit COVID-ul.

În loc am fost serviți cu platouri îndestulătoare cu răcituri și mezeluri bune, la care în fiecare zi se adăuga un ou ochi sau o omletuță.

Despre felurile comandabile din meniu inițial am avut o părere trasă în jos de prețuri... numai că meniurile zilei mi-au schimbat-o.

Pentru prânz și cină am ales meniurile zilei, care au constat în ciorbă (la prânz doar), fel principal, desert de casă și sirop natural. Porțiile au fost mari, felurile ni s-au părut gustoase, iar la fiecare masă desertul și siropul a fost altul. Foarte bune, le-au gustat și apreciat inclusiv copiii, care de obicei sunt pretențioși la dulciurile de casă.

Nu am așteptat mult servirea mesei, probabil pentru că am comunicat din timp ce dorim și cam pe la ce oră vom sosi la masă. Am fost serviți prompt și am apreciat acest lucru.

Poate un pic din starea de bine ce ne-a însoțit la Rânca s-a datorat și personalului care deși discret ne-a ajutat cu informații și în general cu toate solicitările pe care le-am avut, inclusiv cele suplimentare.

Deci dacă tonul a dat muzica, atunci lucrurile au sunat bine :)

Legat de regulile speciale din această perioadă, personalul purta măștile (chiar dacă unii oaspeți nu) iar o parte din mese erau rezervate pentru distanțare și vremuri mai bune. Oricum nu au fost multe camere ocupate deci nici prea multe mese.

Împrejurimile pensiunii au fost gândite pentru a ține turiștii după dorință: ocupați sau relaxați, asta în ciuda pantei destul de abrupte.

Există un teren de fotbal împrejmuit, un loc de joacă, câteva balansoare în spatele pensiunii dinspre parcarea generoasă. În cealaltă parte a clădirii este o rariște cu brazi către care coboară o scară și-n paralel două tobogane șerpuite pentru consumat duracell-ul drăcușorilor, apoi două pontoane cu șezlong-uri din lemn acoperite cu ceva policarbonat care să permită mămicilor bronzul în sezon. A fost construit și un ghiol mic alimentat probabil vara pe un traseu din pietre și care probabil are păstrăvi când nu e înghețat bocnă.

Din păcate aceste dotări exterioare arătau ca și cum le-au decorat ultrașii după un meci pierdut. Adică un ponton era pe jumătate prăbușit, multe scânduri erau deformate și scorojite, iar podina de pe care pleca odinioară tiroliana era și ea căzută pe jumătate. Poate ar trebui scoasă de pe site, înțeleg că tiroliana nu va fi refăcută.

Am înțeles de la angajați că în afara acesteia, celelalte structuri din lemn vor fi reparate, nu de alta dar la prețurile din sezonul de vară cred că s-ar impune. Noi acum nu ne-am cramponat de starea lor, ne-am bronzat pe pârtie de data asta :)

Oricum trebuie să ținem cont și de localizare: în golul alpin, la peste 1500m, unde zăpada atingea printre brazi și un metru!

Și am văzut și alte structuri în zonă care au cedat sub greutatea stratului de zăpadă așternut, inclusiv acoperișul unei terase, prăbușit peste mese.

Dealtfel cam peste tot în exterior se mai păstra o crustă înghețată cu grosimi până la 80 cm, întreruptă de pete din care se ițea iarba uscată și brândușele nerăbdătoare.

Potrivite pentru vremea rece erau săniile disponibile de închiriat cu 20 de lei pe zi, care puteau fi folosite pe coastele înzăpezite ale muntelui de la intrarea în stațiune. Altă variantă era închirierea săniilor la cele două pârtii pentru săniuțe amenajate la 2-300m distanță, lângă drumul principal. Poate ar trebui să se inspire de la Rânca și managerul de la Cheile Grădiștei să vadă cum se amenajează o pârtie pe care copiii să se poată da în siguranță (inclusiv cu săniile de acasă sau din altă parte): lată, suficient de lungă, cu strat de zăpadă consistent și bine nivelat și cu un val din zăpadă care să asigure oprirea în siguranță. Ce să mai mai zic, la Rânca se gândiseră inclusiv la părinții care stau cu ochii pe copii, prevăzuseră mese și bănci din lemn la capătul superior al pârtiilor de unde se poate supraveghea piticul cu o cafea sau un vin fiert în față.

Noi am prins vreme nu prea rece și un soare cald, pe pârtiile M3 și M4 era pustiu și un strat gros de zăpadă nivelată și numai bună. Cred că avea minim 50 cm, am putut observa mai sus în jurul brazilor unde se topise până la iarbă. Foarte aproape de pensiune este vârful Corneșul Mic, se ajunge repede traversând șoseaua principală și apoi după o urcare ca pentru leneși de 30 de minute se atinge unul din punctele de pe care se vede foarte frumos în toate direcțiile.

Noi am vizitat Rânca doar o dată și este prima dată când înnoptăm acolo. M-am gândit de multe ori să mergem dar iarna am înțeles că se aglomerează iar drumul de acces se cam blochează, drept urmare m-am încumetat abia acum când a fost pustiu.

Starea de fapt în zonă e neschimbată, am constatat că pe lângă pensiuni și cabane îngrijite sunt în continuare destule construcții nereușite, unele abandonate neterminate, zone neamenajate sau decopertate de iarba deasă și lăsate să se transforme în noroi sau un într-un praf galben.

Mă abțin însă să mai comentez dezvoltarea haotică, am încercat să mă bucur de cadrul natural minunat și de ce a fost frumos.

Duminică am pus bine factura detaliată primită, am achitat cu un voucher de vacanță și am luat-o spre casă.

Chiar dacă la plecare ninsoarea ne-a ascuns panorama de pe drum (grăbindu-ne parcă să ajungem acasă înainte de ora 20), am prins totuși un weekend frumos într-un loc pe care l-am mai vizita cu plăcere.

Le doresc succes gazdelor de acolo și distracție plăcută vizitatorilor!

---

VIZUALIZĂRI: 823 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI