BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Printre ursuleţi 😊, la marginea pădurii – Pensiunea Ursuleţ Bran
TIPĂREȘTEPerioada sejurului: 25 – 27 octombrie 2024
De această dată, nici destinaţia şi nici cazarea nu au fost practic descoperite şi alese de mine, eu doar acceptând sugestia şi recomandarea unui bun prieten, căruia i-am cerut ajutorul după câteva încercări eşuate de a face o rezervare cu puţin timp înainte, vreo zece zile, şi într-o perioadă solicitată, weekendul dorit de mine coincizând Sfântul Dumitru şi cu debutul vacanţei copiilor, pentru că deh... nici nu au început bine şcoala şi aveau nevoie de o nouă vacanţă.
De-a lungul anilor, petrecusem multe minivacanţe în zona Branului, cel mai adesea în Moieciu, dar e tot pe acolo, astfel că, dacă tot nu am putut încerca ceva nou, măcar mergeam într-o zonă care ştiam sigur că ne place şi că este OK şi ca distanţă faţă de Bucureşti.
Pensiunea recomandată arăta bine în poze, îmi plăcea poziţionarea acesteia şi avea şi recenzii foarte bune, 9.3 pe booking şi 5 pe Google. În plus, toate camerele aveau balcon şi exista restaurant la proprietate, ambele aspecte fiind de mare interes pentru mine. Aveam deplină încredere în recomandarea primită de la un adevărat expert, fără nicio exagerare, deoarece pensiunea fusese aleasă de el pentru un sejur propriu care nu s-a mai concretizat vara aceasta.
L-am sunat pe proprietar şi am solicitat rezervare pentru o cameră dublă pentru două nopţi. În mai puţin de o oră aveam pe mail confirmarea rezervării, la preţul de 340 lei pe noapte cu mic dejun inclus. Nu am plătit avans, dar m-am angajat ca, în cazul în care mă răzgândesc sau intervine ceva şi nu mai pot veni, să-l anunţ pentru a nu-i bloca inutil camera într-o perioadă atât de solicitată. Şi eu îmi respect promisiunile
Nu mi-am propus să învăţ pe nimeni cum să ajungă de la Bucureşti la Bran cu maşina plecând de vineri cu întoarcere duminica, ştiută fiind aglomeraţia maximă, pe scurt avem nevoie de „răbdare şi tutun” , iar cei care nu fumează probabil vor avea nevoie de şi mai multă răbdare :D.
Intenţionam să plecăm la drum dimineaţa devreme, cum se lumina, în speranţa evitării aglomeraţiei de mai târziu, însă o problemă ivită pe neaşteptate ne-a dat planurile puţin peste cap.
Am reuşit să plecăm abia puţin după ora 14 din zona Iancului, am ignorat indicaţiile GPS-ului care ne dădea drept cea mai rapidă variantă A3+DN1, alegând o variantă nouă pentru noi, cea prin Târgovişte – Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr – Bran. Am făcut cinci ore şi zece minute cu o singură pauză pentru alimentare după ieşirea din Bucureşti.
A fost o variaţie binevenită pentru noi, deoarece, urmând în continuare indicaţiile GPS-ului, am descoperit un drum superb, pe care nu-mi amintesc să-l mai fi parcurs, şi anume DJ 730, perfect asfaltat, însă îngust şi destul de virajat, cu multe porţiuni în care cu greu şi cu destule emoţii puteau trece două maşini una pe lângă alta, amintindu-mi de drumul spre satul Masca din Tenerife, chiar mai palpitant decât acesta. Am descoperit cu această ocazie o zonă de o frumuseţe copleşitoare, Cheile Dâmbovicioarei, pe care mi-am propus să o revăd. Am regretat că nu am avut montată camera de bord şi nu pot exemplifica frumuseţile care m-au încântat maxim.
Din cauza unor lucrări de asfaltare, ultimii nouă kilometri i-am parcurs în mai bine de o oră, astfel că am ajuns abia noaptea la pensiune.
La întoarcere, am folosit varianta arhicunoscută de noi prin Pârâul Rece – Predeal – DN1 – A3 şi am făcut fix cinci ore până acasă. Astea sunt drumurile pe care le avem, parcă făcute în scopul descurajării ieşirilor de orice fel şi în orice direcţie ☹
Din Bran, în dreptul parcării de la Castel am virat stânga şi apoi iar stânga chiar în dreptul indicatorului de intrare în Predeluţ, dar fără a-l depăşi, pe strada Principesa Ileana. Asfaltul se terminase, am continuat pe un drum de pământ şi pietriş, acceptabil, care însă s-a îngustat brusc la lăţimea unei singure maşini după prima curbă la dreapta, începând şi urcuşul.
Pensiunea este bine semnalizată. Se intră pe un drum privat, făcut special să uşureze circulaţia maşinilor pe timp de iarnă, la capătul pantei aflându-se pensiunea şi parcarea proprie a acesteia. Parcarea oferă locuri pentru 8-10 maşini.
Adresa: Str. Principesa Ileana nr. 42A, Bran, judeţul Braşov
Coordonate GPS: 45.521317 N; 25.361534 E
Telefon: 0733.802.502
Construcţia este ceva mai veche, fiind preluată doar de puţini ani de către actualii proprietari.
Pensiunea este clasificată la 3 flori şi dispune de 10 camere situate la primul şi la al doilea etaj: 4 duble matrimoniale, 3 duble twin şi 3 camere triple. Toate camerele au baie proprie, balcon şi o vedere superbă asupra Branului. În spatele pensiunii începe pădurea. Mi-a plăcut tare mult poziţionarea pensiunii, departe de drum, de trafic, de zgomot şi de noxe, chiar dacă accesul nu este foarte uşor, dar nimic de speriat. Am beneficiat de linişte şi de aer curat, exact ce aveam nevoie şi ce mi-am dorit 😊 În unele momente, de obicei în timpul meselor, liniştea era extrem de relativă, având în vedere numărul mare de copii, plini de energie şi foarte răsfăţaţi, dar... am supravieţuit şi eu şi ei :D
Din parcare până la intrarea în pensiune sunt ceva trepte de urcat, mai greu cu bagaje, dar m-am descurcat.
La parter se află restaurantul care serveşte preparate din bucătăria românească, putându-se comanda în sistem a la carte dintr-un meniu. Deşi meniul cuprindea mai multe feluri de ciorbă, doar două au fost disponibile pe durata sejurului meu. Felurile principale se găteau atunci pe loc, doar două specialităţi, care necesitau un timp mai lung de preparare, trebuind comandate dinainte. La mezanin se află o sală cu o masă de ping pong, iar în partea din spate a pensiunii o terasă cu vedere spre pădure. Noi am preferat terasa din faţă, aflată lângă restaurant, dotată cu mese şi scaune, umbrele de soare şi unde se află şi un grătar, care nu am văzut să fi fost folosit.
În curtea pensiunii există un loc de joacă pentru copii, precum şi o zonă de relaxare, cu leagăn, balansoar şi şezlonguri pentru adulţi.
Pensiunea este pet friendly, permiţând cazarea împreună cu animalul de companie. Gratuit! În prezent pe mine nu mă mai interesează acest subiect, dar mă gândesc că informaţia ar putea fi utilă altora.
Ajungând târziu, nu am mai avut de unde alege şi am primit camera care mai era liberă, o cameră cu două paturi alăturate, situată la etajul al doilea, accesul făcându-se doar pe scări. Am fost puţin dezamăgită, dar asta a fost. Am acceptat cu bucurie ajutorul proprietarului la căratul bagajelor pe scări.
Camera ne-a întâmpinat cu căldură şi cu un ursuleţ 😊, pentru că, da, am dormit în pat cu propriul nostru ursuleţ de pluş. Camera avea dimensiuni obişnuite, nici mare, dar nici mică la cei 22 metri pătraţi declaraţi. Predomina lemnul, foarte potrivit pentru o cazare la munte, la marginea pădurii. Pe jos era o mochetă curată.
Ne-a fost util cuierul aflat chiar la intrarea în cameră. Pe holul de la intrare am mai găsit o banchetă pe care am folosit-o ca suport de bagaje, apoi urma un dulap din lemn cu două uşi, o jumătate cu bară pentru umeraşe, cealaltă jumătate cu rafturi, destul de mic, dar pe care noi oricum nu l-am folosit. Nu am folosit nici minifrigiderul, gol, pe care l-am găsit scos din priză şi tot aşa l-am lăsat, priza fiindu-ne mai utilă pentru încărcătoarele telefoanelor mobile.
O măsuţă din lemn cu două scăunele completa dotările. Pe masă am găsit un bol cu bomboane, o tavă cu două pahare şi un „tablou” cu urarea de bun venit, prezentarea regulilor casei şi câteva informaţii utile, gen parola pentru internetul wireless, cu semnal destul de slab la etajul al doilea, însă OK în restaurant şi pe terasă. Asta aşa ca informaţie, deoarece noi am folosit doar datele mobile.
Televizorul era aşezat pe o comodă în dreptul paturilor. Nu mi-a plăcut sistemul cu receiver, cam incomod din punctul meu de vedere. Aici ar fi fost utile nişte instrucţiuni de folosire. Ne-am descurcat până la urmă, dar pe nimerite.
Pe partea opusă se aflau cele două paturi single alăturate, încadrate de câte o noptieră şi o singură veioză, pe care oricum nu am folosit-o preferând să folosesc priza aferentă pentru încărcarea telefoanelor. Am avut suficientă lumină de la aplicele fixate pe perete, cu întrerupătoare la îndemâna fiecăruia. Mi-a plăcut zugrăveala peretelui de la capul patului, care imita tapetul. Paturile au fost destul de comode, cu saltele puţin cam ferme pentru gustul nostru, cu lenjerie albă impecabilă şi cu pilote groase. Nu mi-au plăcut pernele prea moi. Noroc că am avut fiecare câte două şi aşa a fost OK. Ursuleţul care ne-a ţinut companie în fiecare noapte a fost bonus 😊
Balconul, lung, dar cam îngust, pentru că nu cred să fi avut o lăţime mai mare de o jumătate de metru, a fost binevenit pentru a admira priveliştea oferită. Era dotat doar cu o scrumieră :D. Am scos pe balcon unul din scăunelele din cameră şi mie mi-a fost de ajuns.
Baia era de dimensiuni normale, foarte curată şi dotată cu cele necesare. La chiuvetă am avut un dispenser cu săpun lichid. Pe nişte poliţe alăturate am găsit două săpunele solide şi două pliculeţe cu gel de duş, precum şi uscătorul de păr. Nu le-am folosit, preferând cosmeticele proprii. Am avut cabină de duş perfect etanşă şi cu o scurgere perfectă. Apa caldă venea în câteva secunde fierbinte şi cu presiune. În cabina de duş ar fi fost util un suport pentru cosmetice, ca să nu fim nevoiţi să ne tot aplecăm după gelul de duş sau şampon. Prosoapele au fost albe şi pufoase. Caloriferul din baie ne-a fost util şi pentru uscarea prosoapelor folosite.
Una din regulile casei era aceea ca personalul care făcea curăţenie să nu intre în camere decât la cererea expresă a turiştilor. Noi am apreciat că pentru două nopţi nu este cazul şi oricum nu aveam nevoie de nimic.
Izolarea fonică a camerei nu a fost strălucită. Noaptea ne-am odihnit foarte bine, însă după amiaza somnul ne-a tot fost tulburat de către copiii care-şi găsiseră o distracţie din alergatul pe scări şi trântitul uşilor, plus ţipetele de rigoare. A fost un risc oarecum asumat odată cu alegerea perioadei sejurului.
În cameră, de cald, a fost cald, însă nu atât de cald cât mi-aş fi dorit eu pe timpul nopţii. Soţul a zis că a fost bine aşa cum a fost şi nici nu am auzit alţi turişti care să fi fost nemulţumiţi în legătură cu acest aspect, cei mai mulţi având şi copii. Probabil că sunt eu mai friguroasă, dar sigur nu mă supăram dacă ar fi fost puţin mai cald. Doar puţin.
Nu există aer condiţionat, dar nu cred că ar fi neapărat necesar nici măcar în miezul verii, nopţile în zona Branului fiind destul de răcoroase, iar ziua turiştii sunt oricum la plimbare.
Micul dejun a fost inclus în preţul camerei. Ajunşi acolo, am aflat că micul dejun este servit între 09.00-11.00. Hmm... cam târziu pentru noi care suntem ceva mai matinali. Asta e, încercăm şi noi să dormim mai mult, pentru că oricum avem de recuperat şi ne conformăm programului. Prea mult tot nu am reuşit să dorm, dar nici nu am dat buzna în restaurant mai devreme, deşi am văzut că alţii îşi savuraseră deja cafeaua pe terasă înainte de ora 9.
Pensiunea având toate camerele ocupate, m-aş fi aşteptat să ne ofere micul dejun în sistem bufet, varianta mea preferată, însă micul dejun a fost la farfurie. Până la urmă a fost bine şi aşa, cele oferite depăşind posibilităţile noastre de a mânca, dar astfel au avut şi pisicuţele, tare blânde şi prietenoase, care mişunau pe acolo partea lor 😊
Cum am coborât în restaurant am primit câte o cafea espresso excelentă, tare şi bună. Am fost întrebaţi cum dorim ouăle, omletă sau prăjite, şi le-am primit în scurt timp alături de vreo şapte feliuţe diferite de salam/şuncă, o felie de brânză, una de caşcaval, un crenvurşti, patru măsline, câteva feliuţe de roşii şi de castravete. Într-un alt castron am primit cutiuţe cu unt, gem şi pateu de ficat. Micul dejun a fost aproape identic în cele două dimineţi, a doua zi variind crenvurştiul fiind înlocuit cu un bol mic cu salată de vinete. Eu am ales omletă în prima dimineaţă şi ouă ochiuri în a doua, în timp ce soţul a rămas fidel omletei.
În plus, din partea casei, am avut posibilitatea de a ne face singuri ceai, la alegere din mai multe sortimente aflate pe o masă, împreună cu un termos cu apă fierbinte, zahăr etc. pe tot parcursul zilei. Asta pentru a compensa probabil absenţa cănilor electrice din dotarea camerelor. Am profitat, ba chiar am abuzat de această facilitate.
Amatorii de tărie aveau la dispoziţie gratuit şi palincă, într-o carafă mică, aflată pe o masă alături de ceaiuri, dar noi nu consumăm.
În vitrine frigorifice găseam apă plată şi minerală, sucuri din gama Coca Cola şi mai multe sortimente de bere, cu şi fără alcool, dar toate mici (330). Turiştii se serveau după dorinţă trecând consumaţia pe cameră şi plătind la final. Preţurile mi s-au părut normale şi foarte rezonabile pentru zona în care ne aflam, oricum mai mici ca în restaurantele obişnuite din Bucureşti.
A doua zi după micul dejun am plecat la plimbare pe jos până la Castel, profitând de avantajul distanţei de doar câteva sute de metri de la pensiune până la acesta, astfel scăpând de scosul maşinii, de căutarea unui loc de parcare şi de inevitabilele blocaje în trafic. Pe mine nu Castelul Bran mă interesa, îl vizitasem deja de mai multe ori înainte, ci bazarul de lângă acesta, de unde nu am ratat vreo ocazie de a cumpăra tot felul de prostii, cele mai multe inutile şi cu preţuri mari, dar tot îmi place să mai casc gura prin forfoteala de acolo. Am cumpărat nişte sucuri, chipurile naturale şi fără zahăr adăugat, evident, o nouă ţeapă, pentru că erau şi foarte diluate şi prea dulci ☹. Ca de fiecare dată, când ajungem la Bran nu ratăm Kürtőskalács - cozonacii secuieşti; acum am luat unul cu scorţişoară, mâncat rapid, şi altul cu nucă pentru acasă, la preţul de 25 lei bucata, plătiţi cu card.
Oricât de stupidă mi s-ar părea mie, ca româncă, legenda lui Dracula, trebuie să recunosc că se „vinde” bine şi atrage ca un adevărat magnet un număr mare de turişti străini, ceea ce este un lucru bun. Eram şi în weekendul de dinainte de Halloween, astfel că m-am bucurat să văd câţi străini vizitau Branul.
Ne-am întors la „ursuleţul” nostru, tot pe jos, deşi a fost puţin mai greu la urcare. Am mâncat doar câte o ciorbă la restaurantul pensiunii şi apoi somn de voie până la cină.
În ultima zi, după micul dejun ne-am strâns bagajele, am plătit cazarea şi mâncarea comandată la restaurant cu card bancar, am cerut şi primit factură pentru serviciile prestate, ne-am luat rămas bun de la proprietar, care ne-a urat drum bun şi ne-a spus că ne mai aşteaptă şi altă dată şi am pornit spre casă.
Chiar dacă a fost un sejur extrem de scurt de doar două nopţi şi din cele trei zile avute la dispoziţie doar în teorie, noi ne-am bucurat de o singură zi plină, în prima zi ajungând tocmai seara şi în ultima zi plecând după micul dejun, ne-am simţit foarte bine acolo, ne-a priit această ieşire de care aveam mare nevoie şi ne dorim să revenim.
Mi-a plăcut mult de tot poziţionarea pensiunii, la înălţime, deasupra Branului şi panorama oferită, mi-a convenit poziţia destul de izolată la marginea pădurii, astfel beneficiind de aer curat şi de linişte.
Distanţa de doar câteva sute de metri faţă de Castelul Bran permite plimbări lejere prin staţiune, pe jos, doar pentru obiective mai îndepărtate impunându-se folosirea maşinii.
Restaurantul propriu, cu mâncare proaspătă şi gustoasă, la preţuri convenabile a fost un avantaj important pentru cei mai comozi, aşa ca mine. Ştiam în Bran şi în împrejurimi câteva locuri unde mâncasem bine cu destule alte ocazii, dar până m-aş fi întors la pensiune riscam să mi se facă foame din nou :D
Am apreciat amabilitatea celor cu care am interacţionat şi în special a proprietarului, prezent permanent şi de ajutor în orice situaţie.
Adresez şi pe această cale cele mai sincere mulţumiri lui Radu :*, cel care mi-a recomandat această locaţie, şi la rândul meu RECOMAND cu încredere Pensiunea Ursuleţ Bran 😊 Amfostacolo şi mi-a plăcut! 😊
Trimis de nicole33 in 04.11.24 07:00:52
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BRAN.
- Alte destinații turistice prin care a fost: -
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.52131700 N, 25.36153400 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Pensiunea Ursuleţ Bran, BRAN" (nou-creată pe sait)
===
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Rog așteptați...
@webmasterX:
Coordonatele sunt corecte. Mulţumesc!
@nicole33: Pare foarte frumos. Felicitari! 
Pe masini pare ca este un strat serios de bruma.
”Am reuşit să plecăm abia puţin după ora 14 din zona Iancului, am ignorat indicaţiile GPS-ului care ne dădea drept cea mai rapidă variantă A3+DN1, alegând o variantă nouă pentru noi, cea prin Târgovişte – Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr – Bran. Am făcut cinci ore şi zece minute cu o singură pauză pentru alimentare după ieşirea din Bucureşti.
”La întoarcere, am folosit varianta arhicunoscută de noi prin Pârâul Rece – Predeal – DN1 – A3 şi am făcut fix cinci ore până acasă. Astea sunt drumurile pe care le avem, parcă făcute în scopul descurajării ieşirilor de orice fel şi în orice direcţie ☹
Eu am fost acum doua-trei luni la Bran, dar am facut drumul invers, adica la dus am mers pe Valea Prahovei (cca. 2 ore) si la intoarcere am luat-o prin Rucar, Campulung si... Pitesti. 
, vreo patru ore. Dupa Google as fi facut cu 20 minute mai putin prin Targoviste, dar am crezut ca fac o smecherie. Bine, depinde mult de ora si de ziua in care circuli. Uneori e mai rapid prin Pitesti.
Asa este, lipsa infrastructurii te face sa-ti treaca cheful de weekenduri la munte, chiar daca ai gasi conditii bune. E de rasul curcilor sa faci cinci ore pentru 180 km. Eu cand am venit prin Campulung, era noapte si pe sosea erau vaci si caini, printre care faceai slalom, ca sa nu mai vorbim de semafoare.
@nicole33:
”Adresez şi pe această cale cele mai sincere mulţumiri lui Radu , cel care mi-a recomandat această locaţie, şi la rândul meu RECOMAND cu încredere Pensiunea Ursuleţ Bran 😊 Amfostacolo şi mi-a plăcut!
Am banuit prietenul din spatele recomandarii. Daca nu ai fi scris, sigur te-as fi intrebat eu. @Safta Radu nu se dezminte si recomanda cazari bune si ieftine.
Pensiunea asta parca ar fi special construita pentru mine, care, se stie, in alta viata, pare-se ca am fost urs. Ador plusurile alea raspandite peste tot in pensiune si, ca sa nu se dezminta, in P35, apare si gemul meu preferat: cel cu fructe de padure.
”Ursuleţul care ne-a ţinut companie în fiecare noapte a fost bonus
Daca voi ati fost atat de incantati, imi imaginez cat de incantati au fost copiii care au avut cu ce sa se joace
Imi place, pe bune, aceasta pensiune. Este curata, relaxanta, frumoasa.
Lemnul aduce o nota de rustic, de cald cladirii.
”Ca de fiecare dată, când ajungem la Bran nu ratăm Kürtőskalács - cozonacii secuieşti; acum am luat unul cu scorţişoară, mâncat rapid, şi altul cu nucă pentru acasă, la preţul de 25 lei bucata, plătiţi cu card.
Asta ca sa ma oftici, nu? Cel fierbinte si cu scortisoara a disparut primul intotdeauna!
”Deşi meniul cuprindea mai multe feluri de ciorbă, doar două au fost disponibile pe durata sejurului meu.
Dar niciuna de burta! Asa este? Daca ar fi fost, sigur ai fi scris despre ea, cu poza aferenta, tot pentru a ne oftica pe noi, pofticiosii!
Sa va fie de bine sejurul. Se pare ca, desi scurt, a fost reusit!
Peisaje superbe, vreme frumoasă, amabilitatea gazdelor, liniște... și ursuleți! Combinația optimă pentru relaxare, chiar dacă a fost cam scurtă. Sunt sigur că ai mai fi stat măcar 2-3 zile, să te plimbi agale pe cărări de munte, să admiri frumoasele culori ale toamnei, să te deconectezi total de jungla urbană...
Mă bucur că am fost de ajutor cu această recomandare, aveam în vizor pensiunea asta, dar și marea are farmecul ei, și cum noi nu o mai văzusem de mult... Dacă nu am ajuns eu, de ce să nu meargă altcineva, și mai ales să aducă acest loc frumos în atenția cititorilor AFA?
Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte adresate-mi, dar ți-am mai spus, ești tu prea drăguță, nu sunt expert sau alte chestii de genul ăsta, dacă mi se cere ajutorul sunt dispus să-l ofer, atât cât știu și cât pot.
Felicitări pentru excelentul review, dar și pentru frumoasele fotografii!
Îmi place cum arată pensiunea, cum arată camera voastră, fiind ultima inevitabil s-a aplicat principiul „ultimul venit, ultimul servit” , nu prea sunt alte opțiuni în asemenea situații. Îmi plac și scaunele sculptate din restaurant, am mai văzut unele asemănătoare la restaurantul pensiunii Brandeberg din Șimon.
Poziționarea pensiunii face toți banii, te bucuri de liniște și peisaje superbe, cum ar fi fost dacă aveai o cazare în Moieciu de Sus, unde pensiunile sunt una lângă alta, și „beneficiai” de câteva seri dansante de la vecini, însoțite de fumul de la grătar, râuri de alcool și răcnete la maxim?
Într-adevăr, era mai bine ca micul dejun să fie servit în sistem bufet, oricum pensiunea era full, nu știu, poate că proprietarii s-au gândit să nu facă risipă... 
Și noi am avut probleme, de multe ori, cu copiii needucați și gălăgioși, dar dacă în multe cazuri părinții lor sunt needucați, ce să le ceri copiilor?
Legenda lui Dracula, deși una falsă, se vinde foarte bine, dovadă fiind cohortele de turiști, mai ales străini, care vin să viziteze castelul.
Gânduri bune!
Foarte faină cazarea. Am avut plăcerea să stau aici tot 2 nopți, anul trecut în aprilie, în cadrul unui eveniment privat, pentru care s-a închiriat întregul complex.
Drumul așa cum ați spus și dvs, este puțin mai anevoios dar poate fi parcurs cu atenție. Panta aceea de la final mie personal mi s-a părut foarte abruptă și unii dintre șoferii grupului au forțat motoarele și au tocit și cauciucurile pentru a ajunge la "Finish". Dar vederea de acolo de sus merită din plin. Zona este într-adevăr ferită de aglomerația Drumului Național iar priveliștea este fenomenală.
Am avut plăcerea să discut și cu patronul, parcă Laurențiu îl cheamă, care mi-a confirmat că a preluat de câțiva ani locația, care a primit ceva îmbunătățiri, renovări, i-a fost schimbată denumirea și a fost repusă în circuitul turistic.
Eu am stat în camera 6, deci lângă camera 7 unde ați stat dvs. Uitându-mă pe pozele de atunci, constat că mobilierul și dispunerea acestuia este evident similar cu ce era în 6. Mâncarea a fost și ea foarte bună, noi primind toate cele 3 mese. Mulțumim pentru recenzia detaliată, dar și pentru pozele faine.
Zonei Rucăr - Bran - Moioeciu i s-a dus buhul de câtă frumusețe are!
E bine că oameni cu spirit întreprinzător s-au gândit să construiască acolo sus, la munte, o pensiune atât de frumoasă, dotată cu toate cele de trebuință unui sejur reușit! (cazare, mâncare și relaxare)
Dacă am să ajung prin zonă, voi lua în calcul această pensiune!
Am fost la Rucăr prin 2013, (dacă nu mă înșel
), dar am fost cazată la o cunoștință a colegei mele de birou. Îmi amintesc dealurile frumoase care ne bucurau privirea și sufletul când, dimineața, ne beam cafeaua pe terasa vilișoarei în care am stat 
Tot de-atunci nu pot să uit mirosul de fân proaspăt cosit, care nu se poate compara cu nimic, părerea mea!
Mă bucur pentru mica voastră ședere la „ursuleți”, care, împrăștiați prin toată pensiunea aduc un plus de „intim” , de „acasă” !
Felicitări!!!... și, ca de obicei, mulți 
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@Yoda:
”Pe masini pare ca este un strat serios de bruma.
Aşa este. În prima dimineaţă am găsit geamurile destul de îngheţate după ce noaptea fuseseră -2 grade. Peste zi s-a încălzit şi s-au dezgheţat singure destul de repede. Mie prognoza îmi dădea minime de 0 şi +1, fără precipitaţii şi am plecat cu anvelope de vară 
”Eu am fost acum doua-trei luni la Bran, dar am facut drumul invers, adica la dus am mers pe Valea Prahovei (cca. 2 ore) si la intoarcere am luat-o prin Rucar, Campulung si... Pitesti. , vreo patru ore. Dupa Google as fi facut cu 20 minute mai putin prin Targoviste, dar am crezut ca fac o smecherie. Bine, depinde mult de ora si de ziua in care circuli. Uneori e mai rapid prin Pitesti.
Planul meu când am rezervat a fost să plec dimineaţa la 7 din Titan şi aş fi mers pe A3 şi apoi DN1 şi Pârâul Rece, aşa cum facem de mulţi ani încoace, estimând un maxim de trei ore, dar am avut o urgenţă şi nu am putut scăpa mai devreme de ora 14. GPS-ul îmi dădea tot A3 ca varianta cea mai rapidă, apoi cea prin Piteşti. Eu am vrut să încerc şi drumul prin Târgovişte şi am luat cea mai proastă decizie. Am vrut să evit aglomeraţia de pe Iuliu Maniu şi am dat peste lucrările de pe Griviţa care nici nu-mi imaginam că nu se terminaseră şi tot aşa
La întoarcere am făcut aproape o oră de la pod de la Predeal până la Sinaia, după ce mai stătusem 40 minute până să intrăm pe DN1 dinspre Râşnov.
”Asa este, lipsa infrastructurii te face sa-ti treaca cheful de weekenduri la munte, chiar daca ai gasi conditii bune. E de rasul curcilor sa faci cinci ore pentru 180 km. Eu cand am venit prin Campulung, era noapte si pe sosea erau vaci si caini, printre care faceai slalom, ca sa nu mai vorbim de semafoare.
Când stăteam blocată în trafic, soţul mă întreba dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă, pentru că plecăm doar ca să avem de unde ne întoarce, fără să înţelegem nimic.
În cât timp am fi făcut noi 180 kilometri pe drumurile din Turcia, expres, gen D650, nu pe autostrăzi? O oră şi 20 minute? Şi fără vaci sau câini.
Nu-mi place când mă prinde noaptea pe drum.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Zoazore:
”Am banuit prietenul din spatele recomandarii. Daca nu ai fi scris, sigur te-as fi intrebat eu. @Safta Radu nu se dezminte si recomanda cazari bune si ieftine.
Că era şi greu să ghiceşti
Nu i-am cerut permisiunea să-l pomenesc, aşa că nu am dat numele în clar, dar nici nu puteam să mă laud că eu am descoperit pensiunea asta frumoasă, când am primit mură în gură recomandarea.
”Pensiunea asta parca ar fi special construita pentru mine, care, se stie, in alta viata, pare-se ca am fost urs. Ador plusurile alea raspandite peste tot in pensiune si, ca sa nu se dezminta, in P35, apare si gemul meu preferat: cel cu fructe de padure.
Să ştii că la tine m-am gândit când am intrat în cameră şi am văzut ursuleţul din pat Şi ţi-am trimis o poză atunci pe loc. Văzusem eu în fotografii ursuleţii, dar credeam că le dau doar celor cu copii, însă aveau pentru toată lumea. Bine, în 8 camere din cele ale pensiunii erau cazaţi copii.
Eu aş fi preferat miere în loc de gem, dar m-am sacrificat cu o cutiuţă.
Mai greu pentru tine ar fi cu urcatul pantei până acolo, dar cu o maşină te-ai descurca perfect şi apoi nu ai mai vrea să pleci de acolo
”Daca voi ati fost atat de incantati, imi imaginez cat de incantati au fost copiii care au avut cu ce sa se joace Imi place, pe bune, aceasta pensiune. Este curata, relaxanta, frumoasa. Lemnul aduce o nota de rustic, de cald cladirii.
Nu ştiu ce făceau în camere cu ursuleţii lor, dar cei din spaţiile comune erau în cel mai bun caz ignoraţi, când nu trăgeau de ei să-i dezmembreze.
Copiii din ziua de azi preferă telefoanele şi tabletele pe care joacă jocuri violente din cât am observat, nu pluşurile. Sunt altă generaţie, au alte preferinţe
@Zoazore:
”Cel fierbinte si cu scortisoara a disparut primul intotdeauna!
Referirea la cozonacul secuiesc mâncat la Bran a fost pur şi simplu de informare.
Ca să te oftic a fost poza trimisă în timp ce-l mâncam şi frigea Norocul tău că nu am putut trimite şi mirosul de scorţişoară până la Brăila, că o făceam şi pe asta
”Dar niciuna de burta! Asa este? Daca ar fi fost, sigur ai fi scris despre ea, cu poza aferenta, tot pentru a ne oftica pe noi, pofticiosii!
Ar fi fost prima poză postată, îţi dai seama
Ciorba de burtă figura în meniu, dar nu s-a regăsit şi pe masa noastră, din păcate.
Am încercat eu să bat apropouri a doua zi, poate, poate se prinde tanti bucătăreasa şi face şi ciorbă de burtă, dar nu am avut succes, motivând că sunt mulţi copii cazaţi care mănâncă doar ciorbă de pui. Nici eu nu mâncam la vârsta lor ciorbă de burtă. De fapt, am început să mănânc abia după 30 de ani şi de atunci mă chinui să recuperez anii pierduţi 
Nu te bucura prea devreme. Mai am de scris cel puţin trei articole cu şi despre ciorba de burtă, plus unul de cazare de la mare, unde am mâncat vreo trei porţii odată, că deh eram la all inclusive
”Sa va fie de bine sejurul. Se pare ca, desi scurt, a fost reusit!
Aveam nevoie de această ieşire şi a fost foarte bine că am mai schimbat aerul. Era şi mai bine dacă erau mai multe zile, dar mă mulţumesc şi cu atât până la următoarea vacanţă
Mulţumesc mult pentru urări, vizită şi ecou!
Ursuleţul te aşteaptă şi pe tine
@Safta Radu:
”Peisaje superbe, vreme frumoasă, amabilitatea gazdelor, liniște... și ursuleți! Combinația optimă pentru relaxare, chiar dacă a fost cam scurtă. Sunt sigur că ai mai fi stat măcar 2-3 zile, să te plimbi agale pe cărări de munte, să admiri frumoasele culori ale toamnei, să te deconectezi total de jungla urbană...
Am mai fost la munte în perioada asta şi, cu toate acestea, peisajele de toamnă în nuanţe arămii au reuşit să mă surprindă şi să mă încânte încă o dată.
Cui nu i-ar fi plăcut să-şi prelungească şederea într-un cadru natural de vis?
”Mă bucur că am fost de ajutor cu această recomandare, aveam în vizor pensiunea asta, dar și marea are farmecul ei, și cum noi nu o mai văzusem de mult... Dacă nu am ajuns eu, de ce să nu meargă altcineva, și mai ales să aducă acest loc frumos în atenția cititorilor AFA?
Recomandarea ta mi-a fost, din nou, extrem de utilă
Nu puteam să nu-ţi mulţumesc şi aici pentru ajutor şi pentru... generozitate
M-am bucurat de un sejur scurt, dar extrem de plăcut într-un loc minunat. Mi-ai dat şi ocazia de a scrie primul articol despre această pensiune care merită vizitată având multe de oferit celor care caută relaxare, aer curat, linişte.
”Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte adresate-mi, dar ți-am mai spus, ești tu prea drăguță, nu sunt expert sau alte chestii de genul ăsta, dacă mi se cere ajutorul sunt dispus să-l ofer, atât cât știu și cât pot. Felicitări pentru excelentul review, dar și pentru frumoasele fotografii!
Nu ai motive să fii modest. Ce-i al tău e al tău! Experienţa şi flerul şi-au spus şi de această dată cuvântul, totul fiind conform aşteptărilor, ba chiar mai mult.
Vestea proastă pentru tine este că nu vei scăpa de mine nici pe viitor , când te voi stresa pentru alte şi alte idei şi recomandări
Mulţumesc mult pentru vizită şi aprecieri, de fapt, pentru TOT!
@⭐ValentinB_88⭐:
Oooo, ce surpriză!
”Foarte faină cazarea. Am avut plăcerea să stau aici tot 2 nopți, anul trecut în aprilie, în cadrul unui eveniment privat, pentru care s-a închiriat întregul complex.
Ce mică e lumea!
Pensiunea având zece camere se pretează foarte bine pentru genul ăsta de evenimente. Am observat că mulţi proprietari de pensiuni preferă să închirieze toată capacitatea de cazare unui singur grup. Pentru mine, ca turist individual, este un dezavantaj.
Acum am avut noroc, chiar mare noroc, după câteva încercări nereuşite de a rezerva prin alte locuri în această perioadă solicitată, fiind chiar weekendul cu Sfântul Dumitru şi începutul vacanţei şcolare.
”Drumul așa cum ați spus și dvs, este puțin mai anevoios dar poate fi parcurs cu atenție. Panta aceea de la final mie personal mi s-a părut foarte abruptă și unii dintre șoferii grupului au forțat motoarele și au tocit și cauciucurile pentru a ajunge la "Finish". Dar vederea de acolo de sus merită din plin. Zona este într-adevăr ferită de aglomerația Drumului Național iar priveliștea este fenomenală.
Trebuia să menţionez în articol şi să exemplific cu fotografii faptul că accesul nu este foarte uşor, nici cu maşina şi nici pe jos, în cazul celor mai sedentari. Am menţionat şi scările care trebuie urcate din parcare până la intrarea în pensiune şi în restaurant.
Ajungând noaptea, nu am realizat cât de înclinată este panta la intrarea pe drumul privat spre pensiune. Am accelerat mai mult decât trebuia şi mi-au patinat puţin roţile, dar am redresat rapid şi am urcat în siguranţă. Iarna însă parcă nu m-aş încumeta cu maşina pe care o am, deşi au fost create toate condiţiile pentru a urca şi coborî în siguranţă.
Panorama deosebită asupra Branului m-a cucerit şi pe mine
”Am avut plăcerea să discut și cu patronul, parcă Laurențiu îl cheamă, care mi-a confirmat că a preluat de câțiva ani locația, care a primit ceva îmbunătățiri, renovări, i-a fost schimbată denumirea și a fost repusă în circuitul turistic.
Proprietarul mi-a lăsat o impresie foarte bună. Am vorbit destul de puţin, dar nu am putut să nu observ şi să nu apreciez implicarea acestuia în bunul mers al afacerii.
Nu ştiu cum era pensiunea înainte de a fi preluată, dar a făcut o treabă excelentă cu Ursuleţul ăsta, bine ales din toate punctele de vedere.
”Eu am stat în camera 6, deci lângă camera 7 unde ați stat dvs. Uitându-mă pe pozele de atunci, constat că mobilierul și dispunerea acestuia este evident similar cu ce era în 6. Mâncarea a fost și ea foarte bună, noi primind toate cele 3 mese. Mulțumim pentru recenzia detaliată, dar și pentru pozele faine.
La cât de mari erau porţiile de mâncare şi cât de gustoase, nu cred că aş fi făcut faţă la trei mese pe zi decât riscând să mă rostogolesc apoi la vale până în Bran
Mulţumesc pentru vizita care m-a surprins, recunosc, pentru confimări, aprecieri şi ecou!
@nicole33:
”estimând un maxim de trei ore, dar am avut o urgenţă şi nu am putut scăpa mai devreme de ora 14.
Da, daca ati fi plecat de dimineata ar fi fost ok, dar vineri la ora 14:00 e normal sa faceti 5 ore. Adica e normal pentru Valea Prahovei.
”În cât timp am fi făcut noi 180 kilometri pe drumurile din Turcia, expres, gen D650, nu pe autostrăzi? O oră şi 20 minute? Şi fără vaci sau câini.
Da, cam asa ceva. Eu m-am uitat cat ati fi facut in 5 ore pe autostrada. Ati fi mers de la Bursa la Izmir si de acolo la Aydin si apoi la Denizli, adica vreo 540 km. Asta daca mergeati incet, cum zice google. Eu am mers la Denizli asta toamna si cand am intrat pe autostrada am pus pilotul automat pe 150 (140 + 10%). In felul asta, in cinci ore s-ar face lejer vreo 630 km, incluzand si niste opriri.
Poate ca asta este unul din motivele pentru care anul asta in Turcia au fost 50 milioane de turisti straini, din care vreun milion de romani. Turcii au calculat ca in medie un turist strain cheltuie aprox. 100 EUR/zi. Deci, ei castiga zeci de miliarde de la turistii straini (se asteapta la 60 miliarde anul asta). In schimb noi cheltuim miliarde in alte tari. La fel grecii, 20% din PIB le vine din turism.
@Safta Radu:
”Îmi place cum arată pensiunea, cum arată camera voastră, fiind ultima inevitabil s-a aplicat principiul „ultimul venit, ultimul servit” , nu prea sunt alte opțiuni în asemenea situații. Îmi plac și scaunele sculptate din restaurant, am mai văzut unele asemănătoare la restaurantul pensiunii Brandeberg din Șimon.
Şi mie mi-a plăcut aspectul pensiunii.
Nu am nimic de reproşat camerei. Camera în sine nu avea niciun defect. Problema era la noi cu urcatul celor două etaje.
Este posibil, nu am verificat, ca balcoanele camerelor aflate la primul etaj să fi fost mai late decât cele de la etajul al doilea, dar nici asta nu ar fi o problemă, mai important a fost faptul că TOATE camerele au balcon cu "vedere".
Şi eu am remarcat asemănarea . Căutând variante de mâncătorii în zonă, pe lângă cele deja cunoscute şi verificate personal de mine, am recitit articolul tău
”Poziționarea pensiunii face toți banii, te bucuri de liniște și peisaje superbe, cum ar fi fost dacă aveai o cazare în Moieciu de Sus, unde pensiunile sunt una lângă alta, și „beneficiai” de câteva seri dansante de la vecini, însoțite de fumul de la grătar, râuri de alcool și răcnete la maxim?
Într-adevăr, Ursuleţul, fiind situat şi la înălţime şi departe de drumul aglomerat şi fără vecini apropiaţi, mi-a oferit linişte şi aer curat, exact ceea ce aveam nevoie.
În Moieciu de Sus multe pensiuni sunt situate chiar la şosea, un drum surprinzător de circulat, având în vedere că nu ştiu unde mai duce. Ştiu că mulţi merg la munte în weekend doar pentru petreceri zgomotoase şi excese bahice.
”Într-adevăr, era mai bine ca micul dejun să fie servit în sistem bufet, oricum pensiunea era full, nu știu, poate că proprietarii s-au gândit să nu facă risipă...
Mie-mi spui?
Pentru mine confortul ar fi fost altul dacă îmi puteam alege doar ce doresc să mănânc şi, probabil, mâncam chiar mai puţin.
”Și noi am avut probleme, de multe ori, cu copiii needucați și gălăgioși, dar dacă în multe cazuri părinții lor sunt needucați, ce să le ceri copiilor?
Aici am întâlnit şi o altă categorie: bunici cu nepoţi. Nu pot spune că oamenii nu erau educaţi, ci doar prea plictisiţi să-i strunească încontinuu pe cei mici. Le mai atrăgeau atenţia, dar degeaba.
Noi eram clar în minoritate şi nu prea puteam comenta.
Noroc că noaptea "iepuraşii Duracell" cădeau laţi şi nu ne mai deranjau.
”Legenda lui Dracula, deși una falsă, se vinde foarte bine, dovadă fiind cohortele de turiști, mai ales străini, care vin să viziteze castelul.
Aici am privit aspectul pozitiv al lucrurilor, măcar că aşa, în căutarea lui Dracula , mai ne vizitează şi nouă străinii ţara. Că pentru ei România = Transilvania nici nu mai contează
O zonă foarte pitorească și o cazare bună! În primul rând, îmi place numele pensiunii, foarte potrivit cu zona respectivă. După mine, cireașa de pe tort este ursulețul din cameră. L-ați primit cadou sau a fost doar de decor?
Ca de obicei, o descriere detaliată a cazării! Felicitări!
@Rodel: Ursuleții sunt doar cu rol decorativ. Dar cine știe... poate alți turiști și i-au însușit precum prosoapele, papucii sau alte consumabile. 😅
@doinafil:
”Zonei Rucăr - Bran - Moioeciu i s-a dus buhul de câtă frumusețe are!
Zona asta este deosebit de frumoasă. Eu am tot colindat prin zonă ani la rând.
Aveam şi pensiunea noastră preferată unde ne simţeam ca acasă, ca între prieteni, mai ales când mergeam în gaşcă. Singurul dezavantaj era acela că nu oferea mâncare, dar punea la dispoziţia turiştilor bucătărie utilată plus grătar.
Nu am mai mers acolo de ceva vreme mai întâi pentru că nu-mi dădea factură pentru cazare, apoi pentru că a tot crescut preţul fără să facă măcar nişte îmbunătăţiri minime, astfel raportul preţ calitate nemafiind la fel de bun ca la început. Sinceră să fiu, nu l-am înţeles pe proprietar cum şi-a permis să piardă acest "tren" aiurea, în condiţiile concurenţei acerbe din zonă, dar asta-i treaba lui.
Din păcate, s-a construit enorm, iar zona s-a aglomerat foarte mult, totul este mult mai "comercial" acum şi mai puţin "natural". Tocmai din acest motiv am fost eu atât de încântată de poziţionarea extraordinară, chiar dacă puţin izolată, a Pensiunii Ursuleţ.
”E bine că oameni cu spirit întreprinzător s-au gândit să construiască acolo sus, la munte, o pensiune atât de frumoasă, dotată cu toate cele de trebuință unui sejur reușit! (cazare, mâncare și relaxare)
Dacă am să ajung prin zonă, voi lua în calcul această pensiune!
Am stat destul de puţin, dar, crede-mă, nu mi-a lipsit nimic.
Ai nevoie de o maşină, altfel este puţin mai complicat de ajuns. Pensiunea oferă şi transfer contra cost, probabil din Braşov, dar nu am cerut detalii
”Am fost la Rucăr prin 2013, (dacă nu mă înșel), dar am fost cazată la o cunoștință a colegei mele de birou. Îmi amintesc dealurile frumoase care ne bucurau privirea și sufletul când, dimineața, ne beam cafeaua pe terasa vilișoarei în care am stat
Tot de-atunci nu pot să uit mirosul de fân proaspăt cosit, care nu se poate compara cu nimic, părerea mea!
Mă bucur pentru mica voastră ședere la „ursuleți” , care, împrăștiați prin toată pensiunea aduc un plus de „intim” , de „acasă” !
Miros de fân proaspăt cosit nu am simţit, însă simţeam, mai ales seara, mirosul fumului de lemne de la centrală, miros pe care eu îl asociez în creierul meu cu venirea iernii. Noi însă ne-am bucurat de o vreme caldă şi tare plăcută la final de octombrie.
Dimineaţa ascultam ciripitul păsărelelor şi talăngile vacilor care păşteau pe văile din apropiere, chiar dacă nu le vedeam.
Ideea cu ursuleţii mi s-a părut tare inspirată şi de efect mai ales pentru cei mici, dar nu doar pentru ei
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@Yoda:
”Da, cam asa ceva. Eu m-am uitat cat ati fi facut in 5 ore pe autostrada. Ati fi mers de la Bursa la Izmir si de acolo la Aydin si apoi la Denizli, adica vreo 540 km. Asta daca mergeati incet, cum zice google. Eu am mers la Denizli asta toamna si cand am intrat pe autostrada am pus pilotul automat pe 150 (140 + 10%). In felul asta, in cinci ore s-ar face lejer vreo 630 km, incluzand si niste opriri.
Este corectă şi abordarea ta cu distanţa pe care o poţi parcurge în acelaşi interval de timp. Ce nu am menţionat niciunul din noi a fost plăcerea condusului relaxat, pe drumuri adevărate, impecabile, chiar şi beţia vitezei care te cuprinde fără să-ţi dai seama, precum şi ocazia de a profita de faptul că maşina ta are mai multe viteze, nu doar maxim două, câte foloseşti atunci când mergi bară la bară.
”Poate ca asta este unul din motivele pentru care anul asta in Turcia au fost 50 milioane de turisti straini, din care vreun milion de romani. Turcii au calculat ca in medie un turist strain cheltuie aprox. 100 EUR/zi. Deci, ei castiga zeci de miliarde de la turistii straini (se asteapta la 60 miliarde anul asta). In schimb noi cheltuim miliarde in alte tari. La fel grecii, 20% din PIB le vine din turism.
Numărul redus al turiştilor străini care ne vizitează ţara este, cred eu, rezultatul unui cumul de factori, dintre care aş menţiona lipsa unei promovări corespunzătoare a tuturor frumuseţilor României, serviciile necorespunzătoare la preţuri comparabile sau mai mari ca în Europa şi, desigur, lipsa autostrăzilor.
Unde ne cheltuim banii şi la creşterea PIB-ului cărei /căror ţări contribuim depinde şi de cât de mult vrem să primim pentru banii daţi, acel "value for money". Asta e
@nicole33: Nu-mi place, neam, pensiunea asta. Discriminare pe față. De ce numai ursuleți ?” Ursulețe” n-au?
Acu', pe bune, chiar dacă eu n-o să mă mișc în veci de-aici până acolo, ca să fac 100 de kilometri în patru ore, arată bine, iar faptul că ați avut” view” de la înălțime face toți banii. Și cel mai important e că dacă voi v-ați simțit bine și v-ați încărcat bateriile, restul nu mai contează.
Sănătate să fie, să repetați de câte ori vă doriți.
@Rodel:
”O zonă foarte pitorească și o cazare bună! În primul rând, îmi place numele pensiunii, foarte potrivit cu zona respectivă.
Într-adevăr, zona are un farmec aparte, iar poziţionarea pensiunii, la marginea pădurii, destul de izolată, departe de agitaţia din centrul Branului, a constituit un avantaj important. Panorama superbă asupra Branului a fost bonus.
Pe mine m-a amuzat numele pensiunii atunci când am făcut rezervarea, dar, ajunsă acolo printre ursuleţi, mi s-a părut că este, cu adevărat, cel mai potrivit.
”După mine, cireașa de pe tort este ursulețul din cameră. L-ați primit cadou sau a fost doar de decor?
Nu, nu a fost cadou. Făcea parte din "dotările" camerei
M-am jucat cu el, era atât de moale, catifelat şi plăcut la atingere... şi am dormit cu el în pat, dar nu l-am luat acasă
Să ştii că şi eu m-am întrebat dacă face parte din "inventarul" camerei sau intră la categoria consumabile de unică folosinţă
Nu ştiu cum s-ar descurca proprietarii în cazul în care vreun copil ar face o pasiune pentru ursuleţ şi nu ar vrea să-l returneze la finalul sejurului. Probabil au un stoc de ursuleţi şi pentru situaţii de acest gen.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@Pușcașu Marin:
”Nu-mi place, neam, pensiunea asta. Discriminare pe față. De ce numai ursuleți?” Ursulețe” n-au?
Mda, cam aşa este, discriminare clară
Eu am fost mulţumită de ursuleţul meu, aşa că nu am avut curiozitatea să întreb şi de "ursuleţe"
Când m-am plimbat prima dată cu cămila prin Sahara, eram în deşertul tunisian, imediat ce m-am urcat, l-am întrebat pe ăla dacă este cămilă sau cămiloi. Tipul a fost bucuros de întrebarea mea care i-a oferit ocazia să ne explice că toate cămilele sunt, de fapt, cămiloi , precizându-ne şi motivele, uşor de intuit, ale acestei "discriminări"
”Acu', pe bune, chiar dacă eu n-o să mă mișc în veci de-aici până acolo, ca să fac 100 de kilometri în patru ore, arată bine, iar faptul că ați avut” view” de la înălțime face toți banii. Și cel mai important e că dacă voi v-ați simțit bine și v-ați încărcat bateriile, restul nu mai contează.
Oricât de neplăcut şi de stresant ar fi drumul în ritm de melc până la o destinaţie aflată de altfel atât de aproape de casă, odată ajunşi acolo uităm de toate "relele" şi ne bucurăm de frumuseţea naturii, ne relaxăm şi nu ne vine uşor când trebuie să ne întoarcem acasă.
”Sănătate să fie, să repetați de câte ori vă doriți.
Sănătoşi să fim cu toţii şi să "evadăm" din cotidian cu orice ocazie!
Mulţumesc mult pentru urări, vizită şi ecou!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată