Pensiunea Select Alba Iulia – s-a dovedit a fi o cazare bună

TIPĂREȘTE

Motive de plecat de acasă se găsesc mereu adică ne mai găsesc ele pe noi, chiar dacă nu le căutăm înadins. Așa se face că, acceptând să participăm la un eveniment fericit de familie, care se întîmpla să aibă loc departe de casa noastră, dar într-o zonă dragă mie, în care nu-mi refuz niciodată plăcerea de a ajunge, a trebuit să caut un loc de cazare pentru o noapte.

Se vede treaba că erau mulți oameni fericiți și toți voiau să sărbătorească în weekend-ul acela, cum aveam să constatăm ulterior, locurile de cazare fiind luate cu asalt de invitații la nunți, botezuri, cumetrii...

Am reușit totuși să rezerv o cameră la o pensiune care ne-a găzduit pentru câteva ore de odihnă, astfel încât să fim în stare să facem drumul întors către casă. Gazda noastră a fost Pensiunea Select din Alba Iulia, care de fapt se află în afara orașului, pe drumul european E81. Adresa cu care se declară pe site-uri este:

Așadar într-o sâmbătă, nu prea de dimineață, am plecat bucuroși la drum setați pe mood-ul de petrecere. Am luat calea către vest, pe autostrada spre Pitești și pe valea îngustă și verde a Oltului, cu un trafic nesperat de ușor, până la Alba Iulia. Inițial, am vrut să ieșim din autostradă la Sebeș, ca să mergem spre cazarea noastră prin Lancrăm, dar pentru că am ratat ieșirea, a trebuit să continuăm până aproape de Alba Iulia, apoi să ne întoarcem pe europeanul E81.

Locul, este ușor de dibuit, că oricum ai face, dacă te duci către sau vii de la râul Mureș, pensiunea Select tot lângă benzinăria Petrom și fabrica de mezuri Elit a grupului Smithfield, se găsește.

Strada Biruinței 72 se desprinde chiar din drumul european, iar pensiunea este vizibilă de departe. N-aș putea zice că m-am bucurat nespus când am descins în zonă, mai ales când am constatat ce înghesuială de mașini era prin jur.

Curtea pensiunii era plină-ochi, trotuarul de la stradă de asemenea, peste drum la fel... practic nu găseai un loc de parcare mai aproape de câteva sute de metri de intrare. Căldura din acea zi și praful de pe strada pe care se află pensiunea nu-mi dădea niciun imbold să mă cobor din răcoarea habitaclului mașinii. Fără nicio tragere de inimă am mers către intrare, am traversat curtea deschisă și pavată cu dale, în timp ce continuam să ne minunam de atmosfera atât de animată. Și noi care credeam că o să fim singuri în câmpul ăla pe care îl văzusem eu pe hartă când am ales cazarea!

Oricum, nu ne așteptam la o așa surpriză, atâta lume să prefere acest loc care – de ce să vă mint? - la prima vedere pare cam decrepit, zugrăvit într-o culoare destul de prăfuită și care cred că n-a mai fost reîmprospătată de ani buni, poate chiar din 2014, când s-a finalizat construcția. În plus, niciuna dintre cele 18 camere și 2 suite cu 1 dormitor de la cele două etaje nu are balcon, dar măcar, clădirea în formă de L dispune de 2 terase largi și acoperite, ambele la parter.

Imediat ce intri de pe terasă în holul mai mult îngust decât pătrat, pe stânga se află un pupitru cu rol de recepție. Nu era nimeni din personalul pensiunii care să ne întîmpine, în schimb invitații de la botezul care se sărbătorea în restaurant umpleau acel mic hol. Vreo trei copii alergau după baloanele colorate, două doamne schimbau impresii, alți copii mai măricei își arătau pe telefon înregistrări din vacanță, sub supravegherea unui tătic ocoș ce suplimenta explicațiile odraslei sale. Unul dintre puștii cu filmul documentar, ne-a indicat mintenaș un număr de telefon afișat pe pupitru, la care am sunat pentru a contacta recepționera. Aceasta îndeplinea probabil și alte roluri legate de petrecere, întrucât a apărut din restaurant. Am primit cheia camerei 109 și câteva explicații de la tânăra recepționeră, cum că petrecerile se vor încheia în câteva ore (că pe lângă botezul din restaurant mai era și-o nuntă într-un salon alăturat), iar micul dejun se va servi a doua zi în restaurantul atunci ocupat cu botezul.

Cum și noi urma să merem la uspățul pentru care ajunsesem în zonă, nu era niciun bai că hărmălaia era în toi, pe acorduri de ceteri și taragot - instrument fără de care muzica populară transilvăneană nu este ea – iar la întoarcere n-a mai fost nici urmă de așa ceva.

Deși nimeni nu ne-a întîmpinat la venire, după ce am sunat pe mobilul afișat pe pupitrul recepției, am fost imediat cazați, formalitățile nu au durat aproape deloc, nici măcar nu ni s-a cerut un document de identitate și nici plata imediată, ci a fost trasă de pe cardul cu care făcusem rezervarea, abia a doua zi.

Nici n-am avut timp să mai interacționăm cu personalul de serviciu până în dimineața următoare la micul dejun, când un tânăr ospătar amabil, ne-a luat în primire imediat ce am ajuns în restaurant. De altfel, eram și singurii mușterii la acea oră, căci ceilalți locuitori ai pensiunii au apărut mai târziu, se pare că mahmureala lor a trecut mai greu... că deh, în Ardeal și asta se întâmplă mai lent...

Pensiunea dispune de o parcare deloc mică, dar totuși neîncăpătoare – s-a dovedit – când este vorba ca locația să găzduiască evenimente. Faptul că nu fusesem anunțați că în acel weekend se vor întâmpla petreceri este una, dar când ni s-a propus să parcăm, dacă putem, pe un loc ce nu era mai mare decât o cutie de chibrituri - eufemistic vorbind, nu mi s-a părut fair. Era ca și cum voiam să băgăm un elefant într-o gaură de șoarece... și sincer, nici nu merita efortul pentru două ore cel mult, când urma să plecăm către petrecerea noastră.

Din fericire, la întoarcere cândva după miezul nopții, erau locuri de parcare berechet.

Pentru cei care nu ajung în zonă cu mașina proprie și sunt interesați, pensiunea pune la dispoziție un serviciu de transfer de la/către aeroport și, deși nu se menționează despre care este vorba, cred totuși că se referă la aeroportul din Sibiu.

Dacă citești pe site-ul pensiunii, internetul Wi-Fi și parcare privata sunt gratuite, iar micul dejun este inclus în prețul camerei. Sunt de acord cu toate, cu condiția să ai timp de navigat pe net, să prinzi loc în curte și să plătești exact cât mai trebuie peste cazarea fără mic dejun :D

Camera 109 pe care am primit-o noi era la etajul 1, aproape de capătul culoarului pe care l-am parcurs după ce am urcat scările. Pensiunea ar avea camere de trei și de patru stele, dar sincer nu știu care-cum erau și nici nu m-am prins câte a avut cea în care am stat, căci oriunde îmi aruncam privirea și încercam să cântăresc opțiunile, îmi dădea când cu patru (dacă vedeam papucii de unică folosință), când cu trei (când nu găseam safe-ul pentru obiecte de valoare).

Culoarul, ca și camera, erau mochetate și am fost plăcut impresionată de modul în care erau acestea întreținute. Arătau foarte curate cu toate că fuseseră călcate în picioare de zeci de oameni, presupun. Am deschis ușa și am dat într-o cameră bunicică așa ca mărime, cam cât 22 de mp. Deși rezervasem o cameră dublă, am primit una twin, dar nu am ripostat pentru că petreceam foarte puțin timp la această cazare și în plus, ne convinsesem de la momentul rezervării că hotelurile și pensiunile din zonă erau full în acel sfârșit de săptămână cu multe chefuri organizate, deci nici aceasta nu făcea excepție.

Mobilierul bazic și de dimensiuni potrivite, lăsa camera spațioasă, cu destul loc de trecere primprejurul tuturor obiectelor. Cromatic, nu pot să spun că era chiar pe gustul meu, combinația dintre maro și roșu nefiind una prea potrivită, dar din punct de vedere al utilității totul era ok. Nu lipseau biroul, cu TV LCD deasupra și alături o tavă cu pahare de sticlă, minibarul gol-pușcă dedesubt, dulapul cu umerașe care făcea corp comun cu un cuier și locul de ședere, dar nici scaunele model Munchen, învelite cu piele ecologică. Lipsea coșul de gunoi din cameră, dar compensa cu unul metalic micuț, cu pedală, în baie.

Aparatul de aer condiționat stătea stingher în colțul stâng, aproape de tavan, dar bine poziționat astfel încât să nu arunce vălătuci reci peste pat, în cazul în care ar fi fost pus în funcțiune. Noi am considerat că nu era necesar, așa că nu i-am putut testa eficiența.

În plus, găsesc demn de remarcat și am apreciat foarte mult - pentru că împreună cu dotarea cu aer condiționat este încă un lucru foarte util pe timp de vară - plasa anti-insecte fixată pe o ramă termopan, care dubla mica fereastră ce se putea deschide.

Mocheta maro cu picouri mici, se asorta cu mobilierul și cu draperia sintetică și fluidă, în două foi, dar care nu făcea față luminii tăioase de la răsăritul de-a doa zi. Știu, am eu o problemă cu treaba asta, dar poate este util să știe și alții, la fel de suavi. Eșarfa îngustă de pe fiecare pat, roșie ca sângele proaspăt, părea o pată discordantă, mai ales dacă o priveai la pachet cu mobilierul și mocheta, pe fundal. Ce era fain și pentru asta am fost extrem de mulțumită, prosoapele erau albe spumă, la fel și lenjeria de bumbac, fără adaosuri de fire plastice electrizante care să ne strice somnul și așa scurt.

Pe imensitatea pereților vopsiți în alb, cu excepția celui din spatele paturilor, înfășat într-un tapet bejuliu, se regăseau la dimensiuni liliputane un tablou cu peisaj de toamnă și singura oglindă a camerei.

Unica veioză de pe noptiera care mi-a revenit mie, era cam dubașă, dar n-am avut chef să cercetez dacă becul era ars ori priza era de vină. Nici vreme de citit n-am prea avut, căci noaptea noastră a fost scurtă și era musai să profităm de timpul de odihnă, în concluzie, n-am folosit veioza însă în alt context, cu siguranță chestia asta m-ar fi deranjat.

Baia

Pătrățoasă și destul de încăpătoare, era curată și dotată cu ce trebuia pe-acolo, nu le înșir acum pe toate. Alături de consumabilele de baie stăteau, pe polița de sticlă de pe oglindă, două pahare de plastic învelite într-o pungă.

Ei bine, dacă este ceva ce-mi displace cu adevărat într-un hotel sunt aceste pahare de plastic de la baie, care nu știu la ce folosesc. Dacă sunt puse pentru clătit la spălatul pe dinți, după prima folosire (de fapt imediat ce le-ai scos din punga aceea) ar trebui să le lași cu apă în ele, pentru că altfel se răstoarnă peste tot și apoi le arunci direct la coș, că cine mai pune gura pe așa ceva. Dacă sunt de folosit drept suport de periuță de dinți, nu susțin greutatea, deci iar se răstoarnă, cu periuță de data asta. Doamne ferește!... să-mi cadă periuța pe jos în baia de la hotel... fac criză de bilă și nimic altceva!

Un lucru mi-a fost neclar - cum au aflat ei că noi mergem la un eveniment cu mâncare, de ne-au lăsat 4 suluri de hartie igienică (1 la toaletă + 3 pe cuierul din cameră) pe care, bineînțeles, nu am avut cum să le consumăm și cred că nu erau nici suvenir, așa că le-am lăsat unde le-am găsit.

Cabina de duș a fost singura chestie despre care pot să zic de rău, nu că ar fi fost ceva șod, care să-mi repugne, dar una dintre uși era desprinsă de pe canatul semicircular pe care trebuia să culiseze, așa că deschisul și închisul l-am făcut cu mare grijă să nu rămânem cu ea în brațe... sau pe nota de plată. Dușul fixat pe o bară înaltă, împrăștia apa de la înălțime, așa că dacă nu voiai să te speli și pe cap trebuia să ai grijă să stai în afara razei de acțiune, mai ales că dintre consumabile, lipseau caștile de duș. Altfel, a funcționat perfect, ca și scurgerea.

Deși suntem genul care nu prea mâncăm la cafeaua de dimineață, când mergem în concediu sau ne petrecem ziua pe drumuri, ca să ne asigurăm, ne luăm și micul dejun.

La pensiunea Select, acesta se servea între 7:30 – 10:00 ori în restaurantul larg și aerisit cu podeaua pardosită cu gresie lucioasă, ori pe terasa de la intrare, dacă vremea ține cu musafirii. Când am fost noi, micul dejun se comanda dintr-un meniu tipărit pe o coală A4, în câteva variante, dar care conținea cantități îndestulătoare de mâncare. Noi am ales variantele cu ouă ochiuri, respectiv cu omletă cu șuncă și cașcaval. Mai aveai la alegere cafea sau ceai, clătite și de asemenea, băuturi răcoritoare sau chiar alcoolice. Mezelurile și brânzeturile au fost bune, la fel și legumele care completau meniul. Cafeau, un espresso ciocolatos, a fost chiar pe gustul meu.

Fără să fiu cârcotașă, aș spune că pensiunea Select îi țipată-n porumbiște, departe de lumea civilizată a urbei, mai ales pentru cine își propune să viziteze obiective turistice ale vechii capitale Transilvane (cetatea Alba Carolina - cu toate atracțiile ei: Muzeul Național al Unirii, muzeul de artă sacră Museikon, Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, parcul dendrologic de la baza Dealului Mamut, Parcul de Aventură Dynamis – o atracție pentru mai multe categorii de vârstă).

Ca să fiu cât mai obiectivă, îi găsesc și circumstanțe atenuante și vă spun că este o cazare foarte bună pentru cei care au treburi în sudul orașului Alba Iulia ori în Sebeș sau sunt în trecere din Muntenia/Oltenia către vestul țării sau invers. Este ușor accesibilă atât din drumul european E81, cât și din autostrada A1 (tronsonul Sebeș-Deva) și autostrada A10 (tronsonul Sebeș – Turda) – zău că nu știu unde sunt celelalte autostrăzi de la 4 la 9, dar așa este marcată pe hartă.

Se pare că cei care vor distracție în acest loc, pot avea parte din abundență, pensiunea dispunând de un restaurant și de o sală de evenimente cu o capacitate de 300 de persoane. Eii... da!... cu relaxarea de după, ar fi oaresce probleme. Cel puțin pentru noi, așa a fost la primele ore ale dimineții, când am auzit dușul curgând în camera alăturată, ușile trântite, șogorii la sfadă pe culoar și tropăielile celor grăbiți să părăsească locul cu noaptea-n cap. Da, la capitolul izolare fonică nu excelează, dar poate pentru cei mai puțin sensibili la zgomote, acest lucru nu este atât de deranjant.

Concluzie

Pensiunea Select poate fi o alegere potrivită pentru oricine trece pe drumurile din apropiere, dar și pentru cei cu treburi de câteva zile prin zonă. De asemenea, cei care își doresc să organizeze evenimente, pot să uzeze liniștiți de locație, spațiul fiind foarte generos atât pentru petreceri, cât și pentru cazare.

---

VIZUALIZĂRI: 509 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI