O pensiune micuță, dar extrem de inimoasă!

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea din Miercurea Ciuc am ales Pensiunea San Gennaro, argumentele principale fiind nota excelentă de pe booking (9,7), faptul că se află în centrul vechi al orașului și că oferă loc de parcare. Și, desigur, prețul absolut rezonabil, 230 lei/noapte, incluzând și micul dejun. Am rezervat una din cele 3 camere duble ale pensiunii pentru 2 nopți, cu posibilitatea de a anula gratuit până cu 2-3 zile înainte de sejur. Din fericire, nimic nu ne-a împiedicat să ajungem! :)

Vă reamintesc că veneam dinspre Odorhei, vacanța noastră era abia la jumătate, ne mai așteptau încă multe lucruri interesante de descoperit. Check-in-ul se face între 12 și 20, ne aflam în plin interval orar și, așa cum procedăm de obicei, am apelat la ajutorul aplicației GoogleMaps pentru accesa cazarea. Adresa oficială a pensiunii este Str. Petőfi Sándor 15, adică fix aleea pietonală ce străbate zona veche a orașului!... Exact: păi dacă-i pietonală, cum ajungi cu mașina?!

Am lăsat auto într-o parcare publică din apropiere și am continuat pe jos (3-4 minute, nu mai mult). Aveam să găsim locul fără probleme și să constatăm, cu uimire, că pensiunea noastră este mai mult... pizzerie! :) Bine, citisem pe site că există și un restaurant atașat (încă un argument pro), însă aș putea spune că de fapt e invers: restaurantul (destul de popular printre localnici, cum aveam să constatăm) are și o mică pensiune atașată. Poate doriți să aruncați o privire pe site-ul locului, www.sangenarociuc.ro.

Am depășit micuța terasă din față și am pătruns înăuntru, unde am abordat prima domnișoară ce ne-a ieșit în cale; aceasta s-a oferit să ne conducă la recepție. Am străbătut sala lungă a restaurantului, remarcând din mers zecile de fotografii de actori și actrițe ce decorau pereții laterali, am ieșit prin capăt, apoi am urcat câteva trepte ce ne-au scos la mijlocul unui coridor. În dreapta sunt 2-3 încăperi pentru personal, în stânga, dincolo de o ușă, cele 3 camere de închiriat. Desigur, noi am luat-o deocamdată în dreapta și am fost introduși într-un birou, unde ne-a preluat o altă domnișoară – administratoarea localului, posibil; oricum, părea că se ocupă de mai multe chestii, nu doar de cazarea oaspeților.

S-a mirat că am ajuns așa, pe calea ocolită, se pare că ar fi trebuit să primesc un mail cu adresa exactă a parcării, ce se află de fapt în spatele locației, într-o generoasă curte. Aici voiam de fapt să ajung și vă rog să luați aminte: deși adresa oficială este cea amintită mai devreme, trebuie să setați în GPS Str. Plopilor 19 dacă vreți să nimeriți fix în parcare! E valabil și pentru clienții restaurantului. Cum ar veni, locația noastră (precum majoritatea proprietăților învecinate) se întinde pe lung între 2 străzi. A, și încă ceva: Str. Plopilor e cu sens unic, deci da, un GPS vă scutește de multe bătăi de cap, cel puțin la primul drum.

Tati s-a dus să aducă mașina, eu am rămas să mă orientez în teren. Am remarcat că holul dă imediat în stânga în uriașa curte din spate; într-o parte se află o altă terasă supraînălțată, acoperită de câteva umbrele uriașe, iar ceva mai departe, precum am amintit, parcarea. M-am întors însă în direcția camerelor, s-o iau în primire pe a mea, primisem cheia de la domnișoara care ne-a cazat, după ce agreasem cu aceasta ora de mic dejun (9). Coridorul „pensiunii” e acoperit cu parchet, luminos, cu multe ferestre mari; camerele se înșiră pe partea stângă, iar pereții albi sunt decorați cu tablouri.

Am avut camera nr. 3 (deși cred că mare diferență nu e între ele, cel puțin după cum am văzut din fotografii). Destul de spațioasă, ordonată, curată, neaglomerată – asta a fost prima impresie. Din păcate, cam întunecoasă; doar un gemuleț îngust ce dă afară și o fereastră normală, care dă însă spre holul comun. Pe jos parchet foarte bine întreținut, doar un covoraș în fața patului, pereții văruiți în alb-gălbui.

Piesa principală de mobilier este patul matrimonial, cu noptiere atașate de-o parte și de alta, totul încastrat într-o tăblie comună. Saltea de foarte bună calitate, lenjerie din bumbac alb, perne și pilote. O cuvertură îngustă și 2 pernuțe decorative executate din același material (bej-auriu) ca draperiile de la fereastră. Câte 2 prosoape de fiecare, aranjate pe pat sub forma unor lebede, veioze pe noptiere, un tablou pe perete, deasupra. Lângă pat, un fotoliu (extensibil?).

Alte piese de mobilier: un cuier cu oglindă fixat pe peretele de lângă ușă, TV cu ecran plat alături, un dulap în 2 uși (interior bine compartimentat, umerașe, pilote de rezervă), un birou și un scaun. Răcitorul ascuns în spatele unei ușițe de la birou, iar pe perete încă o oglindă. Pe birou, telecomanda televizorului și o tăviță cu 2 pahare și un pet de apă (din partea casei; binevenit).

În baie se intră direct din cameră, spre dreapta. Destul de spațioasă și această a doua încăpere, gătită cu gresie și faianță pe nuanțe plăcute de bej. Oricum, suficient de spațioasă cât să încapă: vas de toaletă, bideu, chiuvetă încastrată într-un blat (cu „aripi” laterale generoase), cabină de duș tip walk-in, o comodă (cu uscător de păr înăuntru), coș de gunoi. Am remarcat o mare atenție pentru detalii: suporturi fixate în perete pentru săpun sau paharul destinat periuțelor de dinți, 2 mici etajere de colț în cabina de duș, încă o etajeră suspendată, în apropierea chiuvetei. Drept consumabile: săpunele solide, flaconașe cu gel de duș și șampon, un recipient cu gel dezinfectant pentru mâini, hârtie igienică. Totul de calitate foarte bună. Aerisirea băii se face printr-un gemuleț ce dă direct afară.

La capitoul „diverse” : prize suficiente, atât în cameră, cât și în baie; wi-fi funcțional. Aer condiționat nu există, nu cred să fie nevoie. La momentul vizitei noastre, am prins încă temperaturi de vară târzie; seara se făcea răcoare totuși, dar în cameră era numai bine. Am observat calorifere, iarna cred că-și fac treaba din plin.

Micul dejun l-am servit în jurul orei 9, așa cum am anunțat de cu seară. În prima dimineață am mâncat afară, pe terasa din spate (ajutați de niște pături pufoase), în a doua însă ne-am refugiat în restaurant (a fost singura zi friguroasă, pe alocuri ploioasă, din toată vacanța noastră). Fetele care ne-au servit sunt extrem, extrem de drăguțe!... Am primit o grămadă de mâncare, mult mai multă decât suntem obișnuiți să mâncăm dimineața: 3-4 feluri de mezeluri și brânzeturi, legume (roșii, castraveți, ardei), unt și gem, pâine prăjită. Și o cafea delicioasă!

În prima zi, pentru că am refuzat ouăle, ni s-a oferit posibilitatea de a alege ceva dulce; am ales panacotta cu dulceață de afine, iar Tati o felie de tort cu cremă de vanilie și ciocolată. A doua zi, am optat doar pentru ouă (sub formă de omletă cu șuncă, ciuperci și cașcaval) plus legume; stabilisem deja să nu ne mai pregătească platoul cu mezeluri și brânzeturi și n-am mai luat nici dulce. Oricum, unul dintre cele mai bune mic-dejunuri pe care le-am experimentat vreodată! Și încă o dată, nota 10+ pentru personal!

Am mâncat la restaurantul San Gennaro ambele cine (dar merită să dezvolt într-un articol separat); ideea e că se practică și aici, precum în multe alte locuri, consumația „pusă pe cameră” , spre a achita la final toată suma. Mi se pare o treabă civilizată și foarte practică. Ceea ce am făcut în dimineața plecării, chiar ni s-a adus nota finală la masa de mic dejun și am putut plăti cu cardul. Ne-am luat rămas bun de la drăguțele noastre gazde și am plecat, promițând că vom mai reveni... Hmm, nici n-aveam idee la vremea aceea cât de repede se va întâmpla asta! După doar 6 zile, în drum spre Cluj, poposeam din nou pe terasa din spate a restaurantului-pensiune San Gennaro, împreună cu fiul nostru și cu prietena lui! Desigur, am fost recunoscuți și primiți cu drag, ca unii de-ai casei, de-acum! :)

Personalul excepțional! De o amabilitate cum rar întâlnești!

Cameră curată, bine echipată, cochetă.

Pe scurt: Yummi!

Miercurea Ciuc are câteva obiective interesante; zona întreagă este de o frumusețe tulburătoare!

Mai puțină distracție; relaxare cât cuprinde!

---

VIZUALIZĂRI: 617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI