Mai fain decât în pozele oficiale

TIPĂREȘTE

Deşi adresa oficială a pensiunii menţionează amplasarea acesteia în satul (de vacanţă) Dejani, ca să ajungi la destinaţie, venind dinspre Braşov, treci bine de toate casele din sat şi mergi destul de multişor, pe lângă alte pensiuni, până să ajungi la poarta... Paradisului Naturii. Ajunşi aici însă am avut parte de o surpriză plăcută: e unul din puţinele exemple de destinaţii turistice pentru care impresia de la faţa locului a fost mai bună decât cea formată anterior vizitei, doar privind pozele de pe site-ul oficial (nu că ar fi nereuşite, dar nu par "cosmetizate", aşa că nu ne-au impresionat prea mult - sau poate tocmai de aceea ne-am format o imagine destul de corectă, care nu a fost contrazisă de realitate, ci dimpotrivă - am descoperit şi frumuseţi pe care pozele nu le redau). Am avut noroc şi de o vreme splendidă, ceea ce a contribuit cu siguranţă la senzaţia de bine şi impresia plăcută despre răgazul petrecut aici.

Pensiunea beneficiază de o curte mare, pavată cu pietricele, cu parcare încăpătoare şi dispune de un teren de fotbal (sau, în fine, o porţiune de teren plat cu porţi), loc pentru foc de tabără şi 2 pavilioane pentru grătar, iar în partea din spate se coboară spre un lanţ de bazine şi un iaz cu păstrăvi. Cadrul natural e încântător şi totul e bine întreţinut - încă se lucrează să se amenajeze o fântână, poate n-ar fi rău să mai facă un spaţiu de joacă şi ceva leagăne pentru copii. Vara totul e verde în jur, sunt flori şi spaţii verzi îngrijite şi multă linişte.

Arhitectura vilei nu iese în evidenţă prin nimic, fiind construită în "stilul-fără stil" al viluţelor noi care au apărut de la o vreme pe la munte (şi nu numai). La parter este bucătăria şi o sală de mese, prelungită cu un spaţiu de "tihnă", cu canapele, tv şi băruleţ; pe scări se accede la nivelurile superioare - etajul 1 şi mansarda unde sunt dispuse camerele (unele prevăzute cu balcon). Camera aleasă de noi (că am avut posibilitatea să alegem, vizionînd mai multe) a fost la ultimul etaj: avea acoperiş înclinat, de mansardă, numai la baie, n-avea balcon, iar ferestrele erau pe trei laturi (spre partea din faţă a pensiunii şi parcare, spre lateral către unul din locurile de grătar şi, de la geamul din baie, spre iazul din spatele pensiunii). Mobilierul în cameră era din cel "rustic", nou şi fără personalitate, dar funcţional şi suficient: un dulap, cuier cu oglindă, tv + măsuţă, pat dublu cu noptiere şi veioze. Spaţiul în cameră e cam strâmt, dar te descurci fără probleme. Destul de curat şi aerisit.

În curtea pensiunii ai posibilitatea să stai la aer curat, să te joci, să admiri păstrăvii sau cei doi câini (unul "lup" care stă cuminte în lanţ şi un "schnautzer" lăţos şi ruşinos care, când eşti prin preajmă, nu îndrăzneşte să iasă din căsuţa lui). Nu am văzut balansoare sau tobogane, nici alte atracţii adecvate vârstelor mici, aşa că probabil copiii vor trebui să îşi ia de acasă jucăriile sau ceva echipament sportiv, ca să nu se plictisească. Ne-au plăcut mult băncile de lângă iazul cu fântâniţă arteziană din spatele pensiunii şi mesele (din buşteni de lemn masiv) cu băncuţe şi copertine din faţa pensiunii, unde poţi să iei masa, să joci o carte / rummy sau să stai la poveşti. Doritorii pot face grătare şi seara foc de tabără. O problemă deranjantă o constituie - cel puţin vara - viespile care sunt foarte obraznice şi înţepăcioase. Câţiva turişti au păţit-o, inclusiv noi, aşa că repelentele şi antihistaminicele / tratamentele anti-înţepături de insecte sunt musai de luat în bagaj. E greu să petreci în sânul naturii, bucurîndu-te de soare şi vegetaţie, fiind totodată complet ferit de insecte, dar totuşi nicăieri pe unde am mai stat în aer liber n-am întâlnit viespi atât de insistente. Şi în baie, dacă laşi geamurile deschise (nefiind prevăzute cu plase), intră o armată de viespi, pe lângă tot soiul de muşte şi fluturi.

Din câte am înţeles se poate servi masa la pensiune, dar trebuie să anunţi din timp. Când am fost noi bucătarul avea vacanţă - sau, în orice caz, era plecat - aşa că ne-am descurcat singuri cu mâncarea. Cu maşina se poate ajunge rapid la câteva restaurante şi pensiuni în apropiere unde oferta pentru masă e mulţumitoare.

În zonă am vizitat herghelia de la Sâmbăta de Jos (vezi impresii), mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, Cetatea Făgăraşului şi mănăstirea rupestră de la Şinca Veche, dar mai sunt obiective interesante pe care, din păcate, le-am lăsat pe o altă dată (chilia Părintelui Arsenie Boca, Mănăstirea Dejani, Cetatea Râşnov).

---

VIZUALIZĂRI: 2649 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI