Parfum de... casa bunicilor

TIPĂREȘTE

Am ajuns acolo in mai, cand la Iasi era deja vara in toata regula si am avut surpriza sa regasim la Varatec primavara in toata splendoarea si puterea ei: copaci ninsi de floare, liliacul inflorit si el, racoare si multe, multe lalele laolalta cu narcise, maci si stanjenei. Primavara pe care nici nu apucasem sa o vad acasa - asa de repede trecuse, ori asa de prinsa cu treburile fusesem - era toata acolo, in gradina mare si in livada bine ingrijita. Aceasta a fost prima impresie si prima bucurie.

Casa mare, construita si amenajata in cea mai mare parte in stil traditional, din lemn si la exterior si la interior e altfel decat pensiunile standard care au rasarit ca ciupercile peste tot. E drept ca lemnul pe alocuri scartaie, sau are vopseaua scorojita, dar are farmecul lui si inca unul foarte special, cu miros - la propriu - de copilarie. Cerdacul si balconul, impodobite cu muscate si perdelute, duşumelele rosii, ceruite si preşurile vărgate mi-au amintit de casa bunicilor, rascolindu-mi amintirile pana la lacrimi.

Pensiunea “Padurea de argint” se afla la intrarea in satul Varatec, la 500 de m (desi pe indicatorul prezent in intersectie scrie 200) de intalnirea dintre drumul 168 (Varatec – Agapia) si drumul 15 F (Varatec - Valea Seaca - Tg. Neamt). Atentie, a nu se confunda cu pensiunea “Codrii de Arama” - tot o padure si tot metalica, nu :)? - care e deasemenea la 500m de respectiva intersectie, dar in directia manastirii, chiar inainte de intrarea pe domeniul acesteia, loc marcat de un portic (era sa zic portal) de lemn sculptat. Fix in intersectia cu pricina se afla un pâlc de mesteceni, lânga care, pe o tablita sta scris “Padurea de argint, rezervatie naturala”.

Pe scurt, pensiunea e usor de gasit, existand un indicator la intersectie si un panou la poarta. In curte este loc pentru mai multe masini, sunt cateva banci si cosuri de gunoi pe marginea aleii, un gratar, un chiosc cu masa si banci si inca unul, tot cu banci, dar aranjate insa in jurul unei... fantani. Straturile de flori si apoi livada completeaza peisajul.

La parter, in partea din fata a cladirii este receptia, pe care noi nu am vizitat-o, caci doamna ne-a asteptat in curte. Tot la parter, dar in alt corp de cladire se afla bucataria comuna si “salonasul”- cum l-a numit proprietara - unde se poate lua masa. Am stat doar o noapte si n-am folosit bucataria, i-am facut insa o poza pentru cine e interesat de amanunte.

Baia, comuna si ea, compartimentata cu panouri din plastic, se afla la parter, chiar in dreapta intrarii si include doua toalete cu cate un duş fiecare (femei / barbati) si o sala comuna cu cateva chiuvete. Am gasit hartie igienica de buna caliate, sapun lichid si prosoape din bumbac. Era si suport pentru prosoape de hartie, insa gol. Fiind o baie comuna, as fi preferat prosoapele de unica folosinta in locul celor textile, pe care de altfel nici nu le-am folosit. Apa calda a functionat permanent. Prosoape pentru dus am gasit in camere.

De la parterul casei mari am urcat scara interioara si am ajuns in cerdacul/balconul de la etaj, care inconjoara o parte din casa si din care se intra apoi in fecare camera. Noi am rezervat un fel de apartament - doua camere, una in prelungirea celeilalte, ambele cu ferestre ce dau in cerdacul prin care am intrat. In fata intrarii apartamentului balconul se largeste putin si in acest spatiu este amenajata o mica terasa inchisa cu glasvant, foarte placuta pentru citit, stat la povesti sau servit o cafea. De aici privelistea spre gradina si livada e foarte frumoasa si relaxanta, cel putin asa a fost pentru noi, care am fost singurii gazduiti la pensiune in perioada respectiva, avand astfel parte de liniste deplina.

Camerele sunt spatioase si mobilate simplu, : paturi, noptiere, masa, fotolii, cuier, oglinda, dulap, canapea. Lemn de rasinoase, nimic spectaculos, insa confortabil (mai putin canapeaua din apartament, care a fost cam tare pentru dormit pe ea :) ) Exista si incalzire, dar fiind luna mai nu functiona. A fost destul de rece, dar nu pot sa spun ca am suferit de frig, (am primit niste paturi suplimentare si ne-am descurcat).

Desi am rezervat apartamantul fara mic dejun, dimineata am primit cate o cafea din partea casei. Am mancat “din traista” in foisor, am citit in balconas, ne-am plimbat prin gradina si apoi prin satul uitat de timp, am aprins o lumanare la manastire, am stat la povesti cu proprietarul... Pentru noi a fost foarte bine, chiar mai mult decat am sperat. Ne-am detasat de cotidian si ne-am bucurat de ce am vazut/ primit/ simtit acolo, ceea ce va doresc si voua, de veti ajunge pe la Varatec. Dar daca va doriti restaurant, aglomeratie, lumini colorate si muzica care se aude din strada, ei bine, exista si asa ceva, dar nu la pensiunea “Padurea de argint”...

---

VIZUALIZĂRI: 1530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI