Pensiunea Nedeea

TIPĂREȘTE

Am tras la pensiunea Nedeea fără să fi planificat, pur si simplu am ajuns seara târziu: aveți camere libere – avem, haideți să le vedeți, foarte bine, rămânem.

Pensiunea e așezată pe o culme de deal, laolaltă cu mai multe pensiuni, una din ele, mai renumită ar fi Dealul Sasului. Am stat destul de puțin la pensiune, însă câteva idei tot s-au conturat. Peisajul nu e spectaculos, e însă e foarte liniștit, mai mare dragul să-l admiri din balconul camerei sau de pe terasa. Intrarea se face de pe drumul național, doar câțiva decametri (n-am mai auzit de unitatea asta din clasa a 4-a) sunt de parcurs până in fata pensiunii. Din acest motiv, priveliștea faina vine si cu oareșce zgomot de trafic la pachet.

Curățenia, mobilierul, așternuturile, obiectele sanitare au fost așa cum trebuie, in regula, nu am avut nimic de reproșat. In cameră este si un frigider micuț.

O parcare încăpătoare e dispusa in fata pensiunii, pare să fie suficient de mare. Presupun că sunt si momente când pensiunea e ceva mai frecventată. Era cam pustiu când am fost acolo, doar noi si încă doua-trei familii, dădea impresia nițel de părăsire, sau cumva de amurg de business. Asta deși era week-end, e drept de septembrie înainte de începerea scolii, dar cu o vreme mai degrabă frumoasă. Probabil locația merge mai mult ca una de party-uri organizate pe grupuri mai mari. In orice caz, la doi pași de actuala pensiune era o alta, in construcție, mă gândesc ca potențial o fi, însă n-am nimerit eu in perioada potrivită.

Un singur om guverna locația, foarte politicos si serviabil. Cum spuneam, locația e curata si faină, nu m-a deranjat prea tare că eram putini clienți decât poate faptul că restaurantul era închis, si implicit, micul dejun lipsea. Asta e o oarecare bătaie de cap pentru de dimineața; să pui la punct programul guvernamental prima cafea de exemplu, trebuie sa te sui in mașină, sa mergi in altă parte, complicat. Să nu mai vorbim de prima, a doua si a treia bere de seara . Nu-mi dau seama – restaurantul e închis ca sunt prea puțini clienți, sau sunt puțini clienți pentru că restaurantul e închis?

Este si sală de fitness, si masa de ping-pong si de biliard si sală de conferințe pentru cine dorește. In curte sunt băncuțe, balansoare faine, si un foișor acoperit, cu grătar, terasă, dotat cu de toate, inclusiv cu boxă pentru muzici, ceea ce întărește impresia exprimata acum doua paragrafe (asta e, acum v-am pus la treaba, să recitiți )

M-am simțit ok aici, a fost in regulă; locația e frumoasă, e aproape de Bran si de atracțiile turistice de acolo, vă recomand pensiunea, fie ca bază de pornire pentru excursii, fie ca locație de petrecere de grup mare.

O recomandare in zonă: peștera Dâmbovicioara: nu e foarte departe, un peisaj super tare până ajungi acolo (n-am făcut poze…), plus câteva surprize plăcute. Se percepe o taxa la intrarea pe drumul de acces catre pesteră, asta mi se pare ok, de ce să nu scoți un ban dacă vin turiștii, iar din banii ăștia să întreții drumul sau măcar să faci curat. Sunt locuri de parcare amenajate si suficiente si nu înțeleg de ce se înghesuie si se chinuie unii să parcheze in fata intrării peșterii deși mai sus e destul spațiu. Dar cea mai tare chestie e faptul că in peștera ești condus de ghizi voluntari, majoritatea copii mici dar foarte zeloși si simpatici care iți spun povestea locului. Ei, asta e ce ne lipsește in foarte multe locații turistice: povestea locului. E cea care devine după o vreme brandul locului. Chiar daca nu e mare lucru, sau e cam naiva (gen: pe aici se adăposteau oamenii când dădeau turcii – deci poiana turcului), oamenii îndrăgesc mai repede locurile in acest fel și in plus e mai ușor de povestit prietenilor sau colegilor, cam așa: unde ai fost in week-end: păi la Poiana haiducului, si cum a fost, păi, peisaje faine… si cam atât. Altcumva suna: am fost la peștera cutare, știi, pe acolo se pare ca s-au ascuns doi luptători anticomuniști, si ar fi scăpat daca nu i-ar fi trădat cutare morar anti-anticomunist (la peștera morarului, v-ați prins). Vedeți ce simplu a fost să descopăr rețeta succesului pentru turismul nostru? Pentru plăți va rog sa mă contactați in privat să vă dau numărul de cont , accept si euro.

Si nu in ultimul rând: am plătit 100 de lei pe camera; trebuie să recunoaștem ca e greu de găsit locație la un asemenea preț, am fost puțin surprins, prețul mi s-a părut mic. Deci bun .

---

VIZUALIZĂRI: 1921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI