Peisaj minunat, servicii jalnice

TIPĂREȘTE

Am stat o noapte la Naiada, in urma unui anunt-invitatie facut de proprietarii podgoriei in mijlocul careia se afla pensiunea la scoala fiului unor prieteni – de 1 iunie, familiile erau binevenite sa petreaca timp in natura si sa culeaga cirese. Ne-am alaturat prietenilor nostri si, zicandu-mi ca drumul e cam lung – doua ore si trei sferturi – am decis sa ramanem peste noapte la aceasta pensiune. Din start, pretul mi s-a parut destul de mare pentru zona respectiva, insa “pentru copii” .

Din start, senzatia a fost neplacuta, intrucat pe booking anularea aparea ca fiind gratuita, insa, imediat cum am finalizat-o, contravaloarea ei a fost debitata automat. Insa, in intreg contextual urmator, asta a ajuns sa para oarecum un detaliu neglijabil.

Drumul pana acolo e usor, doua ore si jumatate pana la traversarea cu bacul, care dureaza vreo 20 de minute cu tot asteptat si cumparat bilet – bacurile vin unul dupa altul.

Peisajul e foarte frumos, datorita reliefului terasat si colinelor acoperite de vii si pomi. Pensiunea este situata in afara localitatii, trebuie putina atentie pentru a identifica panoul cu numele ei.

Complexul pare a fi un fost IAS, ale carui cladiri administrative au fost renovate si transformate in trei corpuri de cazare, fiecare cu denumiri diferite – Heron, Egreta si Naiada. Ultima e cea mai scumpa, poate datorita accesului direct la piscine exterioara, insa primele doua sunt chiar langa restaurant si locul de joaca.

Apartamentul in care am stat este situat pe doua niveluri – nivelul de jos, cu o canapea extensibila si baie si cel de sus, accesibil pe o scara de lemn, unde se afla patul matrimonial. Intrarea se face direct de afara. In fata pensiunii, se afla piscina destul de mare si de curata, cu doua niveluri de adancime.

Proprietarii au invitat cu generozitate parinti si copii sa culeaga sis a manance cirese, sa se bucure de aerul curat si de marea de verde dimprejur, o idee minunata, insa destul de precar materializata.

Inca de la sosire, am dat ochi cu dezamagirea si enervarea celor sositi mai devreme decat noi, care, dupa drum, cules de cirese si zbenguiala, si-au dorit sa si manance, insa restaurantul era debordat atat in materie de personal, cat si de resurse alimentare. Avertizati fiind, am decis sa amanam masa pana prin jurul orei 4 pm, cand abia am reusit sa captam atentia unei chelnerite fugarind-o prin restaurant si pe terasa plina de muste. Meniul restrans, pui, peste si porc, cu unica garnitura de orez. Curand, aflam ca pui nu mai e, l-au inlocuit cu porc. Nimic din ce ni s-a pus pe masa n-a fost gustos, nici macar orezul, care era fiert si atat. Pestele a sosit dupa o alta ora, alaturi de mamaliga nesarata si ea. Am renuntat la desert, am mers si am cumparat inghetata din satul vecin. Am mancat, insa, flamanzi dupa o zi intreaga si nemaiavand energia sa plecam sa mancam in imediata apropiere, la bulgari.

Micul-dejun scaldat in muste s-a dovedit suprinzator de consistent, dupa ziua precedenta, dar nu neaparat mai gustos – mezeluri din belsug, rosii, castraveti, branza, oua prajite si ceva dulceturi si orez cu lapte… afumat.

Daca mancarea s-a dovedit o adevarata lupta, nici cazarea nu e neaparat mai de fala. Desi apartamentul arata bine, pare ca mobilarea s-a oprit undeva, in proiect – din start, apa in cabina de dus curgea si prin robinet, si prin para de dus, stropind haotic in toate directiile. Rezervorul WCului se umple cu apa doar daca stii ca trebuie sa ii aplici un pumn energic; apa din cabina de dus se scurge, in parte, pe podeaua baii si sta acolo pana se usuca (mai greu, ca baia nu are aerisire naturala), sau pana e stearsa (mai greu, iarasi, ca nu e mop in camera).

Canapeaua e acceptabila din punct de vedere al confortului, insa patul matrimonial frizeaza tortura – doar tapiteria acopera arcurile si imbinarile lor, care se simt pe fiecare cm patrat de piele. Am incercat sa mai atenuam duritatea punand o pilota deasupra saltelei si dedesubtul husei.

All in all, tot ce pot spune e ca e mare, mare pacat de peisajul minunat, de pomii dimprejur, de aerul curat, de tot ce tine de partea naturala, ca sunt anihilate de calitatea incredibil de scazuta a serviciilor. Daca initial pretul mi s-a parut destul de mare, in final, l-am gasit urias; maximul maximului ar trebui sa coste 180 – 200. M-am gandit sa revenim, insa doar daca ne aducem mancare de acasa, sau mergem sa mancam la Silistra si nu ramanem peste noapte, pentru a nu ne parea rau de bani.

---

VIZUALIZĂRI: 2557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI