Pentru prieteni, o poveste de toamnă

TIPĂREȘTE

Parcă a fost ieri. Am emoții și acum. Întâlnirile cu cei dragi mă copleșesc cu sentimente puternice. Iubesc oamenii, ador să fiu în mijlocul lor. Am mulți prieteni în diferite colțuri ale țării dar și prin diferite orașe ale Europei. În urmă cu câțiva ani mă întâlneam cu o parte din ei la Moieciu, în ziua de Sf. Dumitru. Timpul și timpurile s-au schimbat, oamenii au fost împovărați cu griji și boli, întâlnirile s-au rărit, au dispărut.

Acum era o altfel de întâlnire, cu oameni care m-au ajutat atunci când aveam nevoie de cunoaștere, de recunoaștere. Eu le spun prieteni, sunt speciali, m-au susținut când noaptea era zi și ziua era noapte.

Era o zi de vineri. La ora 17.30 nu știam sigur dacă pot ajunge la acea întâlnire. Nu depindea de mine. La ora 18 am aruncat câteva ”zdrențe” în geantă și am pornit la drum alături de soțul meu, după două ore am ajuns la destinație.

La numai 130 de km de București, pensiunea Miandra se poate localiza ușor dacă urmăriți indicațiile de pe saitul lor, așa cum am procedat eu.

Așezată în mijlocul pădurii, ferită de ochii curioșilor, cu o parcare micuță, această locație este ideală pentru a fi închiriată în totalitate, pentru a petrece momente unice alături de oameni deosebiți.

Nu este un loc pentru fițoși, cât sunt eu de zăpăcită, de ”cârcotașă”, aș repeta această întâlnire de o sută de ori, pentru mine nu au contat condițiile de cazare.

Afară ploua ușor. Picăturile-mi mângâiau fața și părul.

Când am ajuns noi, prietenii erau deja acolo, ne-au întâmpinat cu zâmbete și mulți pupici. Adică nu toți erau acolo, lipsea o doamnă zvăpăiată (așa ca mine), absentă motivat. I-am dus dorul și ei dar și soțului ei zglobiu, le-am simțit lipsa, dar nu numai eu, toți cei prezenți.

Trecând peste această mare absență, pășesc timidă pe hol, un hol în formă de L, pe stânga o canapea, masă și scaune, pe dreapta o toaletă si o micuță încăpere pentru duș, în față văd un spațiu deschis, nu foarte mare, un loc unde mesele și scaunele ne așteptau, pe dreapta există un bar și bucătăria. Această încăpere este destinată vorbelor, dansului, râsetelor, privirilor, amintirilor, băuturii și mâncării. Da, este locul unde noi am savurat clipe minunate, pahare cu vorbe și nu numai.

Pensiunea este micuță, curată, are 10 camere, dispuse pe trei etaje.

Eu am stat la etajul trei, camera 7, o cameră micuță, la mansardă, mochetată, călduroasă, luminoasă, cu vedere la intrarea în clădire. În încăpere am avut strictul necesar: un pat dublu, o comodă cu tv micuț, un șifonier mititel, două noptiere, o oglindă.

Balconul camerei era mare, fără scaune și masă. Peisajul ce-l vedeam de acolo era suficient pentru a-mi trezi simțurile, pentru a savura cafeaua, culorile toamnei mă emoționau.

La acest etaj trei există trei camere (două cu balcon și una fără) și o baie comună. Acesta este motivul pentru care recomand închirierea întregii pensiuni. Nu e deranjant dacă împarți baia cu prietenii, dar cu persoane necunoscute e cam aiurea.

Prosoapele albe le-am găsit pe pat.

Baia este foarte mare, cu o cabină de duș, consumabile: h. ig., săpun lichid. Există și uscător pentru păr.

Am urcat și am coborât scările de multe ori, am dat cu capul în grinzile de la acest etaj trei, dar nu am făcut din asta o tragedie.

În ”sala de mese” muzica se auzea în surdină, tv-ul era la ”înălțime”, gazda ne-a pus la dispoziție o vitrină frigorifică pentru produsele proprii. Nu am folosit-o, am preferat să mâncăm la pensiune, unde mâncarea a fost gustoasă, farfuriile rămâneau mereu goale.

În incinta pensiunii nu se fumează, dar există spațiu destinat vicioșilor (așa ca mine), în frumosul foișor amenajat lângă clădire. În interiorul acestuia sunt suficiente mese și scaune, din lemn masiv, un grătar imens și o chiuvetă. De jur împrejur o imagine ce-mi încântă retina, pădurea. Aici liniștea e la ea acasă, doar vântul îmi atingea ușor urechile.

În fața vilei există un foișor de vară, cu mese și scaune, un grătar, o fântână arteziană, un balansoar.

WI-FI functionează bine, sincer nu știu dacă peste tot în pensiune, am fost mult prea ocupată pentru a proba acest lucru minor.

Nu-mi place toamna, e ”udă”, rece, anunță frig și ger, culorile sunt mate, nimic nu strălucește, totul pălește sub bruma ce cade ca nebuna. Dar acum parcă... am văzut altfel culorile, a fost minunat.

Dacă recomand pensiunea?

Da, de o sută de ori, pentru o revedere cu prietenii aș închiria-o toată, cu mâncare și băutură de acasă, clipele petrecute alături de cei dragi sunt mai prețioase decât o baie sau un balcon.

Nu, nu recomand pretențioșilor sau familiilor cu pitici.

Pentru toate mesele și multe cafele la expresor am plătit 270 lei, adică a plătit soțul, doar nu credeați că mi-a lipsit dragostea?

A fost delicios! Cum ce? Totul. Gustul, mirosul, parfumul acestei întâlniri, al toamnei arămii, al ploii ce-mi deranja părul și gândurile.

---

VIZUALIZĂRI: 2019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI