Meridian

TIPĂREȘTE

Pensiunea Meridian se află în Eforie Nord (da, da, pe strada I. G. Duca), are aprozar la parter și nu are recepție. Clădirea are o culoare verzuie și niște ferestre rotunde (nu toate) și niște cercuri mai mari tăiate în perete, cât două etaje în care sunt amenajate balcoane.

Este prin centru, pe aceeași parte cu hotel (și autoservire) Berlin dar mai spre nord și nu este la bulevard cum este Berlin ci mai în spate, pe al doilea rând de clădiri.

Am văzut clădirea cu un an înainte și mi-a atras atenția arhitectura deosebită. Părea foarte feng-shui și mi-am dorit să stau acolo să văd cum e.

Drept este că peste bulevard, zona este mai curată și mai cochetă și plină de hoteluri micuțe, elegante, ca niște pensiuni.

La Meridian am stat în septembrie când se duce spoiala estivală. Turiștii de vară mai aduc ceva viață și însuflețire locului dar după ce ei pleacă, locul devine trist și mizer, cu cerșetori inestetici care milogesc din priviri. Trotuarul afișa murdărie, clădirile păreau dărăpănate și oamenii ostili. Rămâneau fără turiști și reveneau la modul de supraviețuire de peste iarnă.

De afară, clădirea arăta bine și bine a fost și în interior, curat, elegant, spațios și confortabil, cu paturi largi și TV plat iar baia cu cabină de duș în sfert de cerc, elegantă, cu cadă (partea de jos) înaltă de vreo 70 centimetri. Era frumos.

Ce nu a fost așa frumos a fost faptul că nu are recepție. Am plătit cazarea în august, cu o lună înainte, după ce vorbisem la telefon pe numărul pe care îl aveau public. Am intrat în clădire pe un gang, pe niște scări înalte, am trecut de ușă și tot făceam capul roată să văd unde ajung. Tot pe hol, pe scări, pe hol. Căutam o ființă vie să pot vorbi. Din aproape în aproape am ajuns pe acoperiș unde aveau terasă și cineva făcea grătar – cred că administratorul cu ai lui. Am făcut stânga – ’mprejur și-am dispărut rapid pe scări în jos că nu vroiam atâta apropiere cu oamenii casei. Mai jos am dat de o cameristă ce a chemat administratorul care a coborât și m-a invitat, foarte prietenos, în biroul lui. Tot era prea mult. Am plătit o noapte de cazare și am dispărut cât de repede am putut întrebându-mă cum va fi la cazare și dacă își va aminti cineva de plata mea. Nu știu dacă și-au amintit după o lună, când am venit dar mi-au dat o cameră, după ceva descurcături – tot o cameristă ce era pe hol mi-a dat cheia după care nu a mai deranjat nimeni.

Șederea a fost plăcută și confortabilă, nu zic, ce nu am înțeles nicicum a fost femeia de la aprozar – una din 3 că era și magazin alimentar, separat, și peste drum un market cu câte ceva. Îi cășunase pe mine și numai ostilă a fost, habar nu am de ce, că de ce stau mai încoace sau mai încolo sau nici nu mai știu ce avea atâta dușmăneală ca și cum: ce naiba mai căutați și voi, turiștii, pe aici? Astfel că i-am lăsat produsele și m-am dus în lumea mea. Nu stau să mă cert. Apoi la intrare sau ieșire din clădire mă feream de balaur că nu știam ce o poate apuca. A fost un stres. Unii erau bucuroși că au market la parter. Pentru mine nu a fost o bucurie. Evident, nu puteam cumpăra de acolo deși tehnic puteam dar nu aveam chef de stres. M-am mirat deoarece populațiile mă tratează civilizat pe unde merg și nu sunt comentatoare cu oamenii. Ce-o apucase? Colega ei era cill, nu zicea nimic, de la ea am putut cumpăra ceva la prima întrevedere, apoi nu am mai fost pe la ele.

Mă miram și eu, o clădire așa atractivă, un loc ce mi-a plăcut așa mult mi-a lăsat un gust amar. Întâi goana după recepția care nu-i, apoi ciudata aia de la magazin, zic: ce naiba? Luasem o noapte să văd cum e că poate stau mai mult apoi dar după primirea din prima după-amiază nu mi-am dorit să mai stau. Acuma, nu știu dacă magazinul de la parter are vreo legătură cu pensiunea și nu pot comenta de personal care era ireproșabil, spun asta chiar după vizita nedorită în biroul administratorului, cu o lună înainte dar, nah, n-a fost ceva grav însă n-aș repeta. Dacă crede că am ceva cu el? N-am.

Astfel, o pensiune minunată ajunge pe lista de NU deși le dau calificativ maxim la servicii și confort – nu vă mirați – a fost bine la ei dar, nah, m-oi duce în altă parte de-acum, unde nu mă dușmănește nimeni (gratuit) ci numai cu motiv ???? (ce glumeață sunt, nu?)

În rest, plimbarea a fost super cill deși plaja era deja pustie, evident, septembrie fiind, briza ne cam zăpăcea pe faleză dar diverse distracții erau încă deschise prin centru, lume pe străzi, tarabe cu toate cele – suveniruri, una – alta, mai puține decât în vară, adevărat, terase pline deși era răcoare și (încă) agitație de vacanță.

Btw, era în week-end-ul în care ne părăsise Diana Pora, la 26 de ani, în Crai, în Poiană Închisă. RIP

Vuia presa, am aflat pe drum și am ajuns în Eforie Nord cu un gust amar. Amar a rămas. Și nu l-am făcut eu așa.

N-am nimic de comentat despre servicii, personalul a fost civilizat, neinvaziv.

Dar tot parcă ceva friky plutea în aer.

Nici de condițiile de cazare nu am comentarii. Camera a fost spațioasă, curată, dotată corespunzător. A fost confortabil. Drept îi că nu am primit nici un document, nici la plata anticipată nici altădată dar, sincer, nici nu dau multe parale pe hârtii, merg pe încredere mereu și mereu merge bine. A fost bine și la Meridian, nu zic. Și dacă e să fie belea, poate fi și cu acte, oricâte hârtii ai avea.

De gastronomia pensiunii - care gastronomie nu există - am fost încântată fără reproș ????

Meridian nu oferă masă, de nici un fel. De aprovizionarea gastronomică de la parter nu am fost încântată deloc.

Plaja și marea au fost cool, ca întotdeauna, doar că nu avea rost să le vizităm. Ne-am plimbat doar pe faleză, pe la Belona și mai la nord.

Ne-am relaxat cu chiu cu vai dar de distracție chiar n-am mai avut chef.

---

VIZUALIZĂRI: 270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI