Ar putea fi o idee... nu neapărat bună!

TIPĂREȘTE

Bun găsit, dragii mei!

Micul sejur la pensiunea Melba a fost o întâmplare. Căutam căpiați un loc de cazare și acolo am găsit, pur și simplu. Nu-i vorbă, voiam neapărat în Dubova și golful în care este situată pensiunea e superb!!

Locația cu pricina are o poziție deosebită, are facilități mai pentru toți, dar are un minus - e administrată cu parcimonie, ca să nu spun altfel... Care va să zică, patronul a accesat niște fonduri (europene - existau prin cameră niște etichete care confirmau asta) și cu ele a investit ”long time ago”, hăt cu vreo 10 ani în urmă...

Ei bine, dragii mei, dacă la inaugurare toate or fi fost updatate la zi, în anul în care ne aflăm mai toate sunt la zi, dar nu la ziua în care vorbim! Totul a îmbătrânit și s-a prăfuit prin cameră, începând cu papucii de unică folosință (încerc o glumiță: pentru fiecare turist sunt de unică folosință, în sensul că îi încalți o singură dată, a doua oară nu mai ai curaj!), aparatul de aer condiționat, baia, covorul de pe care am adunat o mână bună din părul unei doamne șatene și încheind cu geamurile care au văzut și zile mai bune, dar prin care se vede suficient de bine peisajul de o rară spectaculozitate.

Camera, deci, ar fi putut fi la un mare standard, datorită poziționării.

În exterior e bine. Sunt pontoane dotate cu șezlonguri pentru leneveală și admirat ”peisagele” (vorba lui Băieșu), există un ponton cu foișor, piscină, debarcader de unde am luat o hidrobicicletă (cred că-i gratis, pentru că nimeni nu ne-a cerut bani și nici nu ni s-a impus un timp de utilizare- un plus important) cu care am hălăduit mult și bine, eu neștiind să înot, încheindu-mi bine vesta de salvare până la gât, spre amuzamentul soției care e înnebunită după apă (lasă că ajungem noi și la munte - ea având rău de înălțime ;) ), samd.

Bucătăria, alături de cameră, e călcâiul lui Ahile!

Nu comentez prețurile, care sunt mari cam la orice, mai ales la băuturi!

Comentez calitatea preparatelor și calitatea lor, și asta în sens negativ. După o așteptare lungă, un chelner destul de amabil ne-a băgat în seamă, ne-a luat comanda și ne-a informat că va dura ceva timp până vom mânca, pentru că bucătăria ”e ocupată”. ”De Imperiul galactic? ” era să-mi scape, dar m-a oprit privirea drăgăstoasă a soției care mi-a șoptit ca înainte de nunta noastră: ”nu ne grăbim, nu-i așa??! ”

Eeei, dar ce nu face omul când are soția alături, copiii mari de-acum, berea aproape și ”peisagele” la îndemână! Așteaptă, nu-i așa?? Dar nu mult, circa o oră și încă ceva, un fleac atunci când ți-e foame și îți aduci aminte de anii de după '89 când mâncai în cameră salam din sacoșă. Alte vremuri!!...

Până la urmă am mâncat ceva, nu-mi mai aduc aminte ce (și asta înseamnă că n-a fost memorabil, așa cum îmi aduc aminte de exemplu de tochitura noastră moldovenească de la ”Hanul Păstrăvarului” din Pojorâta sau de gustul fructelor de la ”Hotel Ararat” din Bethleem), important era că am trecut seara!

Și a venit dimineața. Cu un mic dejun frugal spre sărăcăcios de-a binelea, dar deja nu mai era surprinzător.

Concluzie: era bine dacă nu era și rău!

Plusuri: locația superbă, facilități diverse (plajă, piscină, barcă, etc.)

Minusuri: camera prăfuită, bucătăria ”ocupată” și mâncarea așa-și-așa.

De la mine are un 7 spre 6.

---

VIZUALIZĂRI: 3089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI