Terapie naturală: nuanțe, zâmbete și prieteni

TIPĂREȘTE

Era octombrie, luna balanțelor. Culegeam vise, vorba Paulei Seling. Îmi aminteam cu drag de beculețele din Viena, de lipsa aromei de sărbători de la Roma. Doream un Amsterdam dar mi-am pus pofta în cui, era mult prea scump. Un prieten m-a rugat să caut pentru 1 Decembrie ceva în Nuremberg. L-am exclus și pe acesta după îndelungi căutări, tot din cauza prețului.

Așa am ajuns la... Sibiu, am ”răsfoit filele” net-ului și am constatat că ne încadrăm în buget. Am trimis tuturor prietenilor link-uri cu hoteluri și pensiuni din Sibiu și din împrejurimile acestuia. Am exclus Păltinișul care este ceva oribil, am inclus Ocna Sibiului pentru că nu fusesem acolo.

Câștigătoare a ieșit ”Mămăruță”. Eu pusesem ochii pe altceva în Sibiu, ceva decent ca preț, încadrat în limita bunului simț. Dar, după cum știți, eu nu aleg cazările atunci când e vorba de un grup mare.

Iau numărul de telefon de pe net și sun la pensiune. O voce masculină îmi dă câteva detalii, închid și-i sun pe băieți rugându-i să-l contacteze pe proprietar pentru mai multe amănunte.

Mămăruță este o pensiune cu zece camere și patru căsuțe. Noi am închiriat toată pensiunea, așa-i pe timp de iarnă, se închiriază toată clădirea. Căsuțele sunt închiriate doar vara.

Prețul: 130 lei/noapte/camera dacă se închiria pe două nopți sau 120 lei dacă plusam încă o noapte. Asta pentru că băieții au dorit piscina încălzită. Altfel prețul era de 100 lei/noapte.

Au trimis băieții un avans de 1000 lei, totul era stabilit, așteptam nerăbdători ziua cea mare. Menționez că nu există POS la pensiune, plata se poate face doar cash.

Ocna Sibiului este un sat... bine, hai, o comună :). Deci e la țară. Wiki spune că e stațiune turistică aflată la 17 km de Sibiu. În fine, pentru ce am vrut noi, a fost perfectă această ”stațiune”.

Pădurile de stejar din depresiune nu le-am zărit, copacii erau chelioși, lacurile sărate nu le-am căutat, aerosolii din aer nu i-am simțit din cauză de țigări, vin fiert și fum de la grătare, bisericile nu le-am vizitat, erau vreo trei, zicea Wiki.

Eu l-am stresat un pic pe proprietar :D, cu telefoanele zic, aveam mereu de întrebat câte ceva. Omul a fost foarte amabil, mi-a răspuns mereu cu subiect și predicat, ne-am înțeles perfect.

Pe 30 noiembrie, la ora 12:30 eram deja acolo. M-a ajutat GPS-ul, recunosc.

Clădirea Mămăruță este ”vie”, are puls, are culoare, parcarea generoasă ne-a găzduit mașinile cu drag. Curtea este îngrijită, râdea în soare când am ajuns noi. Căsuțele se odihneau, era anotimpul rece, băncuțele și mesele de prin curte se mulțumeau cu gheață în lipsă de turiști. Între căsuțe se află grătarul și câteva ”jucării” pentru pitici.

Câțiva oameni mișunau prin curte, spărgeau lemne și alimentau centrala, alții puneau la punct ultimele detalii din sala de mese. Îl caut pe ”stăpân” și-l găsesc la parter, la laptop. Wow! Un tânăr simpatic și frumușel, mi se prezintă, eu rămân un pic interzisă. „Tu ești? Nu se poate, am vorbit cu o voce mai în vârstă! / Eram răcit doamnă, eram răgușit”. Măi să fie! Un loc minunat gestionat de un tânăr amabil, ăsta da noroc :p!

Mă conduce în toate încăperile de la parter, îmi face ”instructajul”.

Parterul

Sala de mese este imensă, pardoseala acoperită cu gresie, albul pereților este întrerupt de câteva tablouri puse pentru culoare, câteva ghivece cu flori de cameră erau înghesuite strategic într-un colț pentru a nu fi rănite în timpul zbenguielilor noastre, geamurile erau îmbrăcate cu perdele albe, un mic bar ne privea timid dintr-un colț știind probabil că va fi suprasolicitat. Lângă bar, un tv aștepta să fie folosit, o boxă uriașă ne-a silit să dăm muzica la maxim, un neon cu luminițe avea să ne coloreze dansurile.

Din sala de mese am pășit către bucătăria aproape complet echipată. De ce aproape? În afară de frigiderul defect și lipsa prăjitorului de pâine, totul era acolo, totul era curat și bine așezat. O cafeluță din partea proprietarului a fost bine venită, am savurat-o cu plăcere. Lângă ușa de la bucătărie era o vitrină frigorifică care a înlocuit cu succes frigiderul.

Ieșim din bucătărie și sunt condusă pe un hol unde zăresc baia foarte curată, lângă aceasta mi se deschide o ușă către încăperea cu piscina. Un miros plăcut, de brad, îmi gâdilă nările, imaginea din fața ochilor mă face să zâmbesc.

Piscina este de mărime medie, 1,60 m adâncime, apa era încălzită la 26-27 grade spun eu, proprietarul spunea 30. O prelată cu ”bubițe” plutea pe luciul apei, în stânga erau două șezlonguri și un duș. Geamurile lăsau lumina să pătrundă în interior, soarele inunda încăperea. Primesc instructaj și aici, îi mulțumesc gazdei și ies în curte, la băieți.

Etajele

Pentru a merge în camere e musai să ies afară, apoi să urc treptele pavate cu gresie.

La primul nivel găsesc patru camere mari, cu pat matrimonial în fiecare cameră. Intrarea se face direct de pe balconul comun, de afară. În dreptul fiecărei camere o măsuță cu două scaune erau înghețate de frig. Între camera doi și trei o ușă îmi permite accesul într-un hol, am în față niște trepte.

La etajul doi am găsit patru camere, călduroase și curate. Toate au același tip de mobilier, din pal, fiecare cameră are pat matrimonial.

La mansardă mi-a fost lene să urc, acolo sunt încă două camere, identice cu celelalte. Toate camerele au balcon și baie proprie.

Am ales camera numărul 4, cu ieșire pe balconul comun, gândindu-mă că cei cu prichindei vor dori camerele de la etaj. Am gândit ca o mamă.

Camera cu numărul 4 ”m-a întâmpinat” cu multă căldură, cu un miros de proaspăt și de curat. Remarc imediat lipsa unei oglinzi:((și lipsa unui cuier:(. Un pat matrimonial cu așternuturi albe era acoperit cu o cuvertură maronie. Pardoseala era pufoasă, mochetată. La geam perdeluțele erau fixate, iar o draperie ne ferea de privirile curioșilor care nu existau. Patru prosoape albe, mari și mici, erau așezate pe pat. Două piticanii de noptiere mi-au fost de mare ajutor, lipseau veiozele:(. Șifonierul avea spațiu pentru umerașe dar avea și umerașe, rafturile erau destule pentru a putea adăposti hainele noastre. O măsuță cu două pahare și o scrumieră așezate pe o tavă se învecina cu frigiderul de mărime medie. Televizorul mititel era centrat pe unul dintre pereții gălbui, în dreptul patului. Un tablou înveselea un alt perete. Există senzori de fum, nu se fumeaza în nicio cameră.

Baia era mare și foarte curată, în afară de hc nu am găsit alte consumabile. Feon nu există. Eu pe-astea mi le car în paporniță, dar corect este să fiți informați. Apa era fierbinte, avea și presiune. Un geam micuț îmi permitea să aerisesc încăperea.

WI-FI funcționa bine în toată clădirea, chiar și în camere.

Prizele erau trei la număr: una pentru tv, una pentru frigider, una pentru noi. Dar, cum eu nu plec de acasă fără multe prostioare, am avut un prelungitor cu multe găuri și m-am declarat mulțumită.

Lumina plafonierei era caldă, era ok.

În sat există câteva magazine cu de toate, există două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și una de agrement.

Liniștea era la ea acasă, am avut noi grijă să o deranjăm=)). Curentul electric a fost în picaj de câteva ori, așa e și la mine la țară. Cu lumânări totul devine romantic, nervii sunt îndepărtați.

Zgomotele, râsetele și cântecele noastre au fost sub semnul distracției, energia fericirii a pus stăpânire pe clădirea Mămăruță.

Un loc încântător, cald, o gazdă perfectă, pe gustul nostru, un loc în care sensul muzicii, al dansului și al prieteniei este giratoriu, nu se iese din el. În sens te învârți, te rotești, te rostogolești, mireasma stimei și încrederii reciproce domină, domnește, echilibrul este la el acasă, în sens. Am luat cu noi respectul față de om, așa-i între prieteni, am primit respect și din partea lui Ionuț, gazda noastră.

Și, ca o încununare a bunătății sufletelor noastre, cerul ne-a răsplătit cu gingașii fulgi de nea<:-P. Era iarnă, era alb, ningea cu mărgele albe, ningea ca în poveștile cu Moș Crăciun. A fost ca o poveste, a fost ca un vis de iarnă, o poveste cu și despre prieteni, într-un decor modest dar magic.

Vă rog frumos melodia: https://youtu. be/C5eusmEqeb0

---

VIZUALIZĂRI: 3800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI