Cadru natural deosebit, conditii si servicii mediocre

TIPĂREȘTE

La finalul unui sejur de 10 zile prin Bucovina, am decis sa sa petrecem 2 nopti inainte de a reveni in Bucuresti pe malul lacului Bicaz (sau Izvorul Muntelui cum i se mai spune). Cautand online am gasit pensiunea Lostrita, care ne-a atras in primul rand prin prisma asezarii care parea sa o aiba, dar si a recenziilor pozitive in mare parte.

Parti bune:

- Cadrul natural in care este amplasat pensiunea este superb, la aproximativ 50-100 m de malul lacului, in mijlocul naturii. Toate camerele au balcon si vedere spre lac, fiind o adevarata placere sa-ti petreci timpul pe terasa camerei sau in curte.

- Mancarea a fost foarte buna, atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ, iar preturile sunt decente. Toata aprecierea dlui. Petrisor, bucatarul pensiunii, pentru bunatatile pregatite.

- Domnul de la receptie a fost saritor si griijuliu cu noi.

- Pensiunea are amenajat un micut loc de joaca si niste sezlonguri disponibile in curte.

Parti mai putin bune:

- Pensiunea se afla pe un drum laturalnic ce iese din DN15 spre malul lacului in localitatea Buhalnita. Drumul este facut din pietre, pamant si placi, este foarte ingust (greu de imaginat ce se intampla cand se intalnesc doua masini) si este extrem de abrupt. Este fara doar si poate cel mai abrupt drum pe care am avut ocazia sa merg. Nu va aventurati in cazul in care aveti o masina cu garda la sol joasa sau placutele de frane uzate.

- Mobilierul camerei este invechit si deteriorat. Diferite obiecte de mobilier erau degradate, salteaua patului uzata, toaleta si dusul prezentau depuneri serioase de calcar si mizerie, iar scurgerea baii arata de-a dreptul dezgustator. Conditiile camerei sunt de maxim doua margarete/stele, nicidecum trei, iar pretul camerei este mare raportat la conditii.

- La nici 2 ore dupa ce ne-am cazat, in momentul in care ne-am asezat la restaurant pentru a manca, am fost intrebati daca e vreo problema sa platim de acum cazarea.

- In fiecare dimineata am fost treziti la ora 7.30-8 cu usi trantite, cantec de aspirator si mobila mutata de catre doamna care facea curatenie in celelalte camere. Pentru o pensiune unde mergi sa te odihnesti si relaxezi, a fost extrem de deranjant. Tocmai din motivul asta ziua de cazare incepe in general de la ora 14 si se termina a doua zi la ora 11, pentru a ramane un interval de 3 ore in care camera sa poata fi curatata si igienizata. Intervalul matinal ar trebui respectat pentru odihna turistilor cu strictete.

- Cu exceptiile mentionate anterior, personalul pensiunii nu e tocmai prietenos. Indeosebi la restaurant, putin mai multa amabilitate sau un zambet uneori conteaza mult pentru un client.

- In dupa amiaza celei de-a doua zile am incercat sa ne relaxam si sa citim ceva in curtea pensiunii, insa din pacate un localnic in stare avansata de ebrietate ce statea pe terasa restaurantului nu a fost de acord. Timp de 2-3 ore a chiuit, injurat si zbierat, fara ca cineva din personal sa intervina.

Una peste alta, pensiunea are un potential deosebit. Cu putin efort pentru a face un drum de acces omenesc, cu ceva mai multa grija pentru servicii, reconditionarea si igiena camerelor, ar putea deveni un loc deosebit, de venit si revenit. Din pacate noi am plecat cu impresia de "las-o bai ca merge asa" si as fi foarte reticient sa recomand cuiva aceasta locatie.

---

VIZUALIZĂRI: 2599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI