Lacramioara - unde lacrimezi de frustrare

TIPĂREȘTE

La momentul rezervarii prin telefon am vorbit cu patronul si am specificat ca suntem 2 cupluri si ca venim de la 500km special in zona ca sa gasim liniste, natura si ceva relaxare de agrement gen piscina. Ni s-a precizat ca vom fi cazati in corpuri diferite dar s-au garantat conditii de confort similare si liniste. Urma sa ne cazam pentru 5 nopti.

Ajunsi la pensiunea Lacramioara am putut vedea cele 2 corpuri de cladire: unul la strada si unul mai in spate (in care se afla si piscina). Camerele luate de noi costau 120 lei fata de 100lei fiindca aveau 2 paturi duble respectiv un pat single in plus. Din spusele patronului acestea 2 erau singurele libere, desi pensiunea era relativ libera la momentul sosirii noastre. Ne-am gandit ca se vor ocupa ulterior.

Pensiunea Lacramioara... unde lacrimezi de frustrare. Personalul insuficient. Chelnerul trebuia sa fie si receptioner. In timp ce servea la mese trebuia sa se ocupe si de noii veniti. Adica sa le arate camerele si sa faca formalitatile de cazare. Mi se pare prea mult si omul parea destul de obosit.

Va voi relata experienta/cuplu. Eu si sotul am fost cazati in corpul de la intrare in curtea pensiunii iar prietenii nostri in cel din spate. In ciuda faptului ca pretul/camera era acelasi diferentele de confort erau foarte mari.

Camera noastra:

-nu avea frigider, baia lasa de dorit, televizorul vechi (conta mai putin acest aspect).

-intrarea spre camera se facea prin restaurant... ceea ce mi se parea aiurea sa merg la piscina in halat trecand printre grupurile vesele de la masa si miros de mancare. Intrarea principala catre camere statea incuiata.

-era relativ spatioasa cu 2 paturi duble (potrivite pt familie cu 2 copii)

-dusul era mic si curgea pe toate partile. Lipsesc spatiile unde iti poti agata produsele de dus sau o sapuniera (erau rupte).

-camera situata deasupra bucatariei si restaurantului. Am auzit muzica constant pana in miez de noapte iar o singura melodie s-a repetat timp de 2h pana cand am facut sesizarea. A 2-a zi fumul de la friptura intra in camera prin usa de la balcon pe care o lasasem deschisa sa se aeriseasca in camera de la aburul din baie.

-avea balcon rezonabil de mare dar niciun scaun sau masa. Venind de la piscina, am avut 2 prosoape ude, costumele de baie, halatele si alte 2 prosoape de dupa baie tot ude dar nici un loc unde sa le agati ca sa se usuce.

-se putea auzi traficul din strada si cam orice zgomot venit din afara - caini in principal

-2 prosoape de proasta calitate - nu absorbeau apa de pe corp

-capacul de la toaleta rupt - in mometul in care te asezai colacul aluneca spre dreapta

La capitolul curatenie. E asa si asa. Si aici tine de micile detalii. Gen: par la scurgere dus. Panze paianjen vechi la terasa. Una dintre perne era imputita. Lumina peste tot chioara sau lipsa becuri. Draperiile nu acopereau in intregime zona geamurilor.

Camera prietenilor situata in corpul din spate cu piscina la parter:

-vedere catre un camp verde cu capite - frumos ca priveliste

-camera incapatoare cu 1 pat dublu si 1 single

-superior aranjata camerei de mai sus

-baia arata bine

-televizor din generatie noua si frigider

Conform celor descrise mai sus pretul de 120 lei se justifica dar cele scrise mai jos scad pretul:

-foarte prost izolata - se putea auzi tot ce facea personalul de curatenie, in ciuda faptului ca se desfasura in liniste

-noaptea, a fost groaznica pentru prietenii nostri. Acestia nu au reusit sa inchida un ochi. Sub balconul lor era legat un caine care a latrat in continuu si care a atras si alti patrupezi in zona. Prietenul nostru a adoptat o metoda la indemana si a aruncat cu cateva piersici catre animalele care se precipitau pe jos dar fara niciun rezultat. Un caine mai mic latra cu o cadenta bine pusa la punct, astfel incat pe langa lipsa de somn sa intervina si iritatia de rigoare.

-mici scapari la curatenie

Din punctul nostru de vedere, o pensiune de marimea Lacramioarei nu ar fi trebuit sa tina un caine legat sub balconul turistilor. Mai ales ca nu a venit nimeni sa verifice de ce se precipita asa de tare. Raspunsul patronului la plangerea nostra in legatura cu zgomotul produs de animale este ca in tot Maramuresul nu vom gasi nicio pensiune fara caine. Total gresit!!! Sa nu credeti asa ceva!

Piscina:

Dupa ce ne-am cazat, fara sa cunoastem viciile ascune ale camerelor am zis ca meritam o piscina dupa un drum atat de lung.

Piscina... in niciun caz limpede. In ciuda avertizmentului de "a nu-ti satisface nevoile fiziologice" :) apa nu era cristal clear ci mai degraba green clear. Intre degete mi s-au incurcat fire de par care nu erau personale. Aceste fire de par le-am gasit chiar si in butoaiele cu apa sarata. In perioada cand am ajuns erau foarte multe insecte iar in cladirea din spate erau depozite de insecte moarte pe langa geamuri. La mancare am asteptat ceva desi am comandat retete rapide la recomandarea chelnarului.

Terasa pensiunii e relativ ok desi nu ma dau in vant dupa animale moarte impaiate. O parte din terasa in lemn unde se serveste masa se inchide in termopan alb... ca nuca in perete.

Din pacate nu e ceea ce ma asteptam sa gasesc. Intorcandu-ne de la piscina si lovindu-ne de viciile ascunse ale camerei incerc sa contactez proprietarul. Patronul nu imi mai raspunde la telefon desi pana atunci nu fusese o problema in comunicare. Dar stiind ca am cerut schimbarea camerei probabil ca nu doreste rezolvarea situatiei. Sunt de parere ca un client nemultumit va aduce altii nemultumiti. Daca mi se oferea o camera un pic superioara dar linistita as fi fost multumita. Hotaram sa stam peste noapte.

Dimineata, surpriza! Pana de curent in mai multe reprize si ca atare lipsa apei calde. Nu stiam cum sa plecam mai repede. Micul dejun saracacios. O omleta imbibata in ulei si o salata de rosii miiiica (desi suntem in sezon), branza de burduf din calup din comert si niste cafea. 15 lei/pers.

Ne intoarcem in camera si sunt nevoita sa merg iar pe langa bucatarie. Se facuse fum de la un gratar de porc in toata incaperea. Cum camera mea era deasupra si lasasem usa deschisa la balcon ca sa iasa umezeala din baie (nu avea geam iar aerisirea nu functiona la capacitate), o parte din fum intrase si in camera. Intre timp soseste patronul si ii precizez ca dorim sa plecam. Ii explic nemultumirea noastra si in ciuda faptului ca puteam trece peste detaliile de finete nu putem trece peste faptul ca nu ne putem odihni. Era lucrul pe care il atentionasem cand s-a facut rezervarea.

Concluzia: cand te gandesti la o pensiune din Maramures te gandesti la traditii, o mancare buna si ospitalitate. Aici nu am gasit odihna si nici alt detaliu care sa defineasca o vacanta. Totul tinde sa devina comercial. Patronul a preferat sa faca niste bani repede in ciuda faptului ca i-am spus ca venim de departe. Parerea mea e ca ar trebui sa mai taie din opulenta personala si sa investeasca intr-un nr mai mare de personal dar si calitatea serviciilor. Romanilor li s-a urat de teapa.

Am plecat de acolo platind in plus 10 lei de pers pt piscina. Imi pusesem in gand sa nu mai platim pt piscina... era o chestie de principiu... dar nu am mai stat sa ne mai tocmim. Orice minut petrecut acolo era irosit. Sunand la diverse pensiuni am primit recomandare pt casa Borlean din adevaratul Vadu Izei care este la50 km mai departe. O pensiune care a reflectat intr-adevar spiritul MM (vezi impresii). Nu langa strada, fara caini, si liniste cat cuprinde. Case in lemn, unde te uitai traditie.

---

VIZUALIZĂRI: 1188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI