Fereastra spre Lacul Colibiţa

TIPĂREȘTE

Pentru prima ieşire a acestui an, organizatorul de facto al sejurului - adică părtaşul la bine şi la rău al întregului meu univers familial - a ales Pensiunea Lac Colibiţa, un aşezământ cotat la 3 margarete.

Din capul locului, după consultarea opţiunilor prezentate pe site-urile de specialitate, a ales o cameră cu vedere spre lac. Bine gândit atâta vreme cât acesta este principalul loc de atracţie şi nu curtea vreunui vecin situat în imediata apropiere a construcţiei.

Am plătit 155 lei cu mic dejun/cameră/noapte pentru a avea privilegiul să vedem apa îngheţată bocnă din camera noastră, de pe balconul nostru şi chiar de pe gemuleţul băii.

Rezervarea o făcusem cu 2 zile înainte de plecarea spre stabiliment şi am avut parte de o mică şi plăcută surpriză în seara dinaintea plecării, când am fost sunaţi de proprietar pentru a se interesa de ora estimativă a sosirii la pensiune. De asemenea, ne-a dat asigurări că drumul de acces dinspre Prundul Bârgăului este curat. Deja îmi plăcea persoana!

Deşi nu am condus cu viteză peste limita legală - drumurile prin străinătate m-au determinat să respect şi în România limitele de viteză - am ajuns la destinaţie cu 2 minute înainte de ora la care eram aşteptaţi.

Înainte de a intra pe drumul care duce de la şosea la pensiune am fost nevoit să calc destul de apăsat frâna întrucât, fiind obişnuit cu înşirarea pe partea dreaptă a semnelor de circulaţie şi a anunţurilor referitoare la diverse obiective turistice şi nu numai, am observat plăcuţa indicatoare către pensiune instalată pe partea stângă doar când am ajuns în dreptul ei, ivindu-se de după ramura unui brad. Am urcat vreo 100 m şi am ajuns în parcarea unităţii de cazare, parcare ce pe timp de iarnă putea găzdui vreo 7 autoturisme.

Construcţia este aşezată astfel încât se bucură de mângâierea soarelui aproape pe întrega durată a zilei.

Comitetul de primire prezent avea în componenţă atât reprezentantul patronatului cât şi pe cel al proletariatului, primul dintre aceştia servindu-ne cu un păhărel de ţuică de cum i-am călcat pragul.

Am fost conduşi în camera pregătită situată la etajul 1. De cum am intrat pe uşă, drept în faţa noastră - prin geamul de dimensiunea unui perete al camerei - se vedea lacul scăldat în lumina "razelor cu dinţi" ale soarelui.

Ne-a plăcut camera de cum am intrat în ea, numai că Adriana, în speranţa că există vizibilitate şi mai bună, a întrebat dacă nu cumva sunt camere disponibile şi la nivelul superior. Bine că a intrebat! Foarte amabil, cu scuza că acestea nu sunt încă dereticate după plecarea clienţilor anteriori dar dacă avem puţină răbdare solicitarea noastră va fi rezolvată, am fost conduşi pe scări într-una dintre ele, am lăsat bagajul pe balconul ei şi am ieşit să ne dezmorţim puţin pe cărările din jur.

Înainte de a ieşi din pensiune am fost chestionaţi foarte politicos în privinţa prânzului pe care intenţionam să-l servim.

Iar când afirm "foarte politicos" am în vedere faptul că, prin modul în care proprietarul ne-a întrebat ce dorim să servim şi - mai ales - dacă dorim să mâncăm acolo sau în altă parte, ne-a determinat să alegem instantaneu şi în unanimitatea celor doi membrii ai familiei restaurantul dânsului.

Detest patronii sau personalul interesaţi să se căpătuiască pe spinarea ta dacă i-ai călcat pragul şi îmi merg la suflet opuşii lor!

Revenind din scurta mişcare, găsim camera curată, spaţioasă, dotată cu exact ceea ce îţi este necesar într-un sejur de 2-3 zile: un pat matrimonial confortabil, două noptiere cu două veioze, un dulap pentru haine, o masă pe care poţi aşeza câteva lucruşoare, un televizor conectat la programele difuzate de Dolce, un balcon cu o panoramă superbă şi o baie foarte curată. Ce m-a surprins plăcut, mobilierul este din lemn masiv şi nu din diverse amestecuri prelucrate, aspect care îi conferă o notă de eleganţă.

Pentru cei care nu pot trăi fără conexiune la internet este asigurat accesul la Wi-Fi (la etajul II conexiunea este intermitentă).

Coborând la masă aveam să aflăm că vom achita doar felul al doilea servit, ciorba fiind oferită gratis deoarece a fost pregătită de bucătarul grupului care plecase înaintea sosirii noastre. Oare câţi proprietari ar fi procedat la fel?

Toate bune şi frumoase până vine seara...

Când stingem lumina în cameră ne dăm seama că somnul nostru posibil să fie perturbat de clipocirile intermitente ale unei instalaţii de iarnă suspendată pe marginea balconului. A trecut Revelionul nostru, a trecut cel al ruşilor, dar oare patronul se gândeşte să-l serbeze şi pe cel chinezesc (27/28 ianuarie a. c.) de nu a dezafectat instalaţia încă?

Plus că de pe la ora 19 şi până după 22 o pereche aflată în camera alăturată a vorbit încontinuu, au zbierat, parcă, unul la altul fără întrerupere. Nici televizorul nu vorbeşte aşa mult, mai sunt pauze de publicitate şi acolo... Bine că într-un târziu s-a auzit clinchetul zglobiu al unor pahare, semn al instaurării unei păci vocale aşteptate. Drept să vă spun, mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat că am reuşit să adorm!

Cu bune şi unele - nu multe - mai puţin bune, recomand călduros Pensiune Lac Colibiţa.

Pensiunea a primit primii oaspeţi în 30.12.2015, fiind una intrată destul de curând în rândul unităţilor de cazare. După cum aveam să aflăm de la proprietar, toate dotările şi finisările au fost atent selecţionate şi supravegheate, banii necesari edificării acesteia provenind din fonduri europene.

Găsiţi acolo o persoană interesată cu adevărat să vă simţiţi confortabil, atenţă la solicitările voastre şi gata să dea sfaturi dacă i le solicitaţi. Şi nu ezitaţi să le cereţi pentru că aveţi de câştigat. Aşa cum am descoperit şi noi cea mai frumoasă panoramă asupra lacului, luând-o pe cărarea din spatele pensiunii. O cărare despre care nu ai cum afla decât întrebând.

În momentul în care restaurantul va fi tapetat cu unele tablouri şi montate toate becurile pentru ca sârmele şi cablurile să nu mai atârne, ceea ce va atenua din senzaţia de răceală şi local încă nefinisat, pensiunea se va ridica la standarde ce tind spre excelent.

Cu toate cele menţionate în paragraful anterior, alegeţi una din cele trei mese care dau spre lac dacă o să ajungeţi să mâncaţi aici. Nu îţi mai vine să te ridici de la masă...

În plus, ţuica e din partea casei la fiecare masă.

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI