Intim si cald

TIPĂREȘTE

Destul de tarziu incerc sa scriu despre cele trei zile petrecute la Pensiunea Nea Stefan in februarie 2011.

Dupa dezamagirea pe care am avut-o la sfarsitul lunii ianuarie cand am fost anuntati, in timp ce ne faceam bagajele pentru ziua urmatoare, ca a fost anulat sejurul in Egipt, am hotarat ca in saptamana de vacanta pe care au avut-o fetele noastre sa mergem la munte.

Fiind vacanta era foarte greu sa gasim un loc de cazare in Sinaia, Predeal, Busteni, Azuga si oricum nu vroiam sa ma simt ca pe Calea Victoriei, asa ca am incercat Moieciu de Sus.

Foarte inspirata alegere. M-am documentat si am sunat la pensiune. Am vorbit cu nea Stefan, care cu amabilitate mi-a raspuns ca se rezolva si ca nu este necesar sa achit un avans.

Dupa un drum destul de frumos am ajuns la locatie.

M-am indragostit de acel loc aproape instantaneu.

Vorbisem pentru un apartament, dar gazda a spus ca ne da o camera cu trei paturi la un pret mai mic. Nu mi-a venit sa cred.

Am mers sa vedem camera si am ramas impresionati de curatenie, de aerul cald si rustic (am stat la mansarda si peretii camerei erau din busteni lacuiti).

Aveam un pat matrimonial foarte mare, chiar puteam dormi toti patru (iar sotul meu nu este un anemic) si un pat suplimentar, televizor, frigider, o baie cu cabina de dus, balcon cu o priveliste care iti dadea umplea sufletul de liniste cand o priveai.

O curte mare inconjura pensiunea, cu multe balansoare, o terasa care dadea spre raul ce curgea in spate pensiunii, loc de parcare si doi ciobanesti frumosi foc.

M-am simtit exact ca acasa. Gazda a venit sa stea cu noi de vorba ori de cate ori ne vedeam, dar nici un moment nu ne-a deranjat, chiar ne facea mare placere. Foarte politicos ne-a spus ca atata timp cat alti turisti nu sunt deranjati, fiecare poate face ce vrea pentru a se simti cat mai bine. Tonul si cuvintele folosite nu au sunat ca o regula sau ca un repros ci mai mult ca o rugaminte plina de bun simt.

In interiorul pensiunii era foarte cald in conditiile in care afara erau -20 grade. Senzatia era nemaipomenita.

Masa am servit-o la restaurantul pensiunii, unde preturile sunt decenta, portiile destul mari si papanasii de vis.

La subsol avea o crama unde butoaiele de vin si tuica stateau frumos aranjate linga peretii din piatra. Tuica foarte buna dupa o plimbare in ger.

Am incercat sa mergem pe drumul spre Bolboci dar era mult prea frig si zapada mare, asa ca ne-am intors.

Am fost la castelul Bran, la piscina din Brasov si cateva plimbari mai scurte.

Au fost cateva zile frumoase de care ne-am bucurat din plin.

Sper sa merg si in septembrie ca sa ne incarcam bateriile pentru inceputul scolii si sunt convinsa ca vom gasi acelasi loc cald si pietenos.

---

VIZUALIZĂRI: 2117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI