Maramures, sau cum am petrecut concediul "acasa"

TIPĂREȘTE

Dragi cititori,

O sa impartasesc cu voi impresiile din cel mai frumos concediu al nostru, este vorba si de sotul meu care a simtit aceleasi lucruri minunate ca si mine, pe plaiuri morosenesti.

Am plecat in concediu in Maramures, crezandu-l tinutul acela cu porti inalte si biserici de lemn, dar avand destule recomandari negative (drumurile proaste, si intre noi fie vorba, nu sunt foarte rele, oameni profitori, peisaj alterat) si pe parcursul drumului incercam sa ne incurajam, sa ne bucuram indiferent de ceea ce vom gasi.

Dupa un drum obositor, de 12 ore (am plecat din Craiova la 12 noaptea si am ajuns la pensiune la 12 ziua), am descoperit in sfarsit localitatea Vadu Izei, mai mult din voia intamplarii, caci localnicii nu se prea puneau de acord unde vine exact... Bun, odata gasit Vadu Izei, ne-a fost mai simplu sa gasim pensiunea, La Gorgan.

Cand am vazut unde am ajuns, ne-am linistit. Era un paradis: verdeata, apa si lemn. Era liniste, se auzeau doar pasarele ciripind. Aveam rezervate 7 nopti cu demipensiune, iar premisele pareau bune.

Doamna Ileana, gazda, ne-a pus toata casa la dispozitie, sa ne alegem ce camera vrem. Pe noi ne-a incantat ca totul era din lemn si era impodobit rustic, cu cergi, stergare, icoane pictate specific zonei.

Urmatorul test era cina sau prima masa, cand gazda ne-a cucerit cu un bors specific, dres cu smantana, si mamaliga cu branza si sunculita.

Delicios si ecologic, totul produs in gospodarie. A, si sa nu uit ce era cel mai important, mancarea a fost stropita cu o horinca autentica, servita din sticla cu fus!

Pe tot parcursul cinei gazda ne-a tinut companie si ne-a spus "povestile" locului intr-un grai neaos, morosenesc, care pe noi ne-a incantat foarte mult. Trebuie mentionat faptul ca doamna Ileana nu face totul singura, are ajutoare de nadejde. In fiecare seara, cand ne aducea cina era insotita de un interg alai, un miel patat, un catel prietenos si fetita dumneaei, care vorbea la fel de frumos.

A doua zi am fost surprinsi sa constatam ca doamna Ileana s-a terzit la 6 sa ne aduca micul dejun, pentru ca noi stabilisem un tur de forta al obiectivelor pentru acea zi: Manastirea Barsana, Memorialul victimelor comunismului din Sighetul Marmatiei, Cimitirul Vesel de la Sapanta, Biserica din Sapanta-Peri (cea mai inalta constructie de lemn din Europa).

Despre obiective nu o sa scriem prea mult, o sa va lasam curiozitatea sa le descoperiti si o sa va atasam cateva fotografii, dar ce putem spune este ca merita vazute. Impletesc istoria, geografia, arta, traditia si natura intr-un fel rar intalnit.

Seara, ne astepta aceeasi masa delicioasa, si-a facut aparitia si domnul Mihai, sotul doamnei Ileana, care ne-a explicat cu multa rabdare ABC-ul sculpturii (dumnealui sculpteaza porti maramuresene si a construit chiar o biserica din lemn) si am descoperit uimiti cum mieluta bea cafea.

Urmatoarea zi nu am mai avut noroc de vreme insorita, chiar a plouat in reprize scurte, asa ca am mers in apropiere si am vizitat Muzeul Satului din Sighetu Marmatiei. A urmat iar seara, in aceeasi atmosfera feerica, iar cea de-a patra zi se anunta tot ploioasa si nu stiam daca sa mergem la cel mai asteptat obiectiv propus: Mocanita. Trebuia sa ne trezim la 6 si am constatat ca era innorat, tocmai cand stateam pe ganduri, cum sa facem, am primit mesaj de la doamna Ileana, intrebandu-ne daca mergem si daca vine cu micul dejun.

Pana la urma am mers, am calatorit in timp, intr-o zi ploioasa si rece, dar si asa plimbarea cu Mocanita (care ne-a ocupat o zi intreaga) ne-a bucurat tare mult sufletele.

O alta zi plina a inceput in dimimeata urmatoare, cand am mers cu telescaunul din Borsa, am vazut Cascada Cailor (cea mai inalta din Romania) si de acolo am mers pe munte, sa vedem izvorul Bistritei Aurii, lacul Stiol. Auzisem ca traseul e destul de greu si ocupa cam 4 ore, insa e destul de accesibil si noi l-am facut, fara popasuri, cam intr-o ora si jumatate dus/intors, dar a meritat din plin, caci am intalnit o "turma" de cai salbatici superbi (22 la numar). La intoarcere am vizitat Muzeul tarancii romane din Maramures (doamnelor, merita sa-i duceti pe domni acolo, sa vada inca odata cat de importanta e femeia) si Biserica de lemn din Ieud (sec XIV).

Uite asa, am ajuns la ziua de Duminica, atunci cand, prin bunavointa deosebita a doamnei Ileana, ne-am implinit niste vise mai vechi si am mers la slujba, la biserica din sat in costume populare, specifice zonei.

In ultima zi a sejurului am vrut sa zabovim mai mult la pensiune, sa incercam sa luam cat mai mult din energia acestui loc cu noi, acasa.

In afara de faptul ca este plasat intr-o oaza de diferite tonuri de verdeata, este impodobit cu leagane din lemn, garduri impletitte specifice plaiurilor maramuresene, flori plantate in butuci de lemn si cel mai important, este dotat cu un SPA natural.

Este vorba de valtoare, unde se poate face baie, iar masajul oferit de forta apei este cel mai bun pe care noi l-am primit vreodata si de care ne-am bucurat inca din prima seara, scapand astfel de durerile provocate de 12 ore de drum.

Trebuie sa adaugam ca pe tot parcursul concediului, ne-am simtit acasa, in familie, am vorbit cu bunicii, chiar cu vecini de-ai doamnei Ileana si toti se aratau bucurosi sa ne spuna tot felul de povesti, care de care mai frumoase.

La final ne parea asa de rau ca plecam, simteam ca lasam in urma niste prieteni dragi, niste rude primitoare, iar cand am ajuns la casa noastra, simteam ca vrem sa ne reintoarcem "acasa", in Maramures.

Irina si Paul, Craiova

---

VIZUALIZĂRI: 2837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI