Dubova - o destinatie de vis...

TIPĂREȘTE

Dubova este o localitate relativ mica, situata in apropiere de Orsova si de Cazanele Dunarii. Este un loc minunat, pitoresc. Noi am mers acolo in august 2009, pentru o vacanta de cateva zile. Am ramas profund impresionati de frumusetea locului si a peisajelor, dar si de linistea iesita din comun care se simte inca de la iesirea din orsova. singurul inconvenient a fost drumul foarte prost care ne ducea catre destinatia dorita. Dar tinand cont ca veneam de la constanta si ca in mare parte drumul a fost chiar foarte bun, am incercat sa ne bucuram de peisajul superb ce-l aveam in fata, fara sa ne gandim la asfaltul pur romanesc si mergand cu viteza redusa (ne gandim si la masina).

Ne-am cazat la o pensiune care era inca in lucru. asta deoarece nu am facut o rezervare inainte si ajungand acolo nu am gasit nici un loc la cele cateva pensiuni existente in localitate. Trebuie sa va spun ca preturile la cazare in aceasta zona sunt destul de mari, in comparatie cu alte zone turistice din tara. Pensiunea era in proprietatea unei doamne unguroaice, o doamna foarte sociabila si vorbareata, care ne-a facut sa ne simtim foarte bine. revenind la pensiune, Inca se mai lucra la exterior. Interiorul era perfect curat si terminat, decorat intr-un mod foarte frumos si primitor. pensiunea este situata exact pe soseaua natonal aproape de iesirea din Dubova. Dispunea si de o piscina foarte mare in curte, de gratare, si locuri de parcare... loc de joaca pentru copii. Fata proprietarei a fost atat de draguta incat era dispuas sa ne dea si costume de baie, numai sa iesim si sa stam la piscina... Pensiunea nu ofera servicii de masa, insa au bucatarie utilata si cei care doresc o pot folosi fara probleme. camera noastra era la etajul al doilea, cu vedere la Dunare. In fiecare seara stateam pe balconul camerei pana noaptea tarziu, profund absorbiti de atmosfera calma si linistitoare a zonei. Parea ca stam undeva deasupra Dunarii, plutind, iar in fata noastra si de jur imprejur nu se vedea decat natura- padurea calda si linistita care ne astepta in vizita. Frumoasa Dunare nu ne trimitea decat soapte in adierile line si calde ale vantului, iar reflexia stelelor ii dadea un aer de cristal neslefuit... pur... superb... cred ca astea erau cele mai minunate momente...

Daca ajungi la Dubova primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te plimbi cu barca pe Dunare. Barcile se pot inchiria din sat, sau sunand la unul din numerele de telefon postate pe pancarte si anunturi pe tot traseul auto. Plecarea se face exact de la intrarea in golful mraconiei. plimbarea dureaza in medie cam o ora-o ora si jumatate, si nu costa foarte mult. Domnul care ne-a plimbat era un localnic, avea o barca cu motor in care incapeau circa 10 persoane, acoperita si destul de bine intretinuta. acest domn ne-a fost un ghid desarvarsit, povestindu-ne cate o istorioara pentru fiecare locsor pe care l-am vizitat. Cazanele Dunarii: cum s-au format si de ce se numesc asa: locurile acelea foarte inguste sau foarte largi in care Dunarea intra cu viteza, devenind foarte agitata, si ridicand temperatura apei.

Pestera Veterani, care in trecut era folosita de soldati. era o incapere foarte mare, sapata in interiorul unei stanci masive. Se poate ajunge la ea doar de pe dunare, cu barca. De pe un ponton micut se urca pe o scara ingusta pana la intrarea in pestera. In centrul pesterii era sapat un pit foarte adanc, care este foarte periculos pentru turistii care intra fara lanterne, deoarece, pestera nefiind luminata, acest put nu se poate vedea.

Pestera Ponicova, care are doua intrari. una de pe dunare unde se poate intra pentru o mica portiune cu barca, si una de pe uscat, unde nu se poate intra neechipat corespunzator si fara lumini, pestera fiin foarte mare si luminata in foarte putine locuri de ochiuri de lumina sapate in stanca de natura.

Ghidul nostru ne-a povestit si cate ceva despre vechile puncte de observatie de pe dunare, si depre rezervatia naturala a canelor, de la vecinii nostri iugoslavi. in aceasta rezervatie nu exista decat o sosea de tranzit. Aici locuitorii nu au voie sa isi construiasca case, sau orice alte cladiri, nu au voie sa iasa la gretare in rezervatie, nu au voie sa taie nici macar o "buruiana". iar cei care indraznesc platesc amenzi costisitoare. Ceea ce se spune insa este ca sosele se afla intr-o stare excep[tionala, iar padurea este minunata.

La intoarcere, barcutza ne-a dus si in golful mraconie, un loc in care dunarea abia daca se misca... pare inerta... doar valurile lasate in urma de ambarcatiuni o mai fac sa "tresara" cate putin. in acest golf se afla impunatoarea statuie sculptata in piatra a lui Decebal care vegheaza asupra tuturor trecatorilor si a Dunarii... Ghidul ne-a spus ca numai nasul acesteia masoara sapte metri. pe terenurile din jurul golfului s-ar parea ca se va construi o mini-statiune turistica: multe vile, hoteluri si pensiuni, si din cate am inteles si un loc de distractii.

Barcuta ne-a lasat pe acelasi ponton din Golful Mraconiei, la picioarele lui Decebal...

De acolo am mers foarte putin pe jos pana la manastirea Mraconia, construita pe un vechi punct de observatie a dunarii. Era inca in constructii. este o manastire micuta, si frumoasa, mai ales datorita amplasarii.

Intr-o alta zi ne-am propus o iesire in natura. Asa ca ne-am echipat cat de cat... Si am pornit spre platoul ciucarul mare. Distanta nu este mare, si nici urcusul nu este lung si periculos. se urca relativ usor, nu foarte abrupt, printre copaci si pe o carare deja batatorita de sute de turisti. Ajungand sus, pe teren drept, mai sunt cateva sute de metri de parcurs pana la punctul cel mai frumos.

Dupa ce urci cateva sute de metri pana sus si mai mergi o bucata de drum prin padure, te astepti ca totul sa fie la fel si pe partea cealalta. insa nu... Aici totul se termina brusc. pe cat de lin a fost urcusul, pe atat de abrupt este terenul la limita platoului. peisajul este de vis, minunat. sa stai pe marginea unei stanci, in varful muntelui. si sa t uiti jos, sub picioarele tale, si sa vezi cum terenul se termina drept, ca si taiat cu un cutit pana jos, sa vezi Dunarea cum se loveste de stanci sub tine, iar in fata ta la circa 100 de metri sa vezi un alt varf de munte... cu o sosea ce serpuieste la poalele lui... este o minunatie. Eu una stiu ca am fost fascinata de acest loc.Pe aceasta parte a muntelui se poate vedea numai stanca de sus si pana jos, unde se pierde in apele tulburi ale cazanelor dunari, parca taiata grosolan cu un cutit tocit. La coborare am avut companie... un catel care era pe munte, foarte jucaus si care s-a tinut dupa noi pana in sat... Coborarea a fost la fel de usoara ca si urcarea... a parut doar putin ciudatat... gandindu-ne la cealalta fata a ciucarului...

In pestera Ponicova se poate intra de jos de la poalele Ciucarului Mare, insa noi nu am intrat decat cateva zeci de metri, pentru ca nu stiam ca se poate vizita si ca avem nevoie de lanterne... cel putin stiu exact un lucru " de facut" pentru urmatoarea data cand vom veni aici.

Sunt multe lucruri de vazut ai de facut in acest loc... insa peisajul si atmosfera calma de aici sunt atat de binevenite dupa o perioada de munca in orasele aglomerate si galagioase din Romania.

Chiar si cu drumul lung spre casa, acest loc ramane o destinatie intre primele din aceasta tara... pentru noi

---

VIZUALIZĂRI: 8419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI