Vacanţă cu repetiţie: Borsec

TIPĂREȘTE

« Prin locurile frumoase întotdeauna îţi doreşti să revii », citez aici cuvintele unui coleg AFA (Safta Radu), care mi se par foarte potrivite pentru motivaţia noastră de a vizita Borsecul a treia oară. Promisiunea unor zile liniştite, a plimbărilor pe aleile domoale, printre brazi şi pajişti pline de flori şi fluturi, în cântec de păsărele şi susur de izvoare, s-a dovedit irezistibilă. Aşa că am rezervat (ca încheiere triumfală a concediului nostru de o săptămână) două nopţi, de joi până sâmbătă, la pensiunea Juliu’s.

Am făcut rezervarea din timp (cu trei luni înainte), pentru că ştiam că sunt foarte căutaţi. Am sunat, solicitând două camere, şi am plătit prin bancă un avans de 200 lei din suma totală de 500 lei. Mai fusesem acolo în 2013 şi rămăsesem cu o impresie foarte bună.

Aşadar, într-o frumoasă dimineaţă de vară, am părăsit Durăul, unde stătusem trei zile, şi am pornit cu avânt spre Borsec, pe drumul (în stare foarte bună) care se strecoară prin locuri de basm. În nici o oră am ajuns, şi pentru a respecta ora de cazare, 13, ne-am plimbat mai întâi prin Poiana Zânelor, savurând peisajul.

La pensiune se ajunge uşor cu maşina, este situată chiar în centrul staţiunii, pe Aleea 7 Izvoare, aproape de ieşirea spre pârtia de ski. Locaţia e foarte bună, aproape de parcul cochet (3 minute la pas), dar şi de Poiana Zânelor (cam 10 minute de plimbare). De jur împrejur sunt spaţii verzi, fâneţe. Există o parcare amenajată, mică, pentru două maşini, dar mai este loc pentru cel puţin încă trei lângă pensiune.

Am fost întâmpinaţi cu amabilitate de către proprietari, domnul Julius şi soţia sa, am primit camere la etajul II, aşa cum cerusem. Pensiunea e nouă, modernă, amenajată simplu şi cu lucruri de calitate. Camerele sunt suficient de spaţioase, cu pat foarte lat şi extrem de confortabil, două fotolii, televizor mare, cu ecran plat, dulap pentru haine. Baia e mare, cu cabină de duş, uscător de păr, prosoape de albe şi pufoase. Cromatica e elegantă, predomină nuanţele naturale. Balconul are două scaune şi oferă un peisaj frumos. Cum tocmai fusese cosită fâneaţa, cât am stat noi, camera a fost mereu învăluită de un miros dulce, parfumat, de fân încins la soare!

Curăţenia desăvârşită este un alt mare plus, izolaţia fonică e relativ bună (de la vecini se auzea puţin instalaţia din baie, dar nu deranjant). Cât am stat noi a fost foarte linişte atât în pensiune, cât şi în împrejurimi.

În ce priveşte masa, ei servesc atât micul dejun, prânzul cât şi cina, dar numai la solicitarea, cu câteva ore înainte, a oaspeţilor. Astfel, am stabilit cu gazda că vom lua o cină în prima zi, urmând ca a doua zi să luăm micul dejun şi un prânz. Am fost întrebaţi de fiecare dată ce dorim să mâncăm, la ce oră. Ştiind de la vizita anterioară că gazda găteşte nemaipomenit, am lăsat la alegerea ei meniul şi nu am fost dezamăgiţi, dimpotrivă. La cină am primit un papricaş de gălbiori cu smântână şi mămăliguţă. Prânzul a constat într-un castron mare cu supă gulaş din care ne-am pus de două ori (nu ne-am putut abţine, aşa era de gustoasă!), apoi un papricaş de pui cu găluşte (fantastic!) şi salată de varză, iar când juram că nu mai putem mânca nimic tot restul concediului, am primit câte o porţie de clătite cu dulceaţă (de casă) de vişine şi de caise… Bineînţeles că am mai putut! Pentru patru adulţi, toate astea au costat 80 de lei (ei au preţuri fixe : 15 lei/pers. mic dejun, 20 lei/pers. prânz/cină) Atât la micul dejun cât şi la celelalte mese porţiile sunt mari, pâinea se suplimentează, la cerere. Băuturile se cumpără separat, de la barul lor, de exemplu, noi am dat pe o sticlă de vin 25 de lei. Micul dejun e tot pe alese (platou rece, ouă în fel şi chip). Cafeaua, ceaiul, untul, mierea, dulceaţa sunt incluse în preţul cazării. Noi, fiind amatori de mic dejunuri calde, am optat pentru omletă cu şuncă şi caşcaval în prima dimineaţă şi ochiuri cu caşcaval pane a doua dimineaţă. Totul a fost absolut delicios!

Câteva cuvinte şi despre Borsec, nu detaliez separat, am mai scris anul trecut, au mai scris frumos şi alţii… Mi s-a părut mai aglomerat anul acesta (să fie efectul recenziilor pozitive? ...) însă tot liniştit şi frumos, învăluit în atmosfera boemă care îi dă o notă aparte. Îmi place mult parcul îngrijit, curat, plin de flori, cu locuri de odihnă. Îmi place că e aproape pustiu mai tot timpul, te poţi închipui plimbându-te prin propria grădină… Era atât de linişte că am putut urmări mai multe minute o veveriţă care ţopăia netulburată pe alei. Totuşi, am avut şi o surpriză neplăcută, vineri seara, când, dintr-o vilă aflată undeva, vis-a-vis de clădirile degradate acoperite cu prelate, se revărsa la volum maxim ceea ce nici nu-mi puteam imagina vreodată că voi auzi la Borsec : oroarea numită manele! Disco Făget parcă scria pe vilă, şi iniţial când am văzut-o părea abandonată şi am luat-o drept un vestigiu al anilor ’90. Prima noastră reacţie a fost : « Nuuu se poaateee! », şi cred că, după figurile pe care le aveau ceilalţi trecători, faptul deranja pe toată lumea. Sper din tot sufletul să fi fost un accident nefericit şi să nu fie începutul transformării Borsecului în Mamaia.

Trecând la lucruri mai plăcute, am regăsit aceeaşi frumuseţe şi curăţenie pe platoul Poienii Zânelor de unde pornesc traseele amenajate care, după cele de pe Ceahlău, par o plimbare lejeră! La orice ceas al zilei peisajul este mirific, grupuri mici de turişti se plimbă agale, atmosfera e de relaxare, de vacanţă. Percepi vara în toată splendoarea ei, prin toate simţurile. Plutea peste tot parfumul unor flori înalte, de un galben pal (nu ştiu cum se numesc), care învăluia peisajul într-o mireasmă dulce. Am făcut multe fotografii, ne-am relaxat, am revăzut locurile spectaculoase care ne-au impresionat şi la vizita anterioară : Baia Zânelor, Peştera de gheaţă, Grota urşilor, am hoinărit pe coclaurii pe unde n-am mai fost, prin pădure, să căutăm ciuperci, prin pajişti cu iarba până la brâu… Seara ne plimbam prin centrul staţiunii, admirând arhitectura deosebită a vilelor vechi şi înfăţişarea cochetă a celor restaurate sau noi. Sigur o să revenim, poate toamna, când pădurea se colorează şi probabil peisajul arată spectaculos.

---

VIZUALIZĂRI: 2739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI