Irina / Botuș - sau o bucățică de Rai

TIPĂREȘTE

După exact o lună de la acest plăcut eveniment, m-am hotărît să vă împărtășesc din frumoasa experiență petrecută „într-un sat uitat de lume” dincolo de Fundu Moldovei.

Botuș este satul care nu prezintă nici un fel de interes local sau național din punct de vedere turistic, nu este cu nimic mai presus decît alte sate din zona sa. Totuși, noi ne-am simțit excepțional acolo, tocmai datorită faptului că nu este o zonă foarte intens circulată și nici de tranzit spre diferite obiective turistice.

Undeva prin ultimele zile ale lui ianuarie, m-am hotărît împreună cu soția să căutăm o locație care să fie cît de cît la munte și în același timp, cît mai aproape de casă. Am intrat pe AFA și ne-am orientat la Sărata Monteoru la o locație foarte bine cotată de membrii comunității. Din păcate nu am primit un răspuns la timp, motiv pentru care am „migrat” spre nord spre Vatra Dornei. Chiar dacă am mai fost în zonă, soția voia să o revadă pe „Mariana” (celebrele veverițe din parcul central). Am „vînat” cazări și prețuri pînă ce am ajuns la pensiunea Irina de 3 margarete, care pentru 760 de lei (prin Booking) îți oferea cazare și mic dejun pentru 4 nopți. Am fost un pic reticenți, mai ales că era o zonă necunoscută față de care nu știi ce așteptări să ai.

Am plecat pe 11 februarie dimineața și după 8 ore și 494 de km., am ajuns la destinație. Am plecat de la Tulcea cu 8 grade (cu plus) și am ajuns la Botuș la - 2 grade! Am avut onoarea să fim întîmpinați de multă zăpadă, ceea ce a făcut sejurul cu mult mai frumos.

Prima impresie legat de această pensiune nu a fost una foarte bună, locația avînd la parter un magazin mixt și un bar, motiv pentru care am spus că liniștea noastră va fi compromisă, mai ales că aveam camera exact deasupra barului! Colac peste pupăză, camera mai era și cu o fereastră spre stradă, ceea ce ne făcea să avem” liniștea asigurată” ! Din fericire traficul era foarte redus, deci din acest motiv nu au fost probleme, iar în ceea ce privește barul, era ceva” poluare fonică” între orele 20-22, după care se așternea brusc liniștea. Am parcat mașina în curtea interioară a pensiunii, unde încăpeau cam 6 mașini fără probleme, am vorbit cu barmanița, care a chemat proprietăreasa și ne-a prezentat camera.

La interior proprietatea arăta atît de bine încît ziceai că este nouă. Absolut totul era foarte curat, foarte bine îngrijit, aranjamente rustice, cu preșuri din lînă pe jos, o lenjerie albă, absolut impecabilă. Pe un ton cald, plăcut ne-a fost prezentată pensiunea, care era compusă din 3 corpuri diferite, primul dintre ele (cel de la stradă), fiind de fapt cea în care eram cazați și care a „spart gheața” din punct de vedere turistic pentru familia M. Ulterior a apărut corpul 2 de clădire care la parter are sala de mese foarte bine organizată și foarte bine aranjată, în stînga e bucătăria din care indiferent ce ar găti minunata doamnă gazdă nu iese nici un fel de miros din ea, iar la etaj se află două camere. În spatele acestei clădiri se află corpul 3 care este oarecum izolat de celelalte clădiri, fiind undeva pe deal, o căsuță foarte frumoasă care este dedicată în primul rînd familiilor mai numeroase, avînd un fel de apartament de tip open space. Corpul 2 are o prispă supraînălțată sub care se află beciul cu multe bunătăți : de la dulcețuri naturale din fructele pădurii, pînă la vin sau vișinată.

Nu are rost să dezvoltăm subiectul curățeniei, întrucît în absolut orice loc era efectiv” farmacie” ! Sub prispa bucătăriei se afla în stînga, respectiv dreapta beciului o căruță și o sanie pentru cal, iar pe o suprafață destul de generoasă erau obiecte din gospodăriile zonei: de la roți de căruță, pînă la fuioare, cojoace și alte obiecte demne de orice muzeu.

Ca să vă imaginați cum stătea pensiunea la capitolul mîncare, trebuie să vă spun din capul locului că eu unul nu sînt deloc un gurmand, dimpotrivă mănînc chiar foarte puțin.

Cu toate acestea, nu pot trece cu vederea faptul că în sejurul petrecut la” Irina” așteptam de fiecare dată cu nerăbdare masa, indiferent dacă era vorba de micul dejun, sau de cină. Fiecare dintre acestea (prînzul nu se servea la pensiune), erau de o calitate deosebită, absolut toate preparatele erau naturale, indiferent că vorbim de preparatele din carne, brînzeturi, zacuscă, dulcețuri, vișinată, vin. Inclusiv pîinea era tot de casă.

Am rămas surprins să aflu că toată pensiunea era administrată de 3 persoane: una era fata de la magazin / bar, care era doar pe acest post, iar restul treburilor curățenie, întreținere, mîncare, intrau în subordinea directă a proprietarilor. Proprietăreasa, o bucătăreasă desăvîrșită ne-a întrebat inițial cam ce am dori să servim la masa de seară, iar după prima cină deja nu ne mai păsa ce gătește, atît de bine o făcea! Domnul M. un tip relativ sobru, însă cu foarte mult șarm, vorbea orice, îți explica ce trasee să vizitezi în funcție de interesele tale, era un om deosebit. Știu că nu e tocmai în regulă să scrii prea des un anumit termen, însă cuvîntul „deosebit” se potrivește fără rețineri atît pentru clădire, cît și pentru administratorii acesteia.

Și chiar dacă la început am spus că este un sat „uitat de lume” , asta nu înseamnă că ar fi izolat, dimpotrivă drumul județean face legătura cu Ucraina, iar zona este foarte liniștită, motiv pentru care am folosit expresia inițială. Altfel spus, zona este foarte bine venită pentru cei care doresc liniște, un peisaj deosebit, de munte, o mîncare gustoasă și sănătoasă!

Camera în care am stat era situată la mansardă, avea două ferestre - una în față, care dădea în balconul comun cu camera alăturată și una pe un perete lateral. Avea un parfum plăcut, toată lenjeria chiar dacă nu era nouă era absolut impecabilă, la fel și prosoapele. În cameră mai era un tv lcd pe un șifonier, o măsuță cu două scaune. În baia cu duș era la fel de curat și de plăcut.

Camera era suficient de mare, baia la fel. După cum am spus, pe jos erau covoare țesute din lînă și se păstra peste tot un stil tradițional, care din punctul meu de vedere avea grijă să-ți amintească unde ești. Balconul era și el foarte mare, avea masă și scaune unde pe vreme mai plăcută puteai să admiri priveliștea și poate cu puțin noroc să vezi pe dealul care se afla la vreo 400 m, căprioare.

În legătură cu prețul meselor pot spune doar că cina era 40 de lei / persoană și includea un delicios fel II, o prăjitură în fiecare seară, o carafă de 250 ml. de vișinată, o sticlă de apă minerală și una de apă plată de 250 ml.

Masa de dimineață de pildă (căreia nu-i cunosc prețul, fiind inclus în cazare), avea o carafă de 500 ml. de lapte și una de ceai, dulceață de casă, un ou fiert - ca cele prăjite în ulei - ochi, salam, șuncă, cașcaval, brînză, mușchi, unt. Dacă veți citi articolul și veți vedea că nu are sfîrșit, să știți că am murit de dorul meselor de la Botuș.

Sala de mese era deosebită, făcută cu gust, suficient de mare pentru cei cazați acolo. Avea un aparat de cafea, disponibil între orele 7- 22, un șemineu foarte plăcut, televizor, combină audio.

Fiind doar un sat, nu puteai avea așteptări prea mari de la Botuș, însă acesta strălucea prin pădurea care înconjura zona, peisajele deosebite, liniștea care te însoțea pretutindeni, iar ce mi-a plăcut într-un mod absolut deosebit, a fost faptul că în ultima seară petrecută acolo, am reușit să vedem 4 căprioare la cca. 5-600 de metri de pensiune, undeva pe deal în apropierea caselor.

Și un lucru care merită precizat este faptul că între locație și drumul național care duce către V. Dornei, respectiv Cîmpulung este o distanță de doar 13 km. De asemenea este foarte important faptul că acest drum județean era” colindat” încontinuu de sărărițe, atît ziua cît și noaptea, cu toate că ningea aproape încontinuu. A fost foarte ciudat pentru mine, căci eu nu am văzut la Tulcea atîtea utilaje de curățat zăpada, cîte am văzut aici, și nu doar pe acest D. J., ci și pe altele.

Poate părea ciudat că am dat notă maximă locației, cu toate că nu dispune de niciuna dintre facilitățile enumerate în subcapitol, însă relaxarea aici constă în liniște, aer curat și mîncarea sănătoasă, care cred că valorează mult mai mult decît barurile care se găsesc în toată țara, sau mallurile care au orice, numai ce îți oferă acești” țărani” nu.

---

VIZUALIZĂRI: 1177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI