La pensiunea Ileana Petreuş şi un cocoş de aur

TIPĂREȘTE

Pensiunea Ileana Petreuş se află în satul Poienile Izei din judeţul Maramureş. A nu se confunda cu Vadu Izei care este în cu totul altă parte. Se ajunge la pensiune pornind de la Sighetul Marmaţiei către Poienile Izei pe un drum lung cam de 50 km.

După 5 km de la Sighetul Marmaţiei, în Vadu Izei, se virează la stânga spre Săcel. Drumul devine tot mai rău, deşi asfaltat este plin de gropi mici şi valuri iar în unele locuri jumătate din partea carosabilă a sensului de deplasare este, pe alocuri, „căzută” – sau „îngropată” de maşinile grele făcând ca autoturismul să se încline periculos spre dreapta. După ce treci prin Onceşti şi Năneşti ajungi la Bârsana. Continui pe drumul principal şi ai două posibilităţi: 1. După Bârsana, înainte de Strâmtura, virezi la dreapta spre Slătioara şi Glod şi mai departe spre Poienile Izei. Pe aici drumul este mai scurt dar foarte rău. 2. Continui din Bârsana pe drumul asfaltat până ajungi la Şieu după ce treci prin Strâmtura şi Rozavlea şi odată ajuns virezi la dreapta spre Botiza.

De la Sighetul Marmaţiei şi până la Şieu sunt 30 de km. Mai departe drumul, cam 5 km, devine şi mai rău iar aproape de ieşirea din Şieu vei vedea un indicator la dreapta care te îndrumă spre Poienile Izei. Drumul devine şi mai rău şi foarte îngust dar nu mai ai de parcurs decât vreo 5 km şi intri în Poienile Izei. Odată intrat ţii drumul principal până în centrul localităţii unde vei ajunge la o ramificaţie. Ţii dreapta şi cam după 200-300 de metri (sau numeri două cişmele albastre pe stânga), pe partea stângă întâlneşti un indicator care te îndeamnă să virezi la stânga şi că mai ai 150 de metri. Intri între case pe un drum pietruit şi foarte îngust mărginit de garduri iar după 150 de metri, pe partea dreaptă, vezi Pensiunea Ileana Petreuş.

Pensiunea este amplasată undeva într-o parte a satului, aproape de poalele unui deal. Peisajul este foarte frumos, cu multă verdeaţă şi deoarece amplasamentul casei este într-o zonă mai înaltă ţi se oferă o panoramă foarte frumoasă în orice parte ai privi linia orizontului fiind deasupra caselor învecinate.

Intri cu maşina în curte, poarta fiind tot timpul deschisă şi parchezi în stânga. Este loc suficient pentru mai multe maşini şi să mai treacă şi două vaci pe lângă ele. De cum intri remarci poarta din metal, atipică zonei, placată cu tablă zincată cu model. În dreapta este un foişor acoperit şi cu pardoseala betonată în care mai este şi cu un cuptor de făcut pâine. În continuarea clădirii cuptorului este o clădire destul de lungă în care sunt grajdurile, momentan populate doar cu două vaci, restul de încăperi fiind goale iar una fiind transformată în garaj. În faţă, dar în spatele curţii este o mică bucătărie de vară numai pentru gazde. Urmează la stânga o clădire din cărămidă, cu etaj, în care sunt 5 camere pentru oaspeţi iar în continuare spre stânga este un leagăn mare de lemn şi pe partea stângă a curţii este cabana de lemn. Se numeşte aşa pentru că, evident, este toată din lemn.

Cabana de lemn, unde am fost cazaţi, este cu un etaj şi ca să ajungi la treptele din lemn, care duc la etaj, treci printr-un fel de terasă acoperită, înconjurată cu ghivece pline cu muşcate. Pe terasă sunt mai multe bănci şi mese şi atunci când afară este frumos se poate servi şi masa. La parter, în dreapta, este o bucătărie, foarte frumos aranjată şi dotată cu toate cele necesare. Tot la parter dar în partea stângă este o sală de mese unde încap 16 persoane. La etaj sunt 2 camere de oaspeţi şi se ajunge la ele pe o scară de lemn destul de abruptă. De cum ai urcat, intri pe un culoar cu trei uşi, două duc la camere iar una duce pe un balcon acoperit unde se află o bancă şi o masă.

Camera este mare, cu un pat matrimonial destul de încăpător, o comodă pe care stă un televizor, un dulap tipic maramureşean şi un scaun. Pe jos sunt podele acoperite cu mici carpete asortate cu nuanţa în care este vopsită camera. Două ferestre largi, cu rolete exterioare, cu geam termopan şi tâmplărie de lemn de brad, asigură lumină suficientă. Uşile sunt de asemenea din lemn de brad cu sticle mari şi mate. În cameră mai sunt şi două calorifere iar lumina artificială este asigurată de două aplice care se asortează cu stilul maramureşean. În capătul camerei este o uşă care dă spre baie, camerele toate având baie proprie. Baia este placată cu gresie şi faianţă, are o fereastră mică din termopan, este destul de mare şi este dotată cu o cabină de duş.

Ca minus ar fi că lipsesc umeraşele şi loc unde să agăţi eventualele umeraşe pe care le-ai aduce de acasă. Dulapul care este în cameră are doar sertare, fiind mai mult un dulap de sufragerie decât de dormitor pentru ca oaspeţii să-şi aşeze hainele.

Gazda, tanti Ileana, este o femeie foarte amabilă şi vorbăreaţă, preocupată continuu ca oaspeţii să fie mulţumiţi şi să se simtă bine. Înainte de a ajunge la pensiune, de când eşti încă pe drum, gazda te sună pe telefonul mobil pentru a afla cam la ce oră ajungi la ei.

Odată ajuns la pensiune eşti întâmpinat, obligatoriu, cu horincă de prune şi afânată din care poţi să bei cât te simţi bine fiind servite fără porţie, adică „cu burta”. Tot atunci ţi se serveşte şi mâncarea, numai mâncare tradiţională, cu bolul şi cu tava, la fel servite fără porţie, adică mănânci cât poţi. Şi ţi se mai dă. De fapt tot ce mănânci este fără măsură. Bagi frate cât poţi.

Bineînţeles că primeşti şi desert, foarte diversificat de la clătite şi gogoşi până la cornuleţe cu gem şi prăjituri. Toate sunt preparate din produse naturale din gospodăria proprie şi sunt proaspete. Dimineaţa ai cafea, brânză, slănină afumată, ouă şi alte produse de casă plus clătite cu gem de afine şi lapte proaspăt. Masa de prânz sau de seară, depinde când doreşti să serveşti masa principală, este compusă din mâncăruri tradiţionale pregătite proaspete şi servite la ora la care anunţi că doreşti. Preocuparea bucătăresei este ca în fiecare zi să mănânci altceva, astfel dacă stai mai multe zile vei avea şansa să guşti aproape din toată bucătăria locală tradiţională. La capitolul mâncare totul a fost în regulă – bună, gustoasă şi pe săturate.

Dimineaţa şi seara ai apă caldă, obligatoriu, dar peste zi trebuie să anunţi dacă vrei să faci duş, pentru ca soţul gazdei să aprindă focul în boilerul responsabil cu furnizarea apei calde. După ce-ţi anunţi intenţia de a te spăla, apa caldă curge la robinet cam după 25-30 de minute. Televizorul este conectat la reţeaua de cablu RDS şi ai semnal la telefon atât de la RDS cât şi de la Vodafone şi Orange.

În jurul pensiunii este foarte multă linişte, doar dimineaţa liniştea fiind spartă de un cocoş zelos, care cântă cu mult sârg aproape din oră în oră începând cu crăpatul zorilor, făcându-şi datoria ancestrală de cocoş şi deranjând somnul oaspeţilor. În rest chiar şi ziua este foarte linişte.

Ziua temperatura este plăcută dar peste noapte scade foarte mult fiind chiar rece. Vara, deşi temperatura peste noapte este scăzută, căldura în camere nu este pornită dar atmosfera este plăcută la dormit deoarece având pereţii de lemn camerele sunt foarte călduroase. Totuşi ar fi indicat să aveţi cu voi haine groase, pe lângă cele de vară pentru că atunci când plouă temperatura scade foarte repede şi foarte mult. Dar dacă sunteţi fără interdicţie de la medic pentru „încălzitoare naturale”, gen horincă şi afânată, ignoraţi acest alineat.

De treburile casei se ocupă doar membrii familiei, din când în când, în ajutor, mai vine câte o vecină sau rudă a lor. Regula pensiunii este că tot ce doriţi trebuie cerut. Dacă doriţi şi un pahar cu apă, cereţi. Dacă doriţi să vi se schimbe lenjeria sau să vi se golească coşul de gunoi, cereţi. Dacă acţionezi cu sfială şi aşteptaţi ca serviciile să se asemene cu cele de la hotel, veţi rămâne dezamăgiţi şi nemulţumiţi. În schimb, dacă doriţi ceva şi cereţi, gazdele se „dau peste cap” pentru a vă mulţumi şi a vă satisface cererea şi imposibil să plecaţi nemulţumiţi.

Satul este foarte frumos, localnicii te salută şi se salută toţi între ei, porţile tuturor gospodăriilor sunt deschise, ai voie să treci pe la om prin curte sau grădină dar să laşi totul aşa cum ai găsit. Doar să ai grijă la câini. Ai voie să mănânci orice din orice pom roditor, indiferent că este într-o curte, într-o livadă sau pe câmp dar este ruşine mare să-ţi umpli buzunarele sau vreo traistă. Regula asta am aflat-o de la tanti Ileana care ruşinată ne-a spus că, chiar de punem în plase ce luăm din pomi, proprietarul ne va da pace dar îi va spune gazdei unde suntem cazaţi şi ne-a mai spus, cu voce joasă şi roşindu-se la faţă, că a mai avut şi câteva astfel de păţanii, „ruşini” cum le spun oamenii locului, cu orăşeni care au crezut că pot lua cât vor, de unde vor, fără să fie văzuţi. A evitat elegant cuvântul „a fura”.

Vă recomand să vizitaţi biserica iar de prindeţi acolo o zi de duminică sau de sărbătoare, să luaţi uliţele satului la pas şi întâlnind localnici frumos îmbrăcaţi veţi fi încântaţi de frumuseţea şi originalitatea portului tradiţional local, fiecare sat având ceva specific în straiul tradiţional, specific care-l diferenţiază de alte sate. Tanti Lenuţa este şi deţinătoarea câtorva rânduri de straie tradiţionale şi doar să aduceţi aminte de ele şi negreşit veţi ajunge să vă fotografiaţi îmbrăcat cu ele, până înainte de a pleca de la pensiune.

Dacă vă plac drumeţiile atunci aveţi câteva posibilităţi de explorare, la picior, a împrejurimilor, într-o parte a satului fiind o culme pe care dacă ajungeţi, priveliştea ce vi se va desfăşura în faţa ochilor vă va încânta pentru mult timp şi va stărui pentru totdeauna în poveştile pe care le veţi spune prietenilor. Dacă sunteţi acolo toamna, culorile munţilor şi dealurilor sunt fermecătoare, iar colindatul prin livezile şi pădurile dimprejurul satului vă va umple fiinţa de frumuseţe.

Am plecat de la pensiune cu bateriile încărcate dar totuşi cu un regret mare: tanti Lenuţa ne-a refuzat ceva. Stupoare, aşa-i? A refuzat să ne pregătească o supă din cocoşul împeliţat care ne trezea în fiecare dimineaţă. A zis că-i un cocoş de treabă şi are grijă de găinuşe aşa cum îi rânduiala. Aici am prins-o!

Lucruri de luat aminte:

-Seara sau dacă plouă, deşi la câmpie sunt temperaturi foarte mari, acolo este răcoare. Să vă puneţi în bagaj şi câteva haine mai groase;

-Luaţi multe cutii cu Colebil, Panczebil, Triferment sau orice pentru digestie. Se mănâncă mult, la greu, din greu şi foarte greu;

-Să aveţi roată de rezervă bună la maşină. Drumurile sunt proaste mai ales dacă vă aventuraţi cu maşina pe drumuri de pădure;

-Cumpăraţi-vă dopuri de urechi, dacă vă deranjează cocoşul pentru că tanti Lenuţa îl va lăsa în viaţă chiar de umpleţi toate serverele AFA cu review-uri negative. De parcă ar fi un cocoş de aur!

---

VIZUALIZĂRI: 3253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI