Pensiunea Dracula, Capatâneni Arges — 4 margarete

TIPĂREȘTE

Scriu cu placere despre un obiectiv turistic din judetul meu unde am debarcat 75 de colegi într-un teambuilding de toamna.

Complexul Dracula este plasat în apropierea cetatii lui Vlad Tepes la o distanta de 1,8 km sau la 6 km de barajul Vidraru, pe malul stâng al râului Arges. În cladirea A la parter este receptia si restaurantul, la etaj sunt 10 camere duble si triple, la mansarda sunt 4 apartamente si 2 camere. În cladirea B- Bradut, pe partea dreapta a soselei DN7C sunt 40 de camere duble, triple, spatioase – de la colegi citire.

Cost negociat 150 lei /persoana: cazare si 3 mese prânz, cina si micul dejun. Pentru activitatea distractiva s-a negociat separat un tarif de 1500 lei (20 lei/persoana) pentru parcul de aventura: tir cu arcul, tir air soft (pusca cu bile, cam descentrate pustile! era greu de nimerit tintele mici), coborâre cu tiroliana (castile de protectie erau marime mica, pentru copii sau am eu capul mare?) si jocuri de echipa distractive…

Am fost repartizati in cele doua corpuri A si B. Lânga corpul B sunt câteva casute de lemn si locul de joaca pentru copii.

Am stat în corpul A la etajul 1. Camera nici prea mica nici prea mare cu baie proprie si TV Led, peretii sunt îmbracati total în lemn lacuit, pat matrimonial. La intrare în camera e gresie pe jos si în jurul patului e mocheta. Camera mai contine un cuier la intrare, doua fotolii, doua cesti de cafea si un fierbator pentru apa. Doua veioze si doua noptiere completeaza mobilierul camerei. Camera are si balcon de unde se poate vedea curtea din fata pensiunii si soseaua care urca catre cetate si baraj. În curtea din fata pensiunii este o terasa acoperita unde mergeau colegii împatimiti sa savureze o bere cu o tigara…

Baia are cabina de dus cu usi glisante, cabina fiind un pic cam înalta fata de nivelul baii. Consumabile doar un pliculet cu gel de dus si un sapun mic de fiecare.

La capatul opus al culoarului de la etajul 1 se coboara câteva trepte, se intra într-un vestiar, apoi în alt hol de unde te poti îndrepta fie spre sala de jocuri, fie spre piscina interioara cu apa calda si un jacuzzi…. de care nu am putut profita, deh! aglomeratie mare si ligheanul mic!

Unii colegi, mai sportivi, au luat-o la pas pe carari de munte, eu m-am urcat în masina personala cu directia baraj, am salutat din mers cetatea Poenari promitând ca ma întorc a doua zi ca sa îmi pun mintea cu cele 1480 de trepte, era destul de aglomerat si am trecut mai departe. La baraj ne-am întâlnit cu mai multi colegi (aveam program de voie pâna la ora 14 când trebuia sa fim la masa de prânz si de la orele 16 urmau jocurile de echipa) si ne-am programat la cursa de la ora 12 pentru plimbarea cu vaporasul pe lac. Am cumparat biletele de la barul hotelului Posada Vidraru (refacut dupa incendiu) ce gestioneaza acest vaporas. Plimbarea a durat o ora si am admirat culorile toamnei din luna octombrie în padurea ce înconjoara barajul, desi am vazut apoi filmari cu drona cu defrisarile masive si ilegale din aceasta zona… drumul pâna la debarcader e abrupt, sunt scari din beton, la urcare am preferat sa urc pieptis pe cararea de pamânt, deh! articulatiile dor. Aerul curat si privelistile de vis merita plimbarea pâna aici. Am parcurs cam 2/3 din lungimea lacului, lacul are lungimea de 10,3 km si o latime de 2,2 km, adâncimea de 155 m, iar suprafata este de 393 ha si înconjurat de muntii Fruntii si Ghitu.

A urmat plimbarea pe soseaua de deasupra barajului admirând curbura si înaltimea de 166,6 m îti da oarece fiori. A fost înaugurat în anul 1965 si este o bijuterie inginereasca ce rezista în timp. Umbla o vorba ca in cazul unui cutremur puternic daca barajul cedeaza orasul Pitesti e acoperit de ape…

Am salutat si statuia lui Prometeu (omul de fier) de sculptorul Constantin Popovici, din pacate accesul la statuie era oprit din cauza unei balustrade rupte de la scara de acces.

Prânzul a decurs rapid, tip bufet, mâncarea este buna si suficienta. Trainerii au fost buni si simpatici.

Cina festiva a fost tot tip bufet, iti luai ce vroiai si în ce cantitate vroiai. Platourile golite erau imediat înlocuite, personalul de nota 10. Am avut si muzica din partea restaurantului, solist cu acordeon si acompaniat de orga si un negativ la casetofon. Un aspect ce nu mi-a placut a fost ca izolarea fonica lasa de dorit, am fost pâna în camera si se auzea tare de tot muzica din restaurant.

Câtiva colegi ne-au facut o surpriza si au adus un tort de ciocolata fiind sarbatoritii lunii octombrie. Personalul de la restaurant ne-a lasat pâna târziu în noapte sa ne distram.

Micul dejun variat si bun. Dupa micul dejun am plecat spre cetatea Poenari dar surpriza! era închis, nici tipenie de om desi cetatea are program si lunea de la ora 9 dimineata. Probabil nu prea sunt turisti lunea…

Sejurul la aceasta pensiune a fost agreabil, e un loc bun de a te opri aici si a vizita împrejurimile.

---

VIZUALIZĂRI: 1405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI