Pensiunea Decebal sau cum sa mananci un kil de peste, vrei nu vrei!

TIPĂREȘTE

Ma alatur si eu persoanelor nemultumite de modul cum au fost tratati la aceasta pensiune. Am ajuns acolo din intamplare. Plecasem cu gandul sa ne cazam la Baile Herculane dar vazand ruinele de acolo, am fugit mancand pamantul. Asa ca am luat-o frumusel spre Orsova si apoi spre Dubova si am ajuns la Cazanele Dunarii. Golful Dubova se afla, fireste, intre cele doua cazane ale Dunarii, deci privelistea este de nota 10. Pensiunea Decebal se afla chiar acolo, pozitia ei este excelenta. Arata foarte bine si e normal sa te astepti sa gasesti si servicii pe masura. Era ora destul de inainata; am intrebat de un apartament, mi s-a raspuns pozitiv. Eram in aceasta excursie 4 persoane: eu, sotul, fiica-mea si o nepotica de 8 ani. Apartamentul era de fapt o camera mare cu un pat matrimonial si, dupa un perete partial despartitor mai exista o canapea extensibila. Ne-am cazat deci 4 persoane, am cerut toate serviciile pentru toti, normal. Dupa vreo 15 minute de asteptare sub pretextul ca mai au ceva de aranjat, am urcat in camera si am constatat ca doar patul matrimonial era pregatit. Pentru canapea, nimic. Am coborat la receptie si am expus problema, am primit promisiunea ca se va rezolva. Dupa inca vreo 15 minute se prezinta o camerista care ne tranteste in brate asternuturi necalcate. Sa-mi vina rau! Bate si sotul meu drumul pana la receptie, vine iar camerista, acum cu asternuturi calcate si iar mi le tranteste in brate. Iar coboara sotul si ii spune receptionerului ca pentru 3 stele si pretul destul de marisor, nu se face asa ceva. Vine iar camerista, cu sageti in priviri si dupa ce ne intinde asternuturile pe canapea ma intreaba daca am servitori acasa. Trecem peste incident si ne odihnim. Dimineata am mai lenevit putin si nu am coborat din camera la primul cantat al cocosului. Sa fac infarct in baie si mai multe nu cand am intrat si am dat acolo peste o alta menajera, schimbul de dimineata. Si-a cerut scuze si a punctat faptul ca aceea era ora ei de facut curat.

La micul dejun a fost ok daca trecem cu vederea timpul foarte lung de aducere a comenzii, dar pranzul a fost, financiar vorbind, catastrofal. Deoarece eram pe malul Dunarii am zis sa mancam si noi peste. Am comandat fiecare ce a poftit: plachie, saramura, la cuptor si prajit. Pestele prajit a fost cerut de nepotica mea de 8 ani. Portia adusa, normala. Cand a venit nota de plata... era sa dea apoplexia peste sotul meu. Pestele cerut de nepotica era... 1 kg si pretul pe masura. Va rog sa va ganditi si dumneavoastra: cum poate un copil de 8 ani sa manance 1 kg de peste? Nu poate nici un adult daramite o mana de om.

Asa ca, dragii mei, pacat de locurile minunate, ametitoare, incarcate de istorie, salbatice, deosebite, daca nu avem cu cine. Ca in reclama binecunoscuta: "N'ai cu cine d'le, n'ai cu cine!"

---

VIZUALIZĂRI: 2392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI