Super Danubia!

TIPĂREȘTE

Sincer va spun ca am avut emoţii cand am decis să mergem la acest acest hotel. Spun am decis si nu am ales pentru că a fost o plecare neaşteptată. Naşii noştrii au ales sejurul, n-au mai putut pleca si pe sistemul “duceţi-vă voi, ca sa nu se piardă” am plecat in locul lor. Am apucat sa citesc câteva impresii care bineânţeles că erau impărţite pro si contra. Ne-am spus asta e, “calul de dar nu se caută la dinţi“ şi am pornit la drum.

Drumul de la Piteşti la Eşelniţa a fost foarte bun si incepând cu Drobeta Tr-Severin încep şi peisajele minunate. Am tras un ochi spre Podul Prieteniei, am cotit spre Orşova, un oras tare frumos pe malul Dunarii, am mai mers vreo 6 km si iată-ne în Eşelniţa. Aceasta este o localitate lungăăăă, cu foarte multe pensiuni amplasate strategic pe mal sau cu vedere la Dunare.

Pensiunea Danubia este spre iesirea din Eşelniţa, cu o parcare mare si două clădiri în incinta. Una este Danubia Casa Verde, cealalta Danubia Nouă construită mai de curand. Acum eu am inteles ca Danubia Casa Verde ar fi de 3*, cealalta de 4*. Oricum, nu stiu unde este diferenţa (cred ca la camera) pentru că restaurantul, terasa si piscina erau commune.

Noi am fost cazaţi la Casa Verde unde te întâmpina curaţenia si un miros fresh incă de pe holuri/scări. Aceeaşi curăţenie exemplară am gasit-o şi în cameră şi pe balcon.

Camera maricică pentru 2 persoane, al treilea pat nu ştiu unde ar fi încăput, dar probabil ca au şi triple şi apartamente. In holul de la intrare era un cuier cu oglinda şi suport de bagaje. Camera dotată cu un pat f bun, pernele bunuţe, lenjeria impecabilă, veioze, şifonier, noptiere, frigider silenţios care chiar îngheta, masa/birou mare, TV plat suspendat si AC f. silentios care făcea fata cu brio mai ales că am prins zilele acelea caniculare.

Baia mare, frumoasă, cu toate instalaţiile funcţionale, feon, duş fără cadiţa dar cu scurgerea foarte bună. În baie săpun lichid, hîrtie igienica, şampoane câte vrei la plic si cam atât. Mi-ar fi plăcut macar un săpun solid pentru ca-l uitasem acasă. Prosoapele albe imaculate din bumbac.

Balconul o minune, suficient de mare, plin de muşcate, măsuţa si 2 scaune /fotolii foarte comode cu vedere spre Dunăre. Răsaritul soarelui in răcoarea dimineţii îţi dădea bunădispoziţie şi energie pentru toata ziua.

Restaurantul draguţ cu punctul forte, terasa fix pe malul Dunării. O splendoare, mai ales seara cand se aprindeau luminiţele era un vis. Cu mulţi leandrii pe margine, era si acoperită şi neacoperită dupa preferinţe, elegantă, îţi oferea cele mai minunate clipe de relaxare de la clipocitul apei pana la privelistea cu vapoare/şalupe care treceau, malul sarbesc verde tot fara activitate turistica, seara luna care se reflecta in apă şi o muzică pe sufletul meu, aş fi putut si chiar am putut sa stau acolo ore in şir.

Mâncarea a fost bufet suedez toate cele 3 mese. Unii spun că nu au fost mulţumiţi de diversitatea ei sau ca era reciclată, ceea ce ma face sa cred ca ori şi-au imbunataţit serviciile cei de la pensiune între timp, ori cei cu asemenea recenzii sunt cârcotaşi rau de tot.

Din punctul nostru de vedere mâncarea a fost buna, proaspata, calitativa si am fost multumiţi, în condiţiile în care eu îl consider pe soţul meu destul de ciufut la mâncare. De exemplu la micul dejun serveau ouă ochiuri, ouă omleta cu sunca, crenvurşti, cârnaciori, salam uscat gen de Sibiu, două tipuri de şunculiţe f. bună, slana cu ceapa, brânza, caşcaval excelent, roşii, castraveţi, icre, unt Lurpak, gem, prajituri, lapte, ceai de vreo 4-5 feluri, cafea excelentă, pîine prajită, prăjituri/fursecuri chiar bunuţe, fructe. Singurul lucru ce nu mi-a placut a fost apa de ceai care era călîie, asta pâna m-am deşteptat să cer apa fiartă direct de la bar.

Pranzul nu l-am servit decât în prima zi, apoi am optat pentru mic dejun si cină.

La cină aveau doua feluri de ciorbe, coaste de porc la cuptor buneee, friptura de porc, aripioare de pui, crap de Dunare, pastrav, file de şalău pane, tochitură, saramura de peşte cu mămăliguţă, ca si garnitura erau cartofi la cuptor, pilaf sârbesc, piure de cartofi, salate si sosuri de toate felurile, ardei copti, paste carbonara minunate, prăjituri gen doboş-tort, cremşnit, fursecuri, fructe, apă plată la discreţie si cred ca am mai uitat cate ceva că mai erau tot felul de amestecaturi care nici nu le-am gustat. Deci, noi n-am avut nicio şansa sa ne ridicam nemâncaţi de la masă. Berea la sticla era 8 lei, alte preţuri nu stiu pentru ca n-am cosumat altceva în plus.

Personalul foarte atent si săritor, de la d-na care ne-a repartizat camera pâna la cei de la restaurant, tineri in majoritatea lor. E drept că şi patronii erau mai mereu printre ei, atenti la tot si la toate sa rezolve orice doleanta.

Ceea ce nouă ne-a completat in mod placut sejurul a fost piscina superbă. Mare, curată, cu umbrele mari si sezlonguri suficiente, locuri si la umbra pe gazon intre copaci. Curios ca nu era niciodata aglomerat chiar daca pensiunea era full.

În continuarea terasei restaurantului există şi un ponton unde pescarii îşi pot etala talentele si trofeele.

Restul timpului ni l-am petrecut facând plimbări în zonă cu maşina, pâna dincolo de Dubova unde peisajele îti întrec imaginaţia, am admirat Chipul lui Decebal si Manastirea Mraconia, cam atat de pe şosea. Urmatoarea zi am facut acelaşi traseu dar cu vaporul Danubius Cruise (multumesc @violeta balasa ca ai distribuit pe fb) pe care l-am luat din Orşova alegând traseul lung la pret de 50 lei/pers care a inclus faţă de obiectivele de mai sus Grota Veteranilor si Pestera Ponicova.

In concluzie, această ieşire nouă ne-a priit şi recomand din suflet Pensiunea Danubia.

---

VIZUALIZĂRI: 2397 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI