Conacul dintre rauri - definitia turismului in Marginime

TIPĂREȘTE

Vreu sa spun inca de la inceput ca sunt in totalitate de acord cu toti cei care au postat elogii pe AFA la adresa acestui loc.

Eu am descoperit Conacul intr-o zi de august 2011 dintr-o simpla intamplare, fara a avea recomandari sau vreun plan sa ajungem acolo, dar asa se intampla de regula lucrurile memorabile...

Venind de pe Transalpina cautam un loc de cazare in marginime si am avut norocul sa gasim 2 camere libere la conac si am ramas initial pentru o noapte, pana la urma s-au transformat in doua si de atunci au mai urmat cateva vizite, un paste si o zi de nastere petrecute acolo...

Ce ma face sa revin mereu la Conac?

- simplitatea locului

- modul de amenjare traditionala

- linistea si calmul resimtite in fiecare clipa

- mancarea... despre mancarea de la Conac pot sa va povestesc o zi intreaga, pe scurt este cea mai buna mancare pregatita in stil "ca la mama acasa" pe care am mancat-o in viata mea

- amabilitatea si disponibilitatea iesita din comun a gazdei (doamna Chivuta) si a fetelor care servesc si pregatesc masa (cat de bine este sa te interebe cineva ce ai pofta sa mananci si seara sa ti se pregatesca exact acel fel si mult mai gustos decat te-ai astepta)

- deschiderea si bunavointa cu care iti raspund la orice intrebare sau nelamurire

- curatenia din camere, atentia la detalii si patul foarte confortabil

- abundenta (nu poti sa mananci tot ce ti se da si oricum daca mai ceri vei mai primi fara sa se uite ciudat la tine sau sa para deranjati)

- atentia si importanta acordata turistilor (orice solicitare sau pofta ai ti-o satisfac; mi s-a intamplat sa cer la micul dejun tot felul de lucruri de care am avut pofta si nu stiu cum dar au facut rost si mi-au adus mereu)

- micul dejun servit in filigorie

- terenul de tenis, cel de fotbal si masa de ping-pong unde ne jucam ore intregi pentru a fi pregatiti de o noua masa savuroasa

- gradina unde verdeata si racoarea pomilor te imbie la un pui de somn pe sezlong sau direct pe iarba

- iazul cu pestii pe care ne bucuram sa-i revedem si hranim de fiecare data

- saintbernarzii care sunt atat de blanzi incat sunt un fel de mascote

- aerul curat, mirosul de roua proaspata dimineata, mirosul de la un foc aprins undeva in vecini, mirosul de dupa ploaie, mirosul de lemn si normal mirosurile ce ies pe hornul din bucatarie si care iti starnesc imaginatia culinara

- raportul pret calitate; e singurul loc unde mi s-a intamplat sa simt ca am platit mai putin decat trebuia (100 de lei pe camera dubla, 15 lei un mic dejun imposibil de terminat, 30 de lei pentru pranz cu ciorba, felul 2 plus desert si 25 de lei pentru cina mi se par preturi mai mult decat accesibile)

Conacul dintre rauri pentru mine este mai mult decat un loc bun de cazare, este locul unde mergi sa iti incarci bateriile, unde te poti relaxa, unde pot uita de orice grija si stres, unde iti tratezi orice fel de anemie si lipsa de pofta de mancare, unde poti petrece o zi intreaga in aer liber fara sa te plictisesti, unde simti intradevar spritiul turismului atat de laudat din marginime.

In final am o singura mare problema si dezamagire: anul acesta am vrut sa merg la conac de vreo trei ori pana acum si nu am reusit, toate camerele sunt rezervate cu o saptamana, doua inainte, luuru ce ma face sa cred ca tot mai multi turisti au descoperit farmecul acestui loc.

PS: va rog mai lasati cate o camera libera sa ajung si eu intr-un weekend pentru ca imi este tare dor de ciorba de vitel cu galusti, de gemul de coacaze, de zacusca, de prajiturile de casa si de apa rece de fantana...

---

VIZUALIZĂRI: 1673 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI