De treci (pe la) codrii de aramă...

TIPĂREȘTE

Trebuia să plecăm UMPIC de acasă în weekendul prelungit 29 aprilie-2 mai 2022. "Trebuia" e un fel de a spune. Nimic nu "trebuie", de fapt. Ne-am propus însă să facem asta.

Nu am avut nimic bătut în cuie. Doar niște mici cerințe: să fie intr-o zonă cu trasee turistice, păduri, relativ aproape de casă (Bacău), să nu plouă (cea mai dificilă chestie în zilele alea) iar stabilimentul de cazare să accepte animale de companie (una bucata shiba inu dornic de alergări prin pădure).

De la Sighișoara, Siriu, Vatra Dornei, Lepșa, Fundata am ales, în final, o destinație și mai apropiată: comuna Agapia, sat Varatec, pensiunea Codrii de aramă. Și... am ales excelent. A fost peste așteptări.

Sunt 91 km între Bacău și Varatec (trecând prin Hemeius, Buhuși, Roznov) pe DN 15 spre Tg. Neamț. Drumul bun, fără probleme. Cățelul cuminte pe bancheta din spate, pensiunea așezată superb, parcare generoasă, multă verdeață.

Prima impresie? La fel cu a doua, a treia, până la ultima... foarte bună.

Gazdele nostre (familia N.) s-au comportat ireproșabil, toate solicitările noastre (nu multe, dar nici puține) au fost "întâmpinate", fără excepție, cu amabilitate și rezolvate cu delicatețe și promptitudine.

În afara celor doi am "beneficiat" de prezența profesionistă a unei doamne care ne lua comanda de papa și ne aducea "combustibilul" la masă. Presupun că tot dumneaei și bucatarea, dar e posibil să fi participat la unele procese și doamna patroana.

Camera (etaj 1, cam 2, pat matrimonial) are o suprafață decentă, suficientă pentru un cuplu (și un cățel), dar și un copil pana în 11 ani cred că "încape". Balconul specific cabanelor de munte, oferind o priveliște încântătoare, dar fiind și capabil să "cazeze" o măsuță și două scaune cu spătar din ceva râtan ori mai degrabă răchită.

În cameră există cam tot ce e nevoie (dulap încăpător, mifrigider, televizor, cuier lângă ușă, noptiere lângă pat, masă, măsuță pentru bagaje, covoraș lângă pat, calorifer conectat la centrala pensiunii- care arde nu gazul, ci lemne-, perdele, draperii).

Baia (cam micuță pentru dolofan, dar suficientă altfel), e dotată cu cabină cu duș. Apa însă nu este potabilă, având o culoare destul de... "pamantoasa", dar știam despre asta dinainte de a ajunge acolo; nu ne-a deranjat excesiv, dar desigur, am fi preferat sa fie altfel. Cameră și baia erau foarte curate, așternuturile impecabile.

Un menu relativ sumar. "Relativ" pentru că nu e comparabil cu al unui restaurant cu "chef" și sofisticarii. Dar dacă dimineața se puteau păpa ouă din zonă, zacuscă de ghebe, salată de vinete, slănină de casă, brânză de pe aceleași meleaguri, kaizer, cașcaval, dulceață de căpșuni și se putea bea o cafea la ibric sau un ceai de fructe de pădure îndulcit cu miere naturala io zic că a fost bine. Și cățelul a dzis la fel. Da, desigur și "consorțiul" a fost mulțumit. Mi-a plăcut și ideea de a avea un menu identic pentru prânz și cină.

Zonă e foarte pretabila la pelerinaje (o mulțime de mănăstiri, peșteri de sihastri etc.), drumeții montane și vizite la case memoriale sau locuri încărcate de istorie, astfel încât, unii turiști (facem parte dintre ei) nu se "întorc la bază" decât spre seară, altii prefera altfel și toată lumea e mulțumită. Deci, ciorbițe de legume, pui, țărănești, DE HRIBI și alte vreo două, se pot savura oricând până la ora 20.00 (ultima comandă acum în, încă, extrasezon).

Felul principal se poate alege (am fost plăcut surprins dat fiind personalul minim) dintre suficiente chestii: mbs ca la stână, fripturi la grătar cu garnituri de cartofi și salata, mici, dar și (recomandarile consortiului) o tochitura moldovenească deosebit de buna sau un păstrăv la grătar cu mămăliguță și mujdei, o (recomandările mele) porție de tocăniță de pui cu hribi ori una de hribi cu usturoi verde și smântână (ambele cu mămăliguță).

A fost și stropeală: ne-am oprit la un jidvei demisec de fiecare dată (excepție făcând o seară când am degustat până la fund o sticloasa de vin rosu adus de-acasă - vinul "nostru" arestat pentru a sărbători o chestie- sticloanta pentru care am cerut permisiunea gazdelor).

Micul restaurant de la parterul pensiunii are vreo 20-25 locuri la mese, e drăguț, intim, luminos.

Dincolo de un geam imens, pe o terasa înălțată pe piatra, două măsuțe de lemn cu băncuțe, mai jos, în curtea din dreapta pensiunii un foișor de lemn încăpător, înconjurat de un spațiu verde bine îngrijit, iar și mai în dreapta pensiunii un grătar imens pentru cei veniți cu materii prime de acasă. În spatele și în stânga pensiunii, de jur-imprejur, stive de lemne aranjate la milimetru, gospodărește. Curățenie peste tot: și în interior și în exterior, frumos de tot.

Oameni gospodari, amabili, serviabil, fără urme de arogante sau încercări de îmbogățire rapidă prin preturi exagerate. Da, preturi bune, decente, atât la cazare cât și la restaurant.

---

VIZUALIZĂRI: 794 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI