Hotel de tranzit

"Nunta la români"

Am fost recent la câteva nunți. Una chiar a fiului meu... :)) Și am mai fost și mai demult (în 'anii de tristă amintire') la câteva.

Și cum stăteam io așa la masă și căutam să nu bag de seamă că muzica e prea tare și că 'guristul' încă nu-și încălzise vocea (și n-a reușit toată noaptea, noroc cu colega lui, care avea și voce, și repertoriu), am început să constat că de fapt, cam toate nunțile de pe la noi sunt cam la fel: merg oamenii la biserică, preoții oficiază sfânta taină cu mai mult sau mai puțin har, mai iute sau mai pe-ndelete, da' pân' la urmă e aceeași peste tot.

Apoi, hai la poze cu maimuța mireasa...

Apoi mireasa își ia ziua bună de la frate, de la mumă...

Și la final, toată lumea (mă rog, aproape, dar noroc că vin și întăriri), purcede cu mic, cu mare, la cârciumă, unde se lasă cu chef până a doua zi. Ei, partea asta io unu' chiar n-o pricep: oamenii ăștia nu obosesc? că mie de pe la 1 noaptea cam îmi pică ochii-n gură și mă uit la nuntași printre dinți...

Mai vin și ăia de fură mireasa, papucii miresei, aruncă buchetul, jartiera, se dă găina, se dă darul (cu sau fără strigături) și... cam asta e!

Chiar și nuntașii sunt cam la fel: nașii parcă au un băț înfipt în posterior, socrii cam trași la față și cu nasu' roșu, soacrele cu ochii mereu umezi, ca ai căprioarei lu' Labiș... O trupă de copii care fug de nebuni printre mese, ospătari, dansatori și alții, făcând de-a lungul drumului curat prin paharele oamenilor... Câțiva tineri puși pe șotii (ăștia îs ăi de fură de obicei și mireasa) și câțiva moși dintre care sigur sunt vreo doi trei care nu se mai opresc din jucat.

Artificii, baloane, flori, hărmălaie. Să nu uităm nici 'Braşoveanca', 'Pinguinul' şi alte „jocuri” de societate...