Ospitalitate romaneasca

TIPĂREȘTE

Pensiunea "Casa Motului" este descrisa corect pe site-ul sau propriu. Gasesti acolo o atmosfera rustica, data de constructia de tip clasic-cabana a pensiunii, cu multe barne de lemn la vedere, cu mult lemn natur in tot mobilierul, dar cu suficiente elemente moderne care confera turistului confortul necesar. Numeroase detalii de bun gust, pentru care familia a avut intelepciunea de a apela la mana unui specialist, dau pensiunii un aer retro-modern. Ca decoratiuni am remarcat in mod deosebit tablourile imprastiate in toata pensiunea, cu teme florale si nu numai, dar atat de atent alese si gandite incat de fiecare data cand descoperi un tablou inveti si ceva nou...

Paturile si canapelele puse la dispozitie turistilor sunt confortabile iar lenjeriile si mai ales draperiile din in adevarat, cu floricele, m-au cucerit definitiv - dupa cum i-am marturist si gazdei- si mi-au dat sentimentul de curat si propaspat!

Pensiunea se afla intr-o zona minunata, prin spatele sau curge cred si Ariesul, din care se alimenteaza si pastravaria proprie (un alt bonus pentru turisti). Pensiunea poate fi punctul de plecare catre numeroasele atractii din zona, atat pe jos cat, mai ales (pentru cei mai obositi) cu masina. Am stat sapte zile la Arieseni si in fiecare zi am avut destinatii diferite: Pesterile Ionele si Scarisoara, cascada Bucinis (14 km am facut pe jos, dus-intors, din poarta pensiuni pana la cascada si inapoi; un tur de forta inceput dimineata pe la 9 si sfarsit dupa-amiasa pe la 16.00, cu inevitabilele opriri in peisajul de poveste), Pestera Ursului, Pestera Meziad-unde amatorii de tiroliana se pot distra excelent (sotul si fiul meu au incercat-o), groapa Ruginoasa, cascada Varciorog (doar 7 km pe jos dus-intors...), Salina Turda, urcare cu telescaunul la partia Vartop din apropiere si coborare cu niste minicarturi speciale (nu le ratati, este o distractie la maxim pentru toata familia!!!) si galeriile romane de la Rosia Montana (istorie si aur...)

Am ajuns si la oamenii de la Casa Motului: familia Mocanu (dl, d-na si baiatul Razvan) impreuna cu Cosmin sunt oameni deosebiti, rabdatori si ospitalieri, deschisi si veseli. Le multumim ca ne-au facut sa ne simtim bine, ca ne intrebau in fiecare zi unde mergem, unde mai vrem sa mergem, cum a fost pe unde am fost!

La sfarsit, masa: traditionala, fara mofturi, din belsug. Noi am avut demipensiune, dar nici nu ne trebuia mai mult! Micul dejun bogat si variat, cafeaua excelenta (lucru rar in orice hotel sau pensiune) iar gemurile de afine, merisoare etc. nelipsite. Mesele principale erau zdravene, ca la munte chit ca noi veneam de la campie! Afinata si tarie tarie zilnic la masa, din partea casei!!! Ciorbele foarte bune si in cantitati duble-triple fata de cerinte. La felul doi, eu am mancat o saptamana numai pastrav la gratar pentru ca mi-a placut in mod deosebit! Puteai alege insa si diferite fripturi sau mancaruri traditionale, insa nu genul care se comanda pe la restaurant. La orice aproape, aveai pe masa smantana! Paine, ardei iuti, ceapa etc. trebuitoare pe la ciorbe se subintelegeau! Iar deserturile: omniprezentele placinte motesti cu gemuri (extraordinare), papanasi, clatite, dar si cate o prajitura.

Foarte bune toate! Un singur lucru ar mai trebui la o pensiune la munte: niste feluri cu ciuperci. Eu sunt mare amatoare, dar acolo au lipsit.

La pensiune vin oameni din toata tara, in special familii cu copii, asa incat poti schimba impresii mai pe larg. Toata lumea pe care am intalnit-o acolo era multumita.

Noi ne-am simtit foarte bine la "Casa Motului" si daca as avea vreo sugestie pentru aceste gazde minunate ar fi sa sa preocupe putin si de spatiul din afara superbei terase unde se serveste masa, in sensul ca langa parcare este un teren care poate fi infrumusetat cu plante sau utilizat intr-un fel in care sa devina atractiv.

Recomand oricui sa-si pretreaca aici o saptamana, pentru ca locurile sunt de vis iar Pensiunea si oamenii care o fac sa existe sunt un exemplu pozitiv in domeniul turismului.

---

VIZUALIZĂRI: 1995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI