Pensiunea Casa Loloiu

TIPĂREȘTE

Coordonate - GPS: 45.720100 N 23.963989 E

Adresa - Gura Râului, str. Principala, nr. 399.

Când am ales pensiunile la care vom opri, am intrat pe un sait unde se prezintă și o mică fotografie de prezentare. Și mi-a sărit în nas... și de acolo, în ochi, curtea plină de verdeață a acestei pensiuni.

Am ajuns aici după ce, vreo două ore, bunul Dumnezeu se hotărâse, se pare, să încheie din nou socotelile cu oamenii, dezlănțuind un nou Potop. Am stat în mașină, la poarta pensiunii, conversând la telefon cu gazda, până s-a mai potolit potopul (între timp, Dumnezeu se rasgândise). Dar s-o luăm de la '48!

Până să ajungem, am fost, din nou, încântați de satele îngrijite, curate, în special cele din satul Orlat, prin care am trecut până să ajungem la Gura Râului, la pensiunea Casa Loloiu. Pensiunea se află aproape de ieșirea din sat, pe drumul spre barajul de la Gura Râului.

Casa se află la stradă, și camerele - la fel (cu alte ocazii, am întâlnit pensiuni unde camerele de închiriat se aflau mai în interiorul curții).

Findcă se lăsa răcoare, am solicitat puțină căldură, și în scurt timp cămera a devenit mai plăcută.

Parcarea se face în interiorul curții, curte foarte mare, aproape numai iarbă. Loc suficient pentru mai multe mașini.

Curtea face toți banii, la această pensiune! Mare, cu pomi fructiferi, cu un loc acoperit, unde se poate sta liniștit la masă, având un mare televizor, o stație de amplificare, grătar, sobă, ce mai, TOT CE-ȚI DOREȘTI! O masă de tenis își așteaptă jucătorii, așezată frumos, la umbră, pe dreapta.

Și, din păcate (după părerea mea), aici se cam termină lucrurile bune!

Intrarea. Aș fi putut numi această pensiune, Pensiunea cu Scări! Pentru a ajunge la intrare, urci niște trepte - nu multe, dar abrupte - pe care deabea târăști trolerul. După ce intri, peste ce dai? Camerele sunt la etaj, unde ajungi, normal, pe niște trepte, pe o scară în spirală, și pe care, o persoană mai corpolentă ar avea ceva probleme! Ajunși la et. I, ești norocos, dacă te-ai cazat aici; pentru că există și et. II, pe care urci, firesc, pe o scară! Dacă poți! Prima scară era bulevard, față de aceasta, tot în spirală și puuuuuțin mai ÎNGUSTĂ decât cea de la parter spre et. I.

Camerele. Cea a cumnatei mele, nr. 3, era mare, spațioasă, cu baia la fel, mare. Dar fereastra, mică, dădea spre acoperișul spațiului de relaxare aflat jos, iar fereastra se afla într-un fel de intrând înghesuit, un fel de debara - fără uși!

Camera noastră, de alături, nr. 4, era foarte bună! Pentru o persoană, DACĂ s-ar fi îngustat un pic patul! Mobilă cât cuprinde, dulap, servantă, și, în spațiul îngustat de panta acoperișului, o masă cu două scaune! Dacă am ratat, cu genunchiul, colțul patului, nu la fel s-a întâmplat și cu grinda oblică de lângă pat! De n-am dat la umeri în ea, cât un rugbist într-un meci de campionat! Da, dar aveam balconaș! Ce-i lipsea chelului? Balconaș, parcă? Un televizor mic își făcea, totuși, treaba destul de bine, având o mulțime de canale.

Camerele de la mansardă (după un ochi aruncat de pe scară) păreau a fi destul de mari (dacă reușeai să te strecori - tu și trolerul - pe scara cea îngustă.

Camerele 1 și 2, cu ieșire la stradă, nu știu cât de mari erau (fiind ocupate, n-am putut să mă uit), dar - așa cum mai semnala și o colegă de pe sait - "beneficiau" de zgomotul creat de mașinile ce treceau - în mod ciudat, destul de multe - iar dimineața, devreme, de zecile de talăngi ale vacilor ce se duceau la "iarbă all inclusiv" pe dealurile din jur. Noi, spre spatele casei fiind, tot auzeam zgomotul, nu știu ce făceau cei cu ferestele spre stradă.

Un alt neajuns, pe partea camerelor 3 și 4, a fost că pereții erau foarte subțiri, se auzea absolut tot din camera de alături (cumnata mea a fost singură, și tot o auzeam!)

Băile. Cum am spus, cea a cumnatei mele era decentă. A noastră, avea cădița din piatră, și perdea din plastic. Era dotată cu feon și săpun lichid.

Nu prea te puteai spăla pe ochi, pentru că, fie dădeai cu capul de policioara din sticlă, fie îți spărgeai mecla de țeava de la baterie! Deci trebuia să te speli dintr-o poziție semi aplecată! Sau, să nu te mai speli! Nice! M-am gândit că, dacă s-ar fi făcut abstracție de duș, baia noastră era EXACT cât erau wc-urile din vagoanele de tren, vagoanele mai vechi, pe care le știu eu!!

Bucătăria. Mare (ca dealtfel și sala de mese), dotată cu tot ce trebuie. DAR, aflată în afara casei, trebuind practic să ieși din casă, să cobori treptele de la intrare și - surpriză - să cobori și alte câteva trepte, bucătăria aflându-se la demisol! Good!

Wifi-ul funcționa destul de bine, atât în cameră la noi, cât și afară.

Despre gazde nu pot avea decăt cuvinte de laudă, au fost primitoare, atente, și ne-au dat îndrumări asupra traseelor și obiectivelor din zonă (asta, după ce am plecat de năuci după Cheile Cibinului - care, de fapt, nu sunt ale Cibinului, ci ale Râului Mare! :D Și se mai aflau și în altă direcție decât ne-am dus noi! Nobody's perfect!

Îmi cer mii de scuze pentru calitatea unor poze de interior, nu știu din ce motiv au ieșit așa cum se vede. Dar, pentru că am văzut că pe sait nu e nici o poza a vreunei camere de la această pensiune, le-am lăsat, totuși, pentru o părere generală.

Din punctul meu de vedere, nu aș recomanda această pensiune. Citiți, vedeți, judecați, și alegeți după gustul fiecăruia.

Concedii multe și frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI