Reclama e sufletul comerţului

TIPĂREȘTE

După ce în ziua aceea văzusem ce (nu) s-a putut vizita la Basarabi, apoi monumentul restaurat Tropaeum Traiani cu noul muzeu, mănăstirea Sf. Andrei cu peştera, era cazul să ne gândim la mâncare şi cazare. Pe drum n-am găsit nicăieri unde să mâncăm. Restaurantul de lângă muzeul Adamclisi avea un afiş˝ sunt la Constanţa. Mă întorc˝ iar în comunele prin care am trecut, mai mult decât cârciumi de ultima speţă populate cu lipoveni ameţiţi n-am văzut. Cu chiu cu vai am găsit o locantă acceptabilă în orăşelul Băneasa unde prevăzători am comandat supă de zarzavat , mămăliguţă cu brânză şi două cafele tari. De aici, revigoraţi am luat-o la dreapta 15 km pe DJ391A, drum asfaltat. Era prea târziu să mai facem 200 km. plus o trecere cu bacul pe la Ostrov ca să ajungem în acea seară la Bucureşti. Mai aveam de vizitat şi mănăstirea Dervent la care nu voiam să renunţăm.

Reţinusem o cameră la pensiunea Casa Emy din Oltina (N44.17290, E27.67749), singura găsită în zonă pe saiturile agenţiilor specializate. Anunţurile erau mai mult decât promiţătoare ˝In acest peisaj mirific, se situeaza si pensiunea Casa Emy departe de zgomotul obositor al oraselor. Pensiunea Casa Emy este un loc ideal pentru relaxare˝. Preţul de 100 lei/ noapte era convenabil

Am ajuns în faţa unei case în plină comună. Proprietatea conţinea un magazin mixt, bar şi o terasă acoperită în curte. Terasa avea pardoseala de pişcoţi şi multe mese cu scaune. Îmi închipui că sâmbătă seara când era aglomeraţie nu era prea plăcut să treci cu bagajele printre petrecăreţi. În spatele grădinii erau corpuri de clădire. Se vedea că erau construite în etape, fără o concepţie unitară, adică aruncate cu furca aşa cum apare în poze. Acum pentru o noapte nu aveam cine ştie ce pretenţii asupra designului dar de ce să spui peisaj mirific când de fapt era o casă pe o uliţă dobrogeană prăfuită? Saiturile de publicitate care oferă cazare ar trebui să facă o minimă verificare dacă e corect ce spune proprietarul.

Am trecut printre două corpuri de case apropiate unul de altul şi am ajuns la camera pe care o reţinusem la parter, aşa cum cerusem. M-am felicitat că am insistat cu parterul pentru că scara spre etaj era din scânduri de lemn dată la rindea cu spaţii largi între trepte şi fără balustradaă. Camera era curată dar mai mult decât modestă. Suprafaţă mică, două pătuţuri paralele acoperite cu macaturi roşii dealungul pereţilor, un Tv nu prea mare sus pe perete, o masă dedesubt cu două taburete, dulap. Totul din lemn destul de puţin prelucrat şi fără grijă de aspect. Baia avea duş cu perdea, cuvetă, WC, apă caldă, calorifer. Prosoapele erau curate dar uzate şi spălate prost, înecate, aşa că le-am utilizat pe ale noastre. În ambele încăperi pardoseala era din plăci mari de gresie şi în cameră nu era covoraş. Nu modestia locaţiei m-a deranjat, ci reclama agresivă în toate saiturile şi preţul. Dacă stau să compar cu apartamentul din Galaţi vezi aici şi camera dela City Hotel din Tulcea vezi aici cu mic dejun, la care în oraşe mari am plătit câte 142 lei/ noapte, camera din Casa Emy nu merita mai mult de 60-70 lei/ noapte. O menţiune pozitivă este prestaţia tinerei care ne-a făcut cazarea. Deşi se ocupa de magazin şi bar şi tot timpul era solicitată de cineva, şi-a găsit timp să ne depaneze şi pe noi. Astfel şi-a pierdut timp să regleze televizorul instabil, pe care l-a fixat pe un post şi acolo a rămas. Pentru că noaptea nu aveam acces la frigiderul unităţii, ne-a arătat unde să punem la răcoare punga cu alimente: într-un cui dintr-un stâlp să nu ajungă pisicile la ea. Nu spun că şi-a chemat soţul să schimbe roata de rezervă a maşinii noastre. Nota zece pentru ea, nota şase-şapte pentru pensiune.

Poate ar fi interesant pentru pescari, lacul Oltina fiind plin de peşte dar chiar şi aşa, să te întorci seara într-o cămăruţă sufocantă nu este o fericire.

-va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 2145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI