Am mers la pomul laudat si aproape am umplut sacul.

TIPĂREȘTE

Cautand o idee pentru cateva zile de liniste la munte am dat de oferte la Casa Dunarea. Cam pe toate site-urile specializate nota era cam aceeasi, spre 9. Era greu de crezut sa fie toti prieteni cu patronul asa ca am rezervat si eu pentru timpul saptamanii (nu calc pe drumurile patriei in week-end nici batut).

Prima impresie, de la telefon, deja m-a inseninat. Am cunoscut-o pe "voce" acolo si chiar este lipicioasa si de toata isprava. Ambele receptionere (dar pun mana si la curatenie si la tot ce mai cere casoiul) sunt amabile si pozitive.

Cladirea este solida, vintage, cu dotarile de buna calitate dar fara sa frizeze kitsch-ul opulentei false, dotarile bucatariei sunt senzationale, curatenia spre perfectiune iar modul de abordare a clientilor fara repros.

Parcarea este suficienta in curte pentru 5 masini daca sunt insotite de experienta la parcare dar mai sunt locuri si peste drum.

Sistemul de securitate si supraveghere are toate elementele de ultima ora inclusiv pe partea incendiilor (care chiar m-a incantat prin seriozitatea abordarii cu toate ca intreaga cladirea este din piatra/caramida/beton).

A fost liniste si datorita grosimii peretilor dar si mochetei pe toata suprafata podelei.

Deci, spre perfectiune din partea proprietarilor. Partea trista ar fi ca frumusetea de pensiune "este locuita" si de turisti veniti de pe cine stie ce coclauri. De aici m-am procoopsit cu o tropaiala incredibila pana noaptea tarziu si dimineata pana la prima sapa in ultima zi de sedere. Doi copii s-au alergat in calcaie, ca pe lutul podelei, ore in sir, situatie in care afara era infinitul unde puteau sa alerge in voie. La fel, una dintre politele cuierului-sifonier (nou si frumos) era proaspat mutilata de dosul sau capul unei persoane de mare tonaj.

Nu postez fotografii de prezentare pentru ca toate fotografiile postate de proprietar pe site-urile de rezervare, inclusiv bookingcom, sunt edificatoare si realiste.

Predealul a fost incredibil de pustiu in aceasta saptamana, spre deosebire - culmea! - de Busteni care era cel mai linistit dintre cele mari.

M-a exasperat milogeala ridicola cu "parcare cu plata" absolut pe toate drumurile din Poiana Brasov (complet pe toata statiunea), Sinaia - inclusiv pe troatuare unde nu este voie conform Codului Rutier, Busteni - la Silva/Telecabina sunt jenante perechile de ofertanti parcare+plimbari etc.

Revenind la Casa Dunarea, preturile sunt doar putin mai mari decat la alte pensiuni insa chiar se adreseaza oamenilor civilizati iar posibilitatea de a gati unele mici gustari/fripturi/budinci/garnituri sau un gratar afara (si in bucatarie este unul senzational, profesionist dar nu are acelasi farmec plus ca trebuie dezactivata alarma de fum) face ca pretul sa fie, in realitate, mai mic decat in alte parti.

La capitolul liniste exterioara, nu sunt probleme. Vila este la 50 de metri in spatele primului rand de case de pe soseaua mare iar ferestrele din lemn stratificat de buna calitate isi fac treaba de insonorizare. Recomand proprietarului sa faca un instructaj discret si cu tactul necesar clientilor cu privire la folosirea usilor tip termopan deoarece am remarcat ca majoritatea usilor au parte de o viata grea datorata necunoasterii modului de incuiere (se simte un joc specific datorat chinurilor indurate). De asemenea, as recomanda printarea unor fluturasi prietenosi in care sa li se explice clientilor cam cu ce se obliga proprietarul referitor la bucatarie, la servitul mesei, la spalatul vaselor folosite etc, lucruri de altfel cunoscute de multi dintre noi de la mama de acasa dar poate uitate in tumultul vietii. Nu cred ca vizitatorii de la aceasta pensiune au crescut toti cu majordom si servitori asa ca pun unele manifestari de nesimtire doar pe seama deconectarii si bunei dispozitii promovate de proprietari.

Pe noi, excursia de 5 zile (4 nopti) din Bucuresti a costat 360 lei cazarea, 150 benzina (500 km cu vizitari x 6 l/100 x 5 lei/l), maximum 100 cumparaturi mancare/fructe/legume de la hipermarket, rezultand cam 600 lei deci 300 lei de persoana. Consider ca a fost chiar "budget" in situatia in care, cam peste tot, esti tapat de bani in orice loc cu oarecare potential turistic. Deh! Poate asa intelegem noi dezvoltarea turismului.

De retinut ca hotelul Alpin de la cota 1400 arata foarte bine si curat dar toata zona din jur spre cota 1500 este ca dupa bombardament, tinzand sa devina o aglomerare de teleschiuri si alte masinarii, plus ceva vilisoare. In acelasi context, este de remarcat aparitia in panorama de la Trei Brazi (care de altfel a devenit aproape un cartier al Predealului), in mijlocul padurii de peste vale, a unor vile-palat foarte interesante si stinghere.

---

VIZUALIZĂRI: 1959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI