Un loc pe care l-aș mai alege

TIPĂREȘTE

În luna august a unui an normal e greu de găsit cazare mai peste tot. Inclusiv în România.

În august 2020, an al spaimei globale indusă pe fiecare filon media, e aproape imposibil să găsești adăpost pentru o săptămână itinerantă, așa cum îmi este felul.

Drept care, contrar obiceiului meu de a-mi planifica și ora sosirii la unitate, rezerv doar primele trei nopți de cazare, urmând ca restul să fie alese ad-hoc, în funcție de cât vom dori să zăbovim într-un anume loc sau ce vom găsi liber datorită neprezentării celor care și-au făcut mai timpuriu decât noi rezervări.

În aer liber nu vom dormi, iar de nu vom găsi nimic venim acasă, distanța nefiind una prea mare.

Pentru prima noapte aleg Pensiunea Carmen din Bucium Șasa, una din puținele care îți servesc micul dejun în zona aleasă ca țintă a opririi noastre. Prezintă și avantajul că ai posibilitatea de a cina tot acolo, astfel că ai confortul asigurat.

Unitatea de cazare a fost, inițial, sediul barului local o perioadă, pentru ca ulterior, odată cu afluența turiștilor și a lipsei spațiilor de cazare să fie transformată în pensiune.

A fost ridicată pe locul casei bunicilor actualului proprietar, un tânăr care a lăsat Anglia pentru a duce tradiția familiei mai departe. Tot lemnul utilizat a fost tras cu boii din pădure, prelucrat în atelierul propriu și montat de bunicul gazdei.

De altfel, camera 9A, cea destinată nouă, este mobilată cu decorațiuni aduse taman de dincolo de Canalul Mânecii,” lucru scump și de calitate” , conform spuselor bunicii acestuia. Hainele de pat sunt achiziționate bucată cu bucată, în timp, de la cele mai bune firme din domeniu din lume, prețul lor fiind unul destul de ridicat.

Pensiunea este compusă din mai multe corpuri de clădiri, toate din lemn, ridicate în etape diferite de timp, unele cu baie proprie, altele având baie comună. Iar acest confort este vizibil și la achitarea facturii.

Camera repartizată nouă a fost cea mai bună, una cu un pat mare dublu și două de o singură persoană, chit că noi solicitasem doar cazare pentru două persoane (pentru tot atâtea am și plătit).

Aveam la dispoziție spațiu suficient să putem și dansa, pe lângă paturile enunțate una bucată canapea de piele putea fi folosită în condiții de maximă urgență numerică a turiștilor.

Berea sau vinul neconsumate le puteai păstra la rece în frigider, televizorul Samsung era” smart” iar internetul funcționa fără reproș. Nu că aș fi eu foarte cârtitor sau prea elevat în solicitările mele tehnice… Nu exista dulap, ci doar două suporturi pentru agățat umerașe.

În schimb baia era cam micuță și înghesuită, iar în cabina de duș am dat ceva coate ușilor. Și nici chiar curată… Plus că nu am avut decât 4 prosoape mici, cele mari, de baie, neaflându-se în spațiul nostru vizual și practic.

Datorită poziționării, am avut parte de lumină permanentă în cameră, asigurată de iluminatul public local, deși draperiile au fost trase pentru a estompa lucșii degajați de neoanele sistemului inteligent montat de autorități. Care era atât de inteligent încât funcționa și ziua în amiaza mare… Dacă nu se lua curentul. Că s-a mai luat, inclusiv la pensiune…

Un alt minus al camerei, strict datorat poziționării, l-a reprezentat gălăgia stârnită de cu dimineață, în momentul începerii activităților cotidiene rurale. Doar pe localnici nu îi mai interesează că turiștii dorm mai mult. Și e normal, până la urmă.

E musai să menționăm și aspectele pozitive care, pe lângă aspectul curat și aerisit al camerei, au fost reprezentate de cină și de amabilitatea bucătarului, în fapt bunica gazdei. Care la venerabila vârstă de 74 de ani gătește o ciorbă de ardei umplut care a devenit cunoscută și apreciată de cei care au gustat-o.

Nu pot afirma același lucru întrucât se terminase până am servit noi cina, însă nici cea de fasole păstăi nu a fost mai prejos. Alături de tocănița de porc, clătitele și paharul de țuică – vișinată pentru doamne – au constituit o masă delicioasă după eforturile montane și plimbatul cu bicicletele puse la dispoziție de gazde.

Micul dejun servit dimineața a fost destul de consistent însă, din păcate, nu a avut în componență produse locale, aproape totul fiind achiziționat din supermarket.

Cu bune și mai puțin bune, însă peste toate amabilitatea și sprinteneala bunicii, fac ca un sejur petrecut aici să devină unul plăcut cu posibilitatea de a petrece clipe relaxante.

O notă aparte, pozitivă în contextul actual, o reprezintă măsurile și grija pentru păstrarea noii expresii devenită atât de uzuală în limba română, cea de distanțare socială.

Dacă m-aș mai afla în zonă, cu siguranță aș mai alege Pensiunea Carmen.

---

VIZUALIZĂRI: 181 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI