O pensiune cu bune si rele

TIPĂREȘTE

Am fost cazati pentru o noapte la aceasta pensiune, in vara anului trecut, atunci cand am hotarat sa parcurgem Transalpina. Detaliile rezervarii le-am stabilit telefonic cu d-na Mihaela, care s-a dovedit a fi o persoana plina de solicitudine si amabilitate. Am convenit rezervarea a 3 camere, 2 duble si una single, obtinand si un discount de 10 lei/camera (am avut posibilitatea sa-mi aleg si camera dorita).

In ziua respectiva, am reusit sa plecam destul de tarziu din Ploiesti, astfel incat la pensiune am ajuns seara tarziu, in jurul orei 23.00, neintampinand nici un fel de probleme in gasirea acesteia, deoarece erau destule bannere care ne-au indrumat intra-colo. Deoarece bucataria se inchidea la ora 22.00, prietenii nostri, care ajunsesera mai devreme, ne-au sunat si am stabilit telefonic un meniu, constand intr-un platou taranesc pentru 3 persoane.

Ajunsi la fata locului am fost intampinati de prietenii nostri, dar si de proprietara pensiunii foarte draguta si primitoare. Ne-am dus bagajele in camera si am coborat in foisorul central sa luam masa. Masa ne-am aranjat-o singuri, ca si cum am fi fost acasa. Nimic negativ de zis la acest aspect, deoarece atmosfera ni s-a parut familiara. Doamnele de la bucatarie ne-au lasat si tuica de casa si zaibar, care au disparut ca prin farmec (mai erau cazati acolo niste baieti care lucrau in domeniul petrolier si cu care ne-am imprietenit).

Continuand cu aerul acela familiar, o sa va spun si primul lucru care NU ne-a placut, de indata ce ne-am asezat la masa. In curtea pensiunii exista mai multi caini de talii diferite, lasati sa umble peste tot, mai putin in casa. Doi dintre acesti caini, de talie mare, un saint bernard si un ciobanesc, parca, ne-au flancat pe tot parcursul cinei, reusind sa agaseze majoritatea (pe mine m-au amuzat, atat ei, cat si reactiile starnite, recunosc). N-as vrea sa fiu inteleasa gresit de dvs, cu atat mai mult cu cat sunt iubitoare de animale, dar nici mie nu mi se pare normal sa-ti sufle in farfurie cainii si sa nu te lase sa respiri, ba chiar mai mult, daca mai omiteai sa le dai cate o bucatica de friptura, te faceau atent imediat, punandu-ti cate o laba pe picior sau pe mana (va imaginati cam ce greutate aveau). In fine, noi am reusit sa trecem mai usor peste aceste momente, dar prietenii nostri au fost vizibil deranjati, intr-o exprimare eufemistica.

Sa spun cateva cuvinte in privinta cinei: platoul taranesc era compus din cartofi natur cu cate 1 friptura de pui + 1 friptura de porc (facute la gratar electric) / persoana, carnaciori si muraturi. Fara a fi ceva deosebit (in nici un caz „ca la mama acasa''), preparatele au fost suficiente pentru 3 persoane; nota de plata pentru cina + bauturile consumate cred ca a fost 105 Lei, adica 35 lei/persoana. Am stat mult de vorba in acea seara si cum nu puteam sta pe uscat, nemaigasind zaibar, ne-am autoservit cu bere din frigider. In fine, seara s-a incheiat apoteotic, cu cantari si cu multa voie-buna, fara ca cineva sa ne faca vreo observatie.

Camera in care am stat noi avea balcon ce dadea catre gradina, era spatioasa, mobilata modern, cu LCD, foehn, pat matrimonial si baie destul de spatioasa. Cred ca in timpul zilei, lumina soarelui bate direct in camera, asa incat, cred ca la amiaza este destul de cald acolo, impunandu-se existenta unor aparate de aer conditionat la etaj (noi am plecat a doua zi, in jurul orei 11.00 si incepuse sa se simta deja zapuseala; cred ca dupa amiaza nu se poate sta in camera in ciuda draperiilor groase existente).

Sambata dimineata, noi ne-am trezit mai tarziu, iar prietenii nostri vrand sa mearga la Pestera Muierii, au apucat sa plateasca si cazarea pentru noi, urmand sa ne intalnim cu ei la parcarea de la pestera. Acolo, SURPRIZA! Aflam ca, in loc de suma discutata pentru cazare, le fusese luat pretul intreg/camera de catre proprietara, ceea ce m-a pus pe mine intr-o lumina neplacuta, deoarece prietenii stiau de alt pret. Nu pentru ca as fi o persoana carpanoasa, ci pentru ca la mine vorba e vorba si asa ramane, m-am incapatanat si am sunat la pensiune. Am vorbit cu d-na Mihaela, care nu-si mai aducea aminte de conversatia avuta (!), dar mi-a spus ca daca asa am convenit in legatura cu discount-ul, ma crede pe cuvant si ne returneaza diferenta. V-am spus, ca in mod normal n-as fi facut asa ceva, eu fiind si o fire mai timida, dar conversatia avuta cu d-na m-a deranjat un pic, asa ca in drumul nostru spre Novaci, ne-am oprit sa ne luam banii. Din moment ce fusese greseala mea, tot eu am coborat si am mers sa vorbesc cu d-na Mihaela. Nu pot sa va zic, cat m-am simtit de penibil si pentru faptul ca odata ajunsa acolo, am fost trimisa de la etaj la parter si dintr-un corp in altul al pensiunii, pentru ca d-na ,,era pe acolo'', dar nimeni nu stia unde, cu exactitate. Intr-un tarziu am dat si de proprietara, care, e adevarat si-a cerut scuze pentru incovenientul creat.

Am plecat de acolo cu un usor gust amar si cu slaba intentie de a mai reveni. In concluzie, as spune ca este o pensiune care are minusuri si plusuri, deopotriva sau poate ca am fost noi ghinionisti. Pentru noi nu cred ca va mai fi o data viitoare si ca sa fiu clara, as recomanda-o in lipsa unor alternative de cazare mai bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI