Pensiunea Ambiance. Amabilitatea la ea acasă.

TIPĂREȘTE

Com. Alexandru cel Bun, 200A, Neamt, Romania

Coordonate GPS: N 46.9426525; E 26.3184444

După ce în prealabil rezervasem un apartament particular în Piatra Neamț (care este întregistrat pe Booking), ba și confirmasem cu proprietara cu ceva timp înainte, m-am răzgândit cu vreo două săptămâni înainte și am optat pentru o ultimă pensiune în vacanța noastră prin România. Pensiunea Ambiance avea note bune și pozele îmi plăceau.

Localizare

Se află exact la ieșirea din Piatra Neamț spre Bicaz, și ne convenea de minune, pentru că pe acolo urma să trecem a doua zi în drum spre sudul țării. Am sunat cu o zi înainte ca să confirm adresa, mi-au zis că s-au renumerotat casele pe stradă, dar că dacă vom fi atenți la ieșire, nu vom avea probleme pentru că indicatorul se vede bine. Așa a și fost. După o ultimă zi de mănăstiri (Neamț, Agapia, Văratec plus Cetatea Neamțului), pe o furtună teribilă, cu un cer neeeegru de abia vedeam la doi metri în față (drept pentru care am și oprit pe marginea drumului la un moment dat, timp de câteva minute), spre ieșire din Piatra am mers încetișor și nu am ratat pensiunea, care nu se află, de fapt, la strada principală, ci pe o ulicioară pe partea dreaptă. Drumul era noroios, nefiind asfaltat, dar nu a contat, pentru că nu ne-am dat jos din mașină pe uliță. Este parcare în curte, și în afară de noi mai era doar o mașină, deci nu au fost necesare cine știe ce manevre ca să le „așezăm”.

Nu este deloc aproape de centrul orașului, dar noi nu voiam acest lucru, ci să fie în drum spre Cheile Bicazului. Ca să ajungem la un Lidl, am mers cu mașina vreo zece-cincisprezece minute. Poate că e și vreun magazinaș prin apropiere, dar noi am întrebat de un supermarket, și la un supermarket am ajuns.

Despre pensiune în general

Cum ne-am dat jos, ne-au și întâmpinat doi câini, care aveau libertate totală prin curte. Ploua cu găleata, deci am dat jos bagajele cum am putut, și am intrat în mica recepție, iar de aici, cum nu am găsit pe nimeni, în bucătăria aflată în imediata apropiere, lângă micuța sală de mese (după ce am bătut la ușă, să nu carecumva să credeți că suntem neciopliți). Două doamne foarte amabile ne-au întâmpinat și ne-au dat cheile. Rezervasem două camere: una dublă și una triplă, la un preț de cincizeci de euro amândouă fără mic dejun. A fost singurul loc unde am fost întrebați dacă dorim factură. Nu eram cu serviciul, deci nu a fost cazul. De asemenea, ne-au oferit frigiderul în caz de nevoie. Iar nu am apelat pentru că, fiind ultima zi, am avut merinde reci pentru cină și mic dejun. Ne-a părut rău de curte și grătar, nu ne-am putut bucura de ele așa cum ne-ar fi plăcut, din cauza vremii, aceasta nefăcând deloc dreptate pensiunii. Au un foișor frumos unde pe timp bun se poate sta la cafea, taclale sau chiar masă. Am băut, în schimb, o cafea a doua zi de dimineață, pe terasa închisă de lângă sala de mese, prin amabilitatea aceleiași doamne care ne făcuse cazarea. Nu era patroana, pentru că am întrebat. Dar este foarte foarte amabilă, și chiar și numai pentru asta am trecut peste mici detalii care pot fi îmbunătățite.

Camerele

Sunt șapte în total, din care câteva mansardate. Noi am avut camerele 7 și 2. Prima se află la parter. Din recepție cobori câteva scări până la ușă și era potrivită pentru ai mei, pentru că tata merge mai greu. Este o cameră cu două paturi duble, unde am fi încăput cu toții, mai ales că pe siteul lor scrie că e pentru maxim cinci persoane. Numai că la vremea respectivă nu am dat de siteul pensiunii, iar pe Booking scria dublă și triplă. Nu contează, mai ales că... cine știe dacă concertul de sforăituri variate (pe toata gama muzicală) ne-ar fi lăsat să dormim... Camera este mare, deși nu mai rămâne mult loc de întors pe lângă paturi. Are un dulap și un televizor, iar baia, aflată exact la intrare în cameră, era curată. A doua cameră se află la etajul doi, și noi rezervasem cu balcon. Ne-au dat fără balcon, dar nu ne-am plâns, pentru că ploua, ploua, ploua, deci nu ne-am fi bucurat de el. De fapt, în fostul balcon al camerei se află baia. Pat dublu, dulap, televizor, noptiere... Nu are mobilier nou și nici baia nu e renovată ieri, dar este curat și confortabil, nu am avut nevoie de mai mult.

Bucătărie și păpică

Am fost întrebați dacă dorim cină sau mic dejun. Prețurile sunt rezonabile: 15 lei micul dejun, 20 cina, 25 prânzul, și bănuiesc că bucatele sunt bune, pentru că mirosea tare bine la intrare. Cu toate că am mâncat în cameră (ducând lipsa unei mese; nu era în niciuna din camere, așa că ne-am descurcat cum am putut, cu o noptieră și niște perne tari aflate pe dulap, și folosite pe post de scaune de către cei mai tinerei), doamna (al cărei nume nu îl știu) ne-a oferit (poate în compensare pentru camera fără balcon, sau poate doar pentru că așa este dumneaei, amabilă) o cafea a doua zi de dimineață (ah, ce de paranteze am folosit;)). Adică fără s-o plătim. Nu că era mare scofală, dar mi s-a părut un gest frumos, indiferent de alte detalii mai... ne-perfecte. Am băut-o, așa cum vă spuneam, pe terasa închisă, uitându-ne cu jind la foișorul din curtea cu iarbă verde, care contribuise în mare măsură la rezervarea camerelor. În fine, n-a fost să fie, nu-i bai.

Tocmai de aceea cred că pensiunea este cu mult mai primitoare pe vreme frumoasă. Eu aș mai merge acolo, în tranzit, e adevărat. Vă asigur că vă veți simți bine datorită (mai ales) personalului (sperând că doamna respectivă va continua să lucreze acolo).

Despre ce se poate vedea în zonă nu e nevoie să vorbesc, județul Neamț fiind unul din cele mai bogate din țară în obiective turistice. Noi am plecat mulțumiți (și ceva obosiți, e drept), și chiar ne-a părut rău să lăsăm în urmă această frumoasă zonă a Moldovei.

---

VIZUALIZĂRI: 1709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI