Ospitalitate ZERO la Pensiunea Alerox!

TIPĂREȘTE

După excursia din august, în care am vizitat prima dată Durăul și ne-am lăsat fermecați de minunățiile Ceahlăului, am decis să mai facem o vizită în septembrie pentru a ne bucura de această toamnă blândă, împreună cu familia.

Cum ne-am decis pe ultima sută de metri, cu vreo 3 zile înainte am început să căutăm o cazare pentru o noapte de weekend în Durău. Cum opțiunile de pe Booking erau foarte limitate, am făcut o mică cercetare pe internet, și am început să sunăm la pensiunile găsite pe Google Maps. Mi-am dat seama că Durăul e foarte solicitat în weekend, cu greu am găsit două camere libere la Pensiunea Alerox care părea să aibă recenzii bune pe Google.

Am făcut rezervarea telefonic pentru două camere cu baie, mi s-a comunicat că pretul e 150 lei/ cameră și faptul că ora de check-out o să fie 10.30, iar accesul în cabană nu se poate face în papuci de stradă, trebuie să avem papuci de casă. Ok… am fost bucuroși că am găsit cazare și am zis da pe loc. Cu o zi înainte am fost sunați de doamna de la cabană, care presupun că era și proprietara, să confirmăm rezervarea și mi-a cerut să o sun înainte de a ajunge la cabană.

Așa că am ajuns în jur de ora 14:00 în Durău, am dat o tură pe la Cascada Duruitoare împreună cu familia, și pe la ora 18:00 eram la Pensiunea Alerox, situată undeva pe strada Releului, la aproximativ 1 km de centrul Durăului (asta dacă luăm în considerare centrul în zona Hotelului Bistrița), pe o stradă îngustă, accesul poate fi făcut doar de o mașină pe sens. Am intrat în curtea pensiunii, și cum am parcat mașina am fost întâmpinați de proprietară care ne-a cerut să mutăm mașina căci dacă dorim să stăm doar o noapte, să nu încurcăm alte persoane cazate. Bun, ne-am conformat, deși nu pot să zic că a fost cea mai ospitalieră primire.

Cum eram veniți de pe munte, cu bocancii în picioare, nu am intrat prin cabană să nu murdărim mocheta, am urcat pe un fel de scări exterioare până la etajul 2, ultimul al pensiunii, unde am avut cele două camere și proprietara ne-a avertizat din nou să nu intrăm încălțați. Ne-am conformat, și în timp ce urcam cu bagajele, iar a venit la mine să-mi spună că e interzis să mâncăm în cameră, putem folosi bucataria și foișorul de afară. Înțeleg că trebuie respectate niște regului, și sunt de acord, dar tonul pe care îl folosea și atitudinea, și toata lista cu “nu e voie” deja mă călcau pe nervi și mi-am făcut o primă impresie despre ce fel de persoană e.

Am dat un buletin pentru fișa de cazare și suma de 300 lei, neprimind în schimb nici un bon sau factură. Ok, am zis că o să le cer la check-out.

Pensiunea e formată din parter și două etaje, la parter se află un living cu o bucătărie, pe care nu le-am folosit, deci nu mă pot pronunța despre dotări, doar frigiderul l-am folosit pentru a păstra ceva alimente. Țin să menționez că proprietara locuiește la parter, și e genul acela de om care urmărește tot ce faci, și probabil că din această cauză nu prea am stat prin pensiune mai mult decât să dormim. În legătură cu purtatul măștii în cabană sau dezinfectant în spațiile comune, nici vorbă de așa ceva.

Camerele au fost ok, un pat mare, o măsuță, două noptiere și un televizor pe care nu l-am deschis. Curățenia a fost făcută, la acest aspect nu am ce să comentez, iar un plus pot să îl trec la priveliștea de pe terasă cu Masivul Ceahlău în toată splendoarea lui. În schimb salteaua patului foarte inconfortabilă, saltea prin care simțeai toate arcurile. Baia la fel, curată, dar miros foarte pregnant de canalizare, iar dacă lăsai ușa deschisă invada toată camera.

Bun, ne-am cazat, am făcut un duș, am reținut toate “regulile” impuse și am zis să mergem în Durău să luăm cina. Am ieșit din pensiune, și lângă mașină erau ceva tufe de mure, iar soția mea s-a pus să le pozeze, a luat o mură (țin să menționez, doar o singură mură!!) și în acel moment a ieșit proprietara să ne certe că trebuie să cerem voie dacă dorim să luăm! Am rămas pur și simplu mască la reacția ei, crezând că glumește. Nu am vrut să mă cert în acel moment cu ea, doar am plecat uimiți de aceasta atitudine “ospitalieră” . Am zis să încheiem cu bine seara și o să îi spun ce am de spus la plecare.

După o masă copioasă la Pensiunea Antia, umbrită totuși de episodul cu mura, (din păcate acolo nu mai erau de mult disponibile locuri de cazare), am ajuns din nou la cazare, bineînțeles că proprietara era pe terasă să “observe” tot. Am intrat în curte cu mașina cu spatele, iar când ne dăm jos din mașină ne întreba de ce nu am intrat cu fața. Deja simțeam că nu mai pot să nu îi zic câteva, căci atitudinea ei nu era de genul “prietenoasă” ci mai degrabă să te certe, de parcă ea ne plătea să stăm cazați acolo.

Ok, am trecut și peste asta fără să răspund provocărilor, și am zis că ii dau un feedback a doua zi despre această experiență de cazare.

După un somn pe o saltea incofortabilă, într-o cabană în care se aude tot din camerele vecine, inclusiv televizor, sforăieli, vorbit în șoaptă sau mai tare, noroc că eram foarte obosiți și am adormit relativ repede, a doua zi ne-am trezit dis de dimineață să plecăm spre Piatra Neamț.

Surprinzător, dimineața, proprietara nu era la “postul” ei de supraveghere obișnuit, mai mult ca sigur ne observa ascunsă după vreo perdea. După ce am terminat de dus bagajele la mașină, ma așteptam mai mult ca sigur să vină să ne verifice camerele, și deja aveam un discurs pregătit. Dar ea de negăsit, deși cu vreo ora înainte, era ieșită prin curte. Bun, o sunăm și telefonul se aude din curte, în camera de la parter, dar nu răspunde. Ok, insist și a doua oară, și a treia oară de pe alt număr, dar nimic, mai ales că doream bon fiscal și factură. Fiind la vreo 4-5 metri de geam, mai mult ca sigur ne auzea ce vorbim, și menționez clar că doresc factură sau bon pentru banii încasați, dar nimeni nimic.

Bun, mă gandesc că dacă era de bună credință și nu ar fi auzit telefonul, deși noi din curte îl auzeam, ar fi sunat înapoi după ce ar fi văzut că o persoană cazată în cabană o sună de 3 ori. Clar nu a dorit să iasă pentru a nu discuta cu noi, însă cel mai grav mi s-a părut faptul că e un refuz de a elibera bon sau factură!

Am plecat cu un gust amar de la această cazare, și a doua zi am lăsat un review pe Google, de o stea cu o descriere sumară a “ospitalității” . Mare mi-a fost mirarea că după două zile am fost sunat de proprietară să-mi spună că nu a auzit telefonul, să-mi descrie problemele personale pe care le are, să-mi ceara adresa pe care sa-mi transmită factura și alte scuze penibile. E interesant că s-a gandit să mă sune abia după două zile, și după ce am făcut recenzia, nu în ziua în care am sunat-o de 3 ori, probabil asta denotă bunele intenții.

Per total, cred că a fost una dintre cele mai proaste experiențe de cazare, ospitalitea gazdei aș pune-o pe primul loc în astfel de cazuri. O saltea mai incomodă sau anumite lipsuri le treci ușor cu vederea când simți că ești tratat cu respect în calitate de turist. Cred că astfel de persoane ar trebui să se orienteze spre alt domeniu, căci nu fac decât să aducă o pată neagră pe și așa încercatul nostru turism local, pe lângă faptul că refuzul de a elibera un document fiscal e o problemă majoră!

Clar nu aș recomanda nimănui această pensiune!

Ospitalitate - nota 1!

Cameră curată și spațioasă, baie curată, priveliște frumoasă spre Ceahlau, în schimb saltea foarte inconfortabilă, pereți extrem de subțiri prin care se aude orice zgomot, miros urât de canalizare în baie.

Amplasată undeva în capătul stațiunii, pe strada Releului, la distanță de aproximativ 1 km de magazine si centrul stațiuni. Am văzut că exista un foișor si loc de grătare, însă nu am fost tentați să le folosim după "ospitalitatea" arătată.

Nu dispune de altceva, înafară de basic-ul cazării.

---

VIZUALIZĂRI: 1240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI