Pentru nepretențioși (deocamdată)

TIPĂREȘTE

Am ajuns la pensiunea ”Agnes” întâmplător, după ce ne-am hotărât ad-hoc, să ne prelungim vacanța petrecută la Durău cu o zi la Borsec. Eram hotărâți să nu plecăm a doua zi acasă, ci... la Borsec. Între Durău și Borsec sunt în jur de 36 km și pe aici era traseul de întoarcere, oricum.

Inițial am vrut să stăm la pensiunea ”Juliu's”, unde mai fusesem acum doi ani și ne-a plăcut foarte mult, dar nu am găsit liber. Am căutat altceva, fără prea mari speranțe - cu o zi înainte, în plin sezon turistic... Întâmplarea a făcut să găsim pensiunea Agnes, ne-a plăcut (o vilă interbelică, deși se vedea că este nerenovată). Cele câteva impresii pe care le-am găsit erau pozitive, așa că ne-am hotărât. Rezervarea am făcut-o prin telefon, pentru două camere duble, la prețul de 75 de lei camera.

Am ajuns în jurul orei 11 dimineața la Borsec și am căutat vila 45 (numele ”Agnes” nu este încă afișat pe pensiune). Așa cum aveam să aflăm ulterior de la administrator, este o clădire construită în 1930, de bunicul proprietarului, naționalizată de comuniști și retrocedată prin 1998, într-o stare accentuată de degradare. De atunci familia se străduiește să o repare și să o renoveze, dar încet și pe bucățele. Din afară, dacă nu ești amator de nostalgii interbelice, vila te poate descuraja, mai ales dacă privești nu ansamblul, ci părțile. Noi am privit ansamblul, care este frumos, armonios (sper să fie renovată respectând pe cât posibil arhitectura originală). Ne-a întâmpinat administratorul, fiul proprietarului, un tânăr amabil, care ne-a povestit că, din păcate, unii turiști renunță să se cazeze după ce văd clădirea. Depinde de ce așteptări au, zic eu. E clar că n-o să le placă celor care caută luxul și perfecțiunea. Probabil că renovarea se face pe etape, în extrasezon, pentru că acum gazonul din jur era tuns și îngrijit, în față e o mică parcare care poate adăposti vreo 4 mașini, iar zona în care se află pensiunea e extraordinară: un parc frumos, plin de copaci și flori. Liniște deplină.

Deci noi nu am fost deloc descurajați sau dezamăgiți, eram chiar încântați că o să stăm într-o vilă interbelică! Am fost conduși, pe o scară în spirală, cam trei nivele în sus unde se aflau camerele. Trebuie precizat că deocamdată vila oferă doar patru camere, dar din câte am văzut, are o mulțime care probabil vor fi amenajate. Am primit și noi și prietenii noștri camerele cu balcon care se vedeau așa frumos de afară. E mai mult o terasă, având un ancadrament de lemn dantelat, foarte frumos, deși încă nu e restaurat. După părerea mea, aceste mini-terase (puse la punct) și poziția în parc, pot fi atuurile pensiunii.

Camera în sine arată foarte bine, are mobilier nou, modern, un televizor mic cu tub, baia mică dar funcțională, cabină de duș, apă caldă permanent, cu presiune excelentă, și, foarte important, ventilator, lenjerie și prosoape curate. Vederea de la balcon e încântătoare, iar de auzit nu am auzit cât am stat acolo decât păsările. Pensiunea are o bucătărie utilată, pe care nu am folosit-o, nu pot să dau mai multe detalii.

Ne-am simțit bine acolo, mai era o familie cazată, cu un copil mic, dar nu s-a auzit zgomot, am primit și o cheie de la intrarea în pensiune, așa că am putut să venim la orice oră.

Ca mici observații: ar fi bine ca lenjeria de pat să fie într-o singură culoare, e mai elegant și ar părea camera mai mare. Săpunul lichid aflat într-un recipient de plastic ieftin ar putea fi înlocuit cu niște săpunele de tip hotelier sau cu un recipient fixat pe perete, petele inestetice de pe cabina de duș pot fi înlăturate foarte ușor cu o soluție anti mucegai sau, mai bine să fie pusă o perdea de duș, care se poate spăla sau înlocui. Sunt lucruri mici, dar de efect, care se pot face fără cheltuieli.

În concluzie, ne-a plăcut, a fost o experiență inedită, pensiunea oferă confort și mai ales liniștea atât de necesară într-o vacanță... de la o anumită vârstă... :)

---

VIZUALIZĂRI: 1947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI