O pensiune tiroleză de vis

TIPĂREȘTE

În continuarea circuitului pe care l-am prezentat aici, am plecat de la Muskátli Panzió, îndreptându-ne spre destinația principală a circuitului, Gästehaus Foidl, din mica localitate Waidring, de la extrema estică a Tirolului.

Inițial, inspirat de un review al lui liviu49, despre Lofer, am căutat o cazare chiar în această localitate, dar am găsit ceva mai convenabil la 10 km, în Waidring. Aparent, Pensiunea Foidl părea să fie situată mai la marginea localității. Ajunși la fața locului, am constatat că așa și era, dar poziția este totuși una foarte bună, mai ales că distanțele în localitate sunt mici.

Am ajuns la pensiune după prânz, dar, deși pensiunea era deschisă, nu părea să fie nimeni. Am așteptat câteva minute, după care am pus mâna pe telefon și am sunat. A răspuns Frau Monika, patroana pensiunii. Cum mi-a spus de la bun început că nu vorbește engleza, am dat-o pe nemțește, atât cât mă descurc, cu amintirile din anii de liceu. Mi-a spus că vine repede și că lăsase instrucțiuni pentru noi la sora ei. Într-adevăr, după câteva minute, aceasta și-a făcut apariția, dar nu a mai fost necesar, pentru că, foarte repede, a apărut și Frau Monika. Ne-au fost prezentate camerele, celelalte facilități ale pensiunii, ni s-au sugerat câteva lucruri privind petrecerea timpului, după care am fost lăsați „de capul nostru”.

Pensiunea Foidl este construită, ca de altfel toate celelalte case/pensiuni din sat, după tipicul caselor tiroleze, iar în timpul verii este o adevărată feerie de culori, mai ales de la florile care împodobesc toate aceste case.

Cum spuneam, pensiunea este chiar la marginea satului, dar să nu vă închipuiți că e dificil de ajuns, nu, drumul este asfaltat până la pensiune. În apropiere curge un pârâu, Loferbach (în traducere, pârâul Lofer), a cărui albie este amenajată, inclusiv cu un dig de protecție, pentru situația când, la topirea zăpezilor, apele se umflă și riscă să dea pe-afară. Râul izvorăște din apropiere, din lacul Pillersee, situat la sud de Waidring, la vreo 5 km și se varsă în Saalach, chiar în localitatea Lofer.

Peste râu este și o pădurice, iar ceva mai departe se ridică spre nord, ai putea zice vertical, pereții muntelui Steinplatte.

De fapt, oriunde îți arunci privirile, acestea se opresc, invariabil, pe creste de munți, pentru că Waidring este situat într-o mică depresiune, înconjurată de munți înalți.

Pensiunea dispune de câteva locuri de parcare și de un spațiu de recreere, cu o masă și scaune, șezlonguri și chiar un loc de joacă pentru copii și loc de BBQ, întreaga zonă fiind literalmente înecată de verdeață și flori.

La parter se găsește bucătăria și sala de mese, unde se servește micul dejun. Deși bucătăria, utilată complet, este la dispoziția oaspeților, noi nu am folosit-o. Sala de mese este formată din două părți. Prima, la intrare, este dotată cu un frigider și o vitrină frigorifică, unde oaspeții pensiunii își pot depozita alimente și băuturi. De asemenea, tot acolo este un dulap cu pahare și diferite sticle de vin, din care doritorii se pot servi, contra-cost, totul mergând pe încredere: există acolo un carnet, unde fiecare scrie ce a consumat.

Partea a doua este sala de mese propriu-zisă, în mijlocul căreia este masa pe care se pun alimentele servite stil bufet, iar pe margini câteva mese. Pereții și tavanul sunt placate cu scândură și pe pereți sunt atârnate goblenuri înrămate și tot felul de vase țărănești din ceramică. Tot aici se găsește și o sobă în stil rustic, dar care nu știu dacă are doar un rol decorativ, sau chiar este folosită în timpul iernii.

Dacă suntem la bucătărie, trebuie să precizez că, în prețul plătit, am avut micul dejun inclus. Acesta consta din două părți: una alcătuită din alimentele disponibile sub formă de bufet suedez (brânzeturi, iaurturi, cereale, dulcețuri, unt, miere, iaurt) și alta servită de gazdă, pe farfurii, constând tot din mezeluri, și brânzeturi și legume, alături de cafea, sau ceai, la alegere.

Din holul de la intrare urcă o scară spre cele două etaje, unde se află camerele. Noi am avut camera la ultimul etaj, la acel nivel fiind situate cinci camere.

Camera în care am stat era destul de mare, cu un pat dublu, larg, cu saltele și lenjerie de calitate. În cameră se mai afla un șifonier, o măsuță cu două scaune și un televizor LCD, cu ecran mare, suspendat pe peretele din fața patului. Camera dispune și de balcon (ca de altfel toate camerele de la pensiune), nu foarte mare, dar suficient, în care se găseau o masă și două scaune. Din balcon, indiferent pe ce parte se află camera, se deschide o perspectivă foarte frumoasă, peisajul fiind „de vis”.

Baia camerei era cam îngustă, dar dotată cu strictul necesar. Și aici, trebuie să remarc calitatea materialelor folosite la construcție, ceea ce în Austria nu este nicidecum ceva deosebit, intră în standarde.

De altfel, practic totul „intra în standarde”. Nu am văzut nimic nefuncțional, totul era în bună stare, semn că, pe de o parte, oaspeții pensiunii nu-și bat joc de locul unde poposesc, dar și că proprietarii se îngrijesc permanent ca lucrurile să se prezinte în condiții bune.

Trebuie să mai precizez că amabilitatea gazdei, fără a fi exagerată, sau plină de efuziuni sentimentale (nici nu ne-am aștepta la așa ceva pe meleaguri germano-austriece), a fost impecabilă. Tot timpul cu zâmbetul pe buze, Frau Monika ne întreba pe unde am fost, cum ne simțim și ne-a sugerat pe unde să mergem. Sugestiile nu erau doar simple păreri personale, pentru că le-am comparat cu cele primite la centrul de informare turistică (da, satul avea și așa ceva) și erau conforme cu acestea.

Singurul lucru „imperfect” a fost internetul. Deși modalitățile de conectare erau simple, nu am reușit să mă conectez decât prin telefon, nu și pe tabletă, deși acest lucru nu mi s-a mai întâmplat. E drept, nu am stat prea mult să-mi bat capul cu asta, pentru că nici nu am avut prea mult timp pentru așa ceva.

La televizor erau multe canale, evident nemțești, sau austriece, dar erau și unele franțuzești și italiene, acest lucru arătându-ne din ce zone vin în marea majoritate, oaspeții pensiunii. Exista și un program local, cu multe informații turistice, imagini „în direct”, de la camere plasate în aceste zone și, evident, cu multă muzică tradițională populară tiroleză, care, trebuie să recunosc, îmi place foarte mult.

Să mai adaug că în apropierea pensiunii se găsește un supermarket Spar, cu prețuri foarte rezonabile, precum și un bazin de înot acoperit, unde nu am intrat, dar am văzut că era destul de frecventat.

În concluzie, ne-am simțit excelent la Pensiunea Foidl, în mijlocul naturii, cu aer curat, peisaje formidabile, dar și multă civilizație.

Dacă vă place așa ceva, mergeți cu încredere în această minunată zonă. Dar dacă vreți să mergeți la pensiunea Foidl și dacă nu vă descurcați cât de cât în germană, deși veți fi întâmpinați exact așa cum v-ați dori, să nu aveți pretenția ca gazda să converseze cu voi în engleză (așa cum am mai văzut astfel de pretenții pe ici, pe acolo, pe acest sait). Până și inscripționările pe containerele de colectare selectivă a deșeurilor erau doar în germană. :)) Gândiți-vă că și la pensiunile românești, gazdele nu vorbesc, de regulă, limbi străine.

P. S. Fotografiile nu sunt, neapărat cele mai sugestive, asta din cauză că o bună parte din fotografiile făcute acolo le-am pierdut la transferul de pe cardul aparatului foto. Pentru a vă face o imagine mai clară, puteți să vedeți și fotografiile de pe saitul oficial al pensiunii (și acesta e doar în germană), care reproduc întocmai ce puteți găsi acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI