GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
The Kylemore Kitchen
Cehov spunea, la un moment dat, o chestie care mi se pare fundamentală în legătură cu modul în care trebuie construită o poveste: Dacă, în Actul I, pe un perete atârnă o pușcă, în Actul IV cineva trebuie să tragă cu ea. Nu ai voie, ca narator, să lași capete de fire neînnodate, să deschizi paranteze pe care, până la final, să nu le închizi.
Dimineață aveam senzația neplăcută că, în articolul scris ieri, am lăsat ceva neterminat. M-am tot gândit și nu am reușit să dibui ce anume. Apoi m-am luat cu slujba și „grija” asta a trecut pe planul doi. Am reușit să-mi dau seama ce mă supăra abia pe seară; sigur, era vorba de un fleac, dar unul enervant 😊. Spuneam, la un moment dat: „După micul dejun, luat cu noaptea-n cap, am făcut câteva sandvișuri, le-am pus în frigider pentru mai târziu și am pornit în excursia dimineții.” De fapt, ce am uitat să adaug a fost faptul că, după ascensiunea pe Muntele cu Diamante, întorcându-ne noi la căsuță pentru a ne lua bagajele, am uitat să mai golim frigiderul. A rămas acolo o grămadă de mâncare, plus o sticlă de vin și câteva doze de bere; sper că măcar băutura a fost de folos cuiva.
Și, uite așa, a apărut necesitatea de a ne așeza undeva la masă în respectiva zi, deși planificaserăm altfel. Și, tot așa, în ciuda faptului că îmi doream să nu mai scriu două articole dedicate aceleiași etape a vacanței, acum tocmai procedez invers 😊.
Acea zi a fost una aglomerată, cu trei obiective majore în program: Connemara National Park, Kylemore Abbey și Cliffs of Moher. Despre primul am povestit deja, pe următoarele două voiam să le sar, deoarece există deja articole bune pe site care le prezintă. Nu mi-am schimbat de tot gândul, dar câteva vorbe despre fiecare tot voi spune, plus câteva poze. Și voi insista pe restaurantul de la Kylemore Abbey, pentru că intră în categoria „ponturi utile” .
Kylemore Abbey & Victorian Walled Garden / Mainistir na Coille Móire kylemoreabbey.com este al șaselea cel mai vizitat obiectiv din Irlanda (dintre cele unde se intră cu bilet; iar biletul aici nu este ieftin, 18 euro de persoană). Povestea sa este istorisită minunat de @crismis vezi impresii și chiar nu are niciun sens să o repet; voi scrie, totuși, un ecou pentru a puncta momentele principale.
Am vizitat grădinile – sunt extraordinare! Am revenit să vedem castelul, unde am bântuit prin toate sălile care sunt deschise și apoi am plecat prin pădure, pe malul lacului, către biserică (pe care am găsit-o cu turnul acoperit, în renovare) și, mai departe, până la mausoleu. Ne-am întors agale, am făcut sute de poze și... am realizat că ne era cam foame.
Chiar la ieșire ne-a apărut în cale restaurantul proprietății, administrat de călugărițe:
The Kylemore Kitchen
Adresă: Pollacappul, Co. Galway, Irlanda
Site: kylemoreabbey.com/things- ... -ireland/dining
Google: 4,1/5 (56 recenzii) maps.app.goo.gl/AE4mnHDidioR2eiP8
Ca majoritatea restaurantelor de pe lângă obiectivele turistice majore, și acesta este tot un împinge-tava, dar unul care se respectă.
Are mese atât afară, pe o terasă plăcută, cât și în interior. Bile albă: în interior nu miroase a mâncare, există intimitate (mesele nu sunt chiar lipite una de alta), toaleta este mare și curată. Cum se simțea și ceva aer condiționat, am rămas înăuntru, pe terasă am fi stat chiar în plin soare.
Se procedează ca peste tot: te așezi la coadă, îți alegi ce dorești să mănânci, unele produse le iei direct din galantar (salatele, prăjiturile, berea/sucurile etc), cu altele ești servit (supa, mâncarea caldă, cafeaua). Noi am făcut coada de două ori, prima dată uitând să ne luăm de băut; și, dacă fără o bere se putea mai trăi, aveam neapărat nevoie de cafea 😊. Odată tava umplută cu ceea ce dorești, plătești și te așezi la masă.
Mâncarea este gătită în casă și mi s-a părut foarte gustoasă. Am comandat (pentru două persoane) supă de roșii (evident, am primit alături pâine și unt, pâinea fiind, ca în toată Irlanda, neagră, uscată și densă, deci sfărmicioasă), o porție de somon (cu un sos alb), Irish Stew (fel tradițional irlandez, servit într-o oliță cu capac, în care am găsit un soi de tocană de cartofi cu carne de miel; mi-a plăcut mult și am dovedit cu greu tot conținutul din oală) și Legendary Apple Pie (mi s-a spus că a fost fără egal). Plus o bere, o cafea lungă, un cappuccino.
A fost una dintre cele mai bune mese luate în Irlanda și, în mod clar, una dintre cele mai ieftine. Chiar dacă prețul vi se pare mare, în alte părți a fost mai mare, și am primit mai puțin.
Meniul poate fi consultat aici: kylemoreabbey.com/uploads ... 81773367954.pdf,
Lângă Victorian Walled Garden este și o cafenea (mă rog, ei îi spun Tea House); am trecut pe lângă ea și arăta foarte bine. De asemenea, poți pleca de la abație cu un pahar de cafea, un sandviș, o gustare la pachet sau o înghețată – de la una dintre rulotele care vând mâncare la poartă.
Până la urmă, dacă ignorăm aspectul financiar, a fost bine că am uitat să golim frigiderul 😊
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de adso in 17.11.26 23:54:59
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IRLANDA.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Construcția datează din 1867-1871, apărând ca un dar pe care medicul și politicianul Mitchell Henry l-a făcut iubitei sale soții, Margaret. Nu e vorba doar despre impozantul castel neogotic, cu peste 70 de camere: Henry a investit masiv în modernizarea regiunii, creând locuri de muncă, o fermă model și celebrele grădini victoriene împrejmuite cu ziduri. Domeniul era unul uriaș, de 13.000 de acri (peste 5.200 de hectare), de jur împrejurul unui lac magnific.
Dar, în 1874, Margaret a murit subit în timpul unei călătorii în Egipt. Îndurerat, soțul a ridicat pe domeniu o biserică (tot neogotică) și un mausoleu în memoria ei. După pierderea fiicei sale într-un accident de trăsură, Henry a vândut proprietatea în 1902–1903.
Cumpărătorul a fost un industriaș american, Eugene Zimmerman, ca dar de nuntă pentru fiica sa, Helena, și soțul ei, William Montagu, al 9-lea Duce de Manchester. Ducele s-a dovedit un cartofor, care a risipit toată zestrea, plus că a pierdut o parte din domeniu (vreo 3000 de acri).
În 1914 scoate la vânzare castelul și restul domeniului (cam 10000 de acri). O bună bucată de timp, nu a primit nicio ofertă.
Călugărițele benedictine cunoscute în prezent sub numele de Irish Dames of Ypres viețuiau într-o mănăstire din Ypres, Belgia, încă din anul 1665. În toamna lui 1914, orașul a fost supus unui bombardament intens de artilerie de către armata germană. Călugărițele au fost forțate să își abandoneze casa și bunurile și au traversat Canalul Mânecii spre Anglia ca refugiate de război. Ulterior s-au mutat în Irlanda, la Macmine Castle (comitatul Wexford) și, în decembrie 1920, au cumpărat castelul și domeniul cu 45.000 de lire sterline, folosind economiile comunității, despăgubirile de război și ceva donații primite.
Călugărițele au transformat castelul în mănăstire și au deschis un internat de fete care a funcționat timp de 87 de ani, până în 2010. În tot acest timp și-au continuat viața de rugăciune și muncă (ora et labora), administrând domeniul prin intermediul fundației non-profit The Kylemore Trust, menținându-l deschis publicului ca atracție turistică.
Toate veniturile generate din biletele de intrare, restaurante, magazinele cu produse artizanale (realizate chiar de călugărițe) și donații sunt reinvestite exclusiv în conservarea domeniului de 1000 de acri, în programe educaționale și în întreținerea comunității monahale.
De ce doar 1000 de acri, și nu 10000, cât cumpăraseră? Pentru că restul a ajuns în componența Parcului Național Connemara fie prin vânzare către stat, fie prin naționalizare.
Mutat în rubrica "Pe unde am mâncat prin Connemara? , GALWAY" (nou-creată pe sait)
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)


Rog așteptați...






















