Hai să ne plimbăm prin Paris! (II)

TIPĂREȘTE

Am coborât din metro no. 1 la Place Charles de Gaulle Etoile şi am folosit o rută mai puţin obişnuită pentru a ajunge la Tour Eiffel. Am fi putut utiliza ca şi corespondenţă metro no. 6 cu care am fi ajuns în câteva minute dar doream să văd cum arată bulevardele-rază care pornesc de la Arcul de Triumf. Am mers pe bulevardul Victor Hugo cu clădiri opulente aliniate la patru etaje şi al cincilea retras, cu acelaş tip de faţade şi acoperişuri identice dând impresia unui imens palat.

Aceasta se datorează prefectului Parisului şi totodată arhitect, Haussmann care între anii 1850-1870 a transformat Parisul dint-un oraş medieval în ceeace este acum. Acest tip de clădiri se găseşte în tot centrul Parisului, existând şi o a doua variantă: trei etaje şi al patrulea retras.

După mai puţin de jumătate de oră am ajuns în spatele palatului Chaillot. În faţa acestuia se întind grădinile Trocadero şi Turnul Eiffel. Palatul Chaillot a fost construit în 1937 cu ocazia unei expoziţii mondiale. Este format din două pavilioane paralelipipedice care se prelungesc cu două aripi reunite de o terasă decorată cu statui de bronz aurit. Stilul e cel cubist, la modă în toată Europa în perioada1930-40. În cele două pavilioane se găsesc Muzeul Monumentelor franceze, al Omului şi al Marinei. Cel puţin primele două nu ar trebui ratate, ele fiind incluse în Paris Card. Imediat sub palat există un mare bazin şi o serie de cascade şi jeturi de apă care la oră fixă aruncă în sus 8000 mc de apă. Am văzut acest spectacol vara, acum, cât am zăbovit prin Trocadero nu le-am prins, poate ca se face economie de energie electrică. Champ-des-Mars este denumirea întregului spaţiu verde care se întinde de sub palatul Chaillot până la Scoala Militară.

Turnul Eiffel a fost construit de Gustave Eiffel (inginer francez născut la Dijon) în vederea jubileului din 1889 a o sută de ani de la revoluţia franceză. După cum se ştie e o construcţie de oţel înaltă de 324 m, rezultând din sudarea a 15000 piese metalice având o greutate totală de 7000 t. Se sprijină pe patru picioare enorme adânc îngropate în beton. Ca amănunte de care trebui să ne mândrim, Gustave Eiffel a colaborat cu inginerul şi inventatorul român Gh. Pănculescu, deasemeni, toate piesele originale au fost facute din oţel fabricat la Reşiţa. v. aici.Turnul are trei etaje cu platforme de vizionat Parisul, restaurante de lux, accesul celor 12 milioane de vizitatori anual făcându-se cu lifturi sau pentru temerari pe scări, 1700 de trepte până în vârf. Amplasarea acestei ˝orori˝ pe Champs des Mars a iscat mari controverse în presă şi parlament, denigratorii principali fiind Guy de Maupassant, Alexandre Dumas, Charles Gounod, Garnier, etc. care îl considerau monstruos şi inutil. Până la urmă francezii l-au acceptat tot aşa cum au acceptat piramida de la Luvru.

Champs des Mars este un spaţiu verde de 10 ha. care se întinde de sub Turnul Eiffel până la scoala militară. Iniţial a fost un câmp de manevre militare dar în timpul revoluţiei franceze a devenit locul unor sărbători populare. În timpul nostru aici a fost locul multor expoziţii universale.

Ecole Militaire a fost construită în anii 1750 sub mecenatul mme de Pompadour şi a unui mare bancher care au dorit ca şi tinerii săraci să poată beneficia de o educaţie militară de elită în sistem bursier. Aici a învăţat şi Napoleon Bonaparte. Este o clădire sobră amplasată la extremitatea de sud a Champs des Mars şi care are o perspectivă frumoasă asupra turnului Eiffel şi a palatului Chaillot. Cum tot ce v-am scris se poate vedea mai bine de la înălţime am să postez câteva cadre făcute in Turnul Eiffel în 2008.

Făcusem vreo cinci kilometri dela Place Charles de Gaulle Etoile până la Ecole Militaire şi mă simţeam cam obosită. Am luat metro 8 şi am coborât după trei staţii în Place de la Concorde pentru a-i explora partea de nord. Aveam şi un gând ascuns pe care vi-l voi mărturisi la momentul potrivit.

Am mers pe rue Royale, am trecut prin faţa cabaretului Maxim´s şi ne-am uitat în vitrinele cu cristaluri de Lalic. Înainte de a ajunge în Place de la Madeleine am stăbătut rue du Faubourg de Saint Honore în care marile firme Saint-Laurent, Cardin, Hermes, Lanvin îşi etalau marfurile de mare lux în magazine aproape fără clienţi.

Curând am ajuns in faţa bisericii Madeleine. Aceasta a fost dedicată de Napoleon în 1814 Marei Armate dar începuturile construcţiei coboară în 1764. Are alura unui templu grec cu 52 coloane corintice de jur împrejur înalte de 20 m. Friza sculptată pe frontonul de deasupra uşii principale reprezintă Judecata de Apoi. Principala atracţie o reprezintă uşile de bronz decorate cu basoreliefuri cu scene religioase.

Cofetăria-cafenea-patiserie-băcănie-restaurant Fauchon se află în spatele bisericii Madeleine şi este cea mai renumită unitate de acest gen din Paris cu 20000 articole la vânzare. Funcţionează din 1886. Preţurile sunt pe măsură. Am vrut să iau nepoţilor două cutii de bonboane dar m-ar fi costat 50 eu; la preţul ăsta a d´autres. Totuşi mi-am spălat ochii în saloanele respective v. aici . Din banii respectivi am luat de la Monoprix un lego pentru 8 ani, un puzle pentru 3 şi mi-au mai rămas câţiva firfirei pentru o cafea. Cele mai convenabile magazine alimentare din Paris fac parte din lanţul Ed l´epicier.

Ne îndreptam spre Opera Garnier, când în faţa ochilor pe un colţ al bulevardului Cappucines am citit ˝Cafe de la Paix˝. A venit momentul să vă mărturisesc gândul ascuns. Mă cam dureau picioarele, îmi scăzuse nivelul energiei şi a glicemiei şi-mi dădeam seama că a venit momentul să beau o cafea. Unde să o bem? Premeditat la Cafe de la Paix, uite, na! Acesta este un local pe colţul bul. des Cappucines cu Place de l´Opera. Cafeneaua a fost construită în 1862 la sugestia împărătesei Eugenia, soţia lui Napoleon al III lea. Cafeaua a fost destul de ieftină 6 eu faţă de 3-3.5 în cafenelele obişnuite. Cât am aşteptat cafeaua am tras cu ochii la preţuri: trei tipuri de menuuri, unul de 37 eu/ persoană, altul 50, ultimul 75 eu iar la copii jumătate de preţ. Denumirile felurilor de mâncare erau cu totul necunoscute pentru noi iar porţiile frumos ornate erau foarte mici. Dacă vă interesează preţurile - v. aici .

La cafenelele sau restaurantele obişnuite la care mergeam deobicei să mâncăm ceream somon grille cu frittes, biere et cafe, porţiile erau mari şi ne costau cel mult 40 eu pe amândoi.

Opera Garnier a fost construită de tânărul inginer necunoscut până atunci, Garnier, în perioada 1860-1875 sub Napoleon al III lea şi este considerată cel mai frumos edificiu din această perioadă. A făcut parte din planul general al lui Haussmann de reconstrucţie a Parisului. Are o faţadă foarte frumos ornamentată cu coloane şi statui neobaroce aurite. Sala de spectacole are 2200 locuri cu tavanul pictat de Marc Chagal târziu în 1964. Interiorul este splendid cu un imens foyer Grand, o scară largă aurită şi un candelabru de 8 tone. Opera Garnier s-a profilat pe spectacole de balet care necesită un spaţiu mare, acesta fiind oferit de scena imensă în care încap 450 de artişti. I se spune opera Garnier pentru a nu fi confundată cu Opera Bastille, care e o construcţie modernă concepută de canadianul Carlos Ott selectat din 1700 concurenţi. A fost inaugurată în 1989 cu ocazia bicentenarului revoluţiei franceze şi la acea vreme era cel mai mare teatru de operă din lume. Faţada este formată din plăci de sticlă alternate cu granit bleu de Bretania, în spatele cărora se găseşte sala cu o capacitate de 2700 spectatori şi o scenă pivotantă deservită de nouă lifturi care aduc decorurile de la subsol. Înălţimea totală este de 80 m, din care 30 sub nivelul solului. Dela opera Garnier am ajuns la Bastille cu autobuzul 29, câteva staţii.

Place de la Bastille este un loc simbolic în Paris din care pleacă marile manifestaţii cu sute de mii de participanţi, se sărbătoresc victoriile politice cum ar fi alegerea lui Francois Hollande dar este şi punctul de plecare al trăznitelor parade gay care au reunit până la 500000 oameni. În mijlocul pieţii se ridică statuia Juillet care comemorează cele trei zile sângeroase din 1830 în care a fost alungat Charles de Bourbon. Pe caldarâmul pieţii sunt însemnate cu pavaj roşu urmele zidurilor închisorii dărâmată la 14 iulie 1789. Închisoarea a funcţionat din 1380 şi dealungul istoriei aici au fost închişi Voltaire, marchizul de Sade, cel mai celebru nume fiind Masca de Fer, posibil frate al lui Ludovic al XIV lea. În momentul demolării ei de către parizienii revoltaţi împotriva monarhiei absolute, în închisoare mai erau numai şapte deţinuţi.

Va urma ultimul episod.

---

VIZUALIZĂRI: 4072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI