Luminile Parisului

TIPĂREȘTE

Păcat că nu am un aparat foto profesional dar cele câteva zeci de fotografii pe care am de gând să le postez, cu toate imperfecţiunile mele şi ale aparatului, cred că vă vor putea sugera de ce metropola se numeste Paris lumiere. În seara de 31 decembrie am ieşit în oraş să vedem noaptea Champs Elysees Iluminat.

Până în sec. XVII ceeace avea să devină Champs Elysees era un loc mlăştinos în care se revărsa Sena. În 1667 arhitectul Le Notre care era principalul grădinar al lui Ludovic al XIV a asanat câmpul şi a tăiat un bulevard larg de la Grădinile Tuilleries până în locul în care Napoleon Bonaparte avea să conceapă Arcul de Triumf. In 1840 împăratul a avut parte de funeralii grandioase, sicriul său trecând pe sub Arcul de Triumf. Champs Elysees devine cel mai select loc din Paris, aici fiind construite palate ale celor mai importanţi oameni. Astăzi s-a pierdut din caracterul aristocratic, imobilele somptuoase având deschise la parter magazine de lux, restaurante scumpe, reprezentanţe auto, sedii de multinaţionale, etc. care-i dau un aer burghez. Mai mult, printre vitrinele de o eleganţă absolută, din loc în loc găseşti câte un fast food cu hot-dog şi câte un magazin de souvenirs din care turistul obişnuit cumpără cu negociere magneţi, calendare şi eşarfe de câţiva euro bucata. Imensele trotoare sunt veşnic invadate de o mulţime cosmopolită de turişti care vor să păşească pe cea mai frumoasă stradă din lume, văzută în toată splendoarea ei numai şi numai de pe inălţimea Arcului de Triumf.

Am coborât din metrou la Rond Point şi deşi încă nu se înserase, bulevardul începuse să fie inundat în lumini. Copacii plantaţi pe trotoare erau împodobiţi cu cercuri albastre care conform programării îşi schimbau culoarea în argintiu, auriu, roşu, trecerea de la o nuanţă la alta fiind lentă. Firmele magazinelor şi bistrourilor fie erau foarte luminoase, fie dădeau flashuri percutante. Departe, in Place de la Concorde strălucea cu o lumină argintie roata cea mare iar în celălalt capăt, Arcul de Triumf sobru şi discret iluminat. In scuaruri erau montate bile luminoase cu un diametru de peste doi metri. Pe bănci oamenii se adunaseră ciorchine deşi din motive de recesiune municipalitatea nu a organizat spectacolul grandios al jocurilor de artificii. Gurile metrourilor vărsau continuu pe stradă sute de oameni grăbiţi, veniţi din banlieuri să se distreze în speranţa unui an mai bun. Din tunelele garajelor aparţinând marilor hoteluri urca încet o panglică neîntreruptă a maşinilor de lux cu două locuri, cu şoferi în livrea care îi conduceau spre distracţii pe domnii singuri. În vitrine erau expuse sub protecţia camerelor de supraveghere, ceasuri si bijuterii sau falsurile lor, terasele cafenelelor erau pline de clienţi deşi afară temperatura scăzuse la 8-9 grade, liceeni şi turişti tineri îşi lipeau ochii lacomi pe vitrinele în care Renault expusese ultimul model, negrese musculoase cu fustiţe scurte băteau bulevardul în căutarea marei şanse, la ora fixă timp de cinci minute turnul Eiffel arunca spre Paris săgeţi de lumină. In porţiunea dintre Rond Point şi Concorde, pe ambele trotoare sute de căsuţe ar fi vrut să fie Târgul de Crăciun. Departe de cel din Viena, Budapesta chiar şi Berlin. Găseai marfă de duzină made in China la preţuri mari la unele iar la altele cârnăciori şi vin fiert la care se făcea coadă. Aşa cum nu mi-a plăcut nici roata imensă din faţa obeliscului din Place Concorde (în care totuşi ne-am urcat într-o dimineaţă să vedem Parisul de sus) am considerat că şi aceste căsuţe reprezintă un compromis prea mare adus banului. Dacă li s-ar fi găsit alt loc mai retras nu ar mai fi stricat imaginea Champs Elyseeului dar nici nu ar fi adus venituri substanţiale municipalitătii şi micilor comercianţi.

Pe măsură ce treceau orele era din ce în ce mai greu să înaintezi prin mulţime, deja la nouă seara trebuia să calci cu grijă pe cioburile sparte. Bulevardul îşi pierduse farmecul pe care-l avea cu câteva ore înainte şi se transformase într-un vacarm general al celor dornici de senzaţii tari în noaptea dintre ani. Pe Champs Elysees au fost în acea noapte 300000 de oameni. Era o atmosferă în care nu ne mai puteam întegra. Odată ajunşi la capătul Champs Elysees, am urcat în metro numărul 1 şi în zece minute am ajuns la hotel. Am urmarit la TF2 un cabaret uşor răsuflat cu aceleaşi numere de acrobaţii pe sârmă şi aceeaşi magicieni parcă ştiuti dintotdeauna, am văzut un Alain Delon bătrân şi cu pungi sub ochi şi o Janne Moreau care nu şi-a făcut lifting.

Am vizitat marile magazine într-o zi de sfârşit de an nu pentru cumpărături ci pentru că aflasem că au vitrine animate iar inăuntru este un decor de vis. Ajunşi în apropierea magazinului Galeries Lafayette am văzut o mare de oameni înghesuindu-se pe trotoar. Cu chiu cu vai am ajuns în faţa vitrinelor şi m-am urcat pe podiumul destinat copiilor, altfel la cei 1.50 m ai mei n-aşi văzut nimic. Spectacolul era extraordinar. O serie de păpuşi îmbrăcate în dansatoare cu mult mai rafinate decât majoretele americane, executau mişcări armonioase intr-o baie de lumini. La mijlocul vitrinelor erau expuse piesele de rezistenţă: un manechin cu rochia imbrăcată in mărgele Swarowski, o garnitură marca Louis Vutton, un ursuleţ panda amintind de lumea copiilor, decor de iarnă cu păpuşi dându-se cu săniuţa, animăluţe şi jucării, totul animat şi cu orgă de culori. Magazinul a fost şi a rămas o afacere de familie timp de cinci generaţii. A fost înfiinţat in 1895 de catre doi veri şi a funcţionat iniţial ca mercerie şi pasmanterie pentru midinetele cartierului. Rând pe rând au fost achiziţionate noi imobile astfel încât astăzi deţine trei clădiri specializate pentru moda femei (haute-couture şi pret a porter) , bărbaţi, copii, un Gourmet cu cele mai rafinate produse alimentare, produse de menaj, restaurante, etc. Preţurile şi mici şi mari. Noi ne-am permis să luăm nişte jucării nepoţeilor cam la nivelul de preţ din magazinele noastre dar cu alt aspect şi calitate. Din 1912 magazinul are forma sa actuală. Atunci a fost construită o mare cupolă în stil neo-bizantin înaltă de 33 m. Este formată din 10 ferestre de sticlă încastrate în armătură de oţel iar culorile acestora răspândesc o lumină aurie şi caldă asupra întregului magazin. Balcoanele celor 5 etaje sunt construite în stil art nouveau şi au balustrade ornate cu frunze şi motive florale care rivalizează cu cele mai prodigioase săli de operă. Intretimp s-au construit lifturi, s-a deschis la subsol pe o suprafaţă de 3000 mp. cel mai mare magazin de încălţăminte din lume. În anii ´50 parizienii veneau aici s-o asculte pe Edith Piaf. Încă de la începutul sec. XX, La Fayette şi-a extins activitatea în marile oraşe ale lumii ajungând astăzi la o cifră de afaceri însumată de 2.5 mld eu/an şi 25 mil vizitatori. Astfel şi în micul Paris, Bucureşti, a funcţionat magazinul La Fayette pe calea Victoriei până în 1948 când a fost naţionalizat şi transformat în magazinul Victoria. Revenind la magazinul de pe bul. Haussman Paris, acesta se întinde pe mai multe străzi trecerea dintr-o aripă în alta putându-se face şi pe o pasarelă la nivelul etajului doi. Toate vitrinele afişau reduceri de 30-40-50% din decembrie până la 20 februarie. Câţiva indicatori globali îl situează pe unul din primele locuri în lume: cifra de afaceri numai a acestui magazin, 1 mld. eu/an devansează încasările lui Harrod´s din Londra sau Bloomingdale din New York; suprafaţa desfăşurată a magazinelor de pe bul. Haussman este de 70000mp, fiind vizitat în medie de 100000 vizitatori/ zi. Astăzi cei mai mulţi clienţi sunt chinezi şi ruşi ceeace a obligat administraţia să angajeze vorbitori ai acestor limbi. La parter erau standuri cu firme celebre de parfumuri: Ghivency, Lacoste, Dior, Guerlain, intercalate cu vitrine cu bijuterii şi ceasuri de mii de euro dar şi gablonţuri ieftine dar de bun gust. În mijlocul sălii principale era ornat un brad a carui înâlţime ajungea până aproape de etajul cinci al galeriilor pâna la cupola de 33 m. Bradul îşi schimba progresiv culoarea de la albastru metalic spre violet şi apoi prin degradeuri de nuanţe spre roz sidefiu. Culorile imbrăţişau decoraţiunile montate pe balcoanele etajelor sugerând o feerică sală de teatru. Aici, la Galleries Laffayette am văzut perfecţiunea în arta decorativă. Este situat pe bdul Hausmann şi la el se poate ajunge cu RER staţia Auber, cu metro staţia Chausee d´Antin, liniile 7 şi 9, autobuz 42 statia Les grands magasins sau pe jos 10 minute de la Opera Garnier. Magazinul Au Printemps este situat nici la 50m de primul şi deşi mai vechi, nu are notorietatea galeriilor La Fayette. A fost fondat în 1865 şi s-a dezvoltat rapid fiind primul magazin universal. Astăzi are trei clădiri totalizând 27 etaje şi 44000 mp desfăşuraţi. Printemps de Mode ocupă 9 etaje, Printemps Beaute şi Maison 11 etaje si Printemps Homme 7 etaje. În 2003 a inaugurat cel mai mare spaţiu de cosmetică din lume. In decembrie 2008, au fost descoperite cîteva bombe care urmau să explodeze în magazinul plin de clienţi. Rafinamentul francez îşi spune şi aici cuvântul şi aranjamentul vitrinelor, esenţele de parfumuri fine care străbat până pe trotoar, fac ca la ieşirea şi din acest mare magazin să te simţi înnobilat. Au Printemps a fost declarat monument istoric.

Au revoir!

---

VIZUALIZĂRI: 2892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI