Satisface majoritatea aşteptărilor pentru 3 stele.

TIPĂREȘTE

Am fost în 2010 şi în 2012 şi condiţiile au fost cam aceleaşi, deci review-ul de faţă se poate înmulţi cu 2.

Camerele sunt curate, mobilierul e suficient - noptieră cu sertare la fiecare pat, birou cu sertar şi frigider (gol) + televizor, masă cu câteva pahare, două fotolii, cuier cu etajeră pentru pantofi şi genţi la intrare, dulap de haine dublu şi 1-2 tabureţi tapiţaţi (numai buni pentru ţinut uşa crăpată pentru ventilaţie pe caniculă: P).

Dotările mai mult decât satisfăcătoare: uşa se deschide (şi luminile se activează) cu cartelă, există veioze separate la fiecare pat pe lângă becurile normale de tavan şi de antreu, există atât perdea cât şi draperie pentru a putea controla luminozitatea (în lipsa jaluzelelor, care oricum nu acoperă la fel de bine ca o draperie mare), balcoanele sunt într-o construcţie oblică şi decalată care te izolează destul de bine de vecinii din ambele părţi, ca să nu trebuiască să stai cot la cot cu diverşi necunoscuţi dacă vrei un moment de linişte cu un pahar sau un fum pe balcon.

În baie existau două prosoape mici şi două mari, care erau schimbate cam la două zile. Perioada de curăţenie zilnică se suprapunea bine cu ora prânzului şi mi-a plăcut că femeile de serviciu îşi schimbau ordinea de trecere prin camere dacă mai aveau timp în program şi observau că încă n-ai plecat la prânz: cel puţin asta mă văd nevoit să presupun ştiind că le-am auzit de multe ori mişunând pe coridor la ora curăţeniei dar aproape niciodată deranjându-mă cu bătăi la uşă să vină să cureţe când eu nu plecasem încă la masă (chit că n-aveam eticheta de DND agăţată pe clanţă).

Oferta restaurantului nu e nici prea bogată, nici prea săracă, dar e maximum posibil de diversificată la mărimea pe care o are (meniul de obicei încape cu scris de mână pe o singură foaie) - în cei doi ani am văzut pe meniu şi peşte şi paste şi supe cremă şi pui chinezesc etc., deci nu-s multe feluri în total dar nici nu e plictisitor, apar şi unele specialităţi interesante. Am prins în 2010 o supă cremă de mazăre care e probabil cea mai bună supă cremă pe care-am mâncat-o vreodată sau cel puţin pe locul doi: la limita de vâscozitate pentru o supă (să nu poţi zice că-i piure), condimentată exact cum trebuie şi cu nişte pătrunjel presărat pe deasupra - excelentă.

Singurele limitări la masă sunt că:

- se iau doar 3 mese pe zi, în intervale orare specificate dinainte (şi scrise pe uşă)

- pentru prânz şi cină trebuie să consulţi meniul şi să alegi ce vrei să mănânci deja de la finalul mesei precedente (deci în general după micul dejun te hotărăşti ce vrei la prânz şi după prânz te hotărăşti ce vrei la cină).

Barul e aşa şi-aşa: în 2010 singura băutură alcoolică pe care o aveau era berea, iar în 2012 parcă în ultimele zile ale sejurului am văzut ceva rom şi gin pe care le serveau separat sau în nişte cocktail-uri pestriţe, cu sucuri de fructe etc. Oricum insuficient pentru pretenţiile mele - a trebuit să trec pe la magazin şi să pun în valoare frigiderul din cameră.

Accesul WiFi a fost încă o dezamăgire - deşi era promis pentru toate camerele el nu mergea decât la parter (poate şi la etajul 1, n-am verificat; oricum la mine la 3 nu mergea, clar).

Piscina de interior e excelentă pentru mine: adâncime constantă 1,50, fix cât să-mi stea apa la nivelul gâtului şi să n-am nicio problemă să mă opresc din înot oriunde; lungime 25m, suficient cât să apuci să simţi că ai făcut ceva distanţă când prinzi spaţiu liber pe lungime (şi cam prinzi, pentru că nici hotelul nici piscina nu sunt foarte aglomerate); temperatura vreo 25 de grade - numai bună să simţi clar că te răcoreşti vara când intri în apă, dar şi destul de caldă ca să te obişnuieşti cu ea după şi să nu suferi de frig dacă stai mai mult. Şezlonguri destule disponibile în jurul ei, chiar şi nişte mese şi scaune unde cred că se putea lua ceva consumaţie (n-am încercat). Acoperişul şi un perete al sălii sunt din sticlă, deci mai bate soarele prin ele, iar spre sfârşitul programului pe la orele 19-20 prin peretele de sticlă poţi vedea frumos apusul direct din piscină.

Un aspect la care s-ar putea strâmba din nas (şi şi eu am strâmbat) e că vestiarele din zona cu piscina şi cu alte săli de tratament sunt vestiare comunale separate doar pe bărbaţi-femei, fără cabine individuale. Singurul lucru care a făcut experienţa până la urmă acceptabilă a fost că lipsa aglomeraţiei a dus la faptul că nu m-am suprapus aproape deloc cu niciun alt client al piscinei, deci aproape întotdeauna am avut noroc să mă schimb singur în vestiarul de bărbaţi. (Dar în 2012 am văzut că în unele zile se ţinea tot acolo ceva curs de înot pentru copii şi dacă m-aş fi nimerit la vestiar simultan cu toată grupa mică era ceva mai nasol. Similar, a fost aproape nasol când m-am trezit o dată cu un tătic ieşind din vestiarul de bărbaţi de mână cu fiică-sa cea micuţă, tocmai când eu veneam să intru. o_O)

Per total poate cea mai mare dezamăgire a mea la ambele vizite a fost lipsa liniştii - camerele cu balcon sunt toate pe partea dinspre parcul dendrologic, or în parc trăiesc o grămadă de specii de păsări care încep să-şi urle cântecelele de pe la 7 dimineaţa - nu tocmai ora la care te aştepţi să fii trezit în concediu; şi mai rău e când vreo guralivă din asta cu pene nu se mulţumeşte să stea prin copaci ci vine să-ţi ţină concert privat direct pe balustrada balconului. Dacă e caniculă şi nu poţi supravieţui fără să laşi balconul deschis peste noapte, singura scăpare de gălăgia de dimineaţă (şi de altfel şi de gălăgia din unele seri, când îi apucă amocul pe câinii din zonă) sunt dopurile de urechi.

Poate critica asta nu e valabilă pentru oricine - eu sunt foarte sensibil la gălăgie şi nu suport unele chestii pe care poate majoritatea le suportă.

---

VIZUALIZĂRI: 1725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI