Hotel Paradiso

TIPĂREȘTE

Hotelul aste amplasat in partea de SE a orasului si desi nu este in centru are o locatie buna pentru a ajunge repede si direct in Venetia.

Hotelul este la 10 min. de mers pe jos de Vila Pisani, vila de oaspeti si de relaxare a celui de al 114-lea doge venetian, Alvise Pisani. Vila este acum muzeu si expune opere de arta, mobilier si vestimentatie de sec. XVIII si XIX.

Dar sa revin la hotelul nostru. Spun al nostru pentru ca este mic, intim, nu spectculos, iar grupul nostru l-a umplut. De fapt impresia mea este ca sunt cazati acolo, doar turisti care vin in grupuri organizate.

Prima bila alba am acordat-o hotelului pentru ca are parcare proprie pentru care nu se plateste.

Fiind toti "ai nostri ", un autocar intreg, am fost placut surprinsa ca check-in ul a durat doar 10 min. Venisem toti odata si aglomeratia era mare la receptie.

Prima impresie, cea pe care mi-a lasat-o holul de la intrare, a fost buna. Multe canapele din piele (ecologica) alba, alaturi de o vitrina cu un costum barbatesc de epoca si un mare seif cu o rochie alba din aceeasi perioada, erau piesele de rezistenta. Mai erau cateva flori si 2 - 4 lucrari artistice care dadeau o nota primitoare.

Din pacate, doar atat era frumos in hotel.

Hotelul are doar 24 de camere cu cate doua sau trei paturi. Camerele sunt extrem de mici, cu gresie pe jos, zugravite jumatate in alb, jumatate intr-un roz obositor si luminate cu spoturi si mai obositoare. Pe o masuta mica era un TV sport mic, cu tub, si o " vaza "din plastic cu doua flori in ea - dar fara apa.

Noroc ca nu sunt superstitioasa in ceea ce priveste numarul par al florilor.

Baia foarte ingusta si lunga a primit si ea o bila neagra pentru lipsa unui bec, pentru praful nesters si pentru cabina de dus, ruginita. Din fericire, grupul sanitar era curat si prosoapele albe si curate.

Lenjeria a fost si ea curata, dar paturile erau atat de urate si de aspre, incat am preferat sa ma invelesc cu cuvertura peste cerseaful de patura; noroc ca nu a fost frig. In camere s-a facut zilnic curat.

Peretii care desparteau camerele erau atat de subtiri (banuiesc ca din panouri de rigips) incat se auzea si cand se spalau vecinii pe dinti.

Cum noi aveam mult de colindat si prea putin de stat in camere, am zis ca nu este o nenorocire ca hotelul este la fel de jalnic ca unul de doua stele de pe vremea comunista, desi se lauda cu trei stele.

Supararea s-a accentuat dimineata la micul dejun. Pe o masa mica, intr-un colt al salii de mese, era o carafa cu ceai (doar una pentru 40 de persoane), o farfurie cu unt si una cu paine prajita. In rest fiecare avea la masa, portia cu micul dejun pregatite. Asta insemna: un corn cu gem, doua felii de paine prajita, un termos cu lapte pentru 4 persoane, unul cu cafea si unul cu suc de portocale.

Toate canile erau spalate superficial, caci dungile lasate de linguritele cu care s-a amestecat in ele erau mai mult decat vizibile - asta spune multe si despre calitatea tacamurilor care lasa urme pe ceramica).

Termosul cu lapte a fost pe fiecare masa doar in prima zi, in urmatoarele s-a transformat intr-o carafa de maxim 1,5 l, asezata pe masa comuna (una pentru 40 pers.), pe care nu a mai schimbat-o nimeni dupa ce s-a golit. Un angajat statea strategic langa mese, pe drumul care ar fi dus la bucatarie, pentru a nu ajunge nimeni acolo. Cand o doamna din grup a cerut altceva in locul cornului dulce, pentru ca are diabet, o bucatareasa i-a adus un merisor (adus in mana, nici macar pe o farfurie).

Daca vreodata, ajungeti la acest hotel, nu va lasati amagiti de numele sau.

Nu veti gasi servicii si contidii decat de doua stele.

---

VIZUALIZĂRI: 1611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI