Insomnii. La greci printre rusi

TIPĂREȘTE

Imi doream multa liniste si aer nepoluat si strazi curate si soare mult si iar liniste; vacanta inca era departe, trebuia sa ma multumesc cu peisajele oferite de Parcul Sebastian si de alte parcuri de care eram mai mult decat satula. Ma simteam ca un leu in cusca – ma saturasem sa fac slalom cu caruciorul printre rahatii de caine (intre noi fie vorba, am citit pe un site ca stapanilor patrupedelor li se pare normal ca primaria sa curete in urma lor, rusinica!!!) ma saturasem de decibelii bormasinilor din cartier (am inceput sa cred ca este deja un sport pe plan local in Bucuresti sa faci gauri prin casa, asa de amorul artei) si de nea Marin de la 6 care are si el o mare pasiune -sa-si gaureasca peretii cu ce altceva decat cu bormasina, ma saturasem sa privesc cerul printre mastodontii de beton de cate 8 niveluri, in fine, ma saturasem de Bucuresti.

Salvarea, credeam atunci, a venit o data cu o oferta, careia nu i-am rezistat, in insula Creta- „testeaza cazarea si mancarea, platesti numai transportul”. Wooow! Ce bine suna!

Am trecut urgent la verificarea hotelurilor din oferta pe site-urile specializate si am ales hotel Palmera Beach, credeam ca mai bine nu se putea – in oferta era singurul cu HB, toate celelalte aveau All, printre ele si hotelul Sf. Constantin 5*din Creta si Mitsis Petit Palaice 4* din Rhodos; toate hotelurile din oferta aveau pret unic – 259 euro/persoana, adica pretul transportului cu avionul.

L-am ales pe cel mai bine cotat de turisti.

Am trimis hotelului un email prin care vroiam sa aflu daca este potrivit familiilor cu copii mici (nu ceream prea mult- patut, scaun special in restaurant, o camera spatioasa), daca pot avea o camera linistita intr-o zona foarte linistita, de preferat la ultimul etaj. Raspunsul a venit prompt, ca totul e minunat, ca vor face tot posibilul sa ne simtim foarte bine.

Stiam ca locuri de joaca gasim prin apropiere.

Zborul spre Creta a fost cu ceva emotii - chiar inainte de aterizare, din cauza ca era furtuna pe mare, vantul l-a pus un pic la incercare pe pilot, iar pe noi ne-a scuturat un pic mai mult, cativa pasagerii s-au panicat, dar pana la urma s-a terminat cu bine, experienta pilotului si-a spus cuvantul. Transferul spre hotel a durat mult, de fapt nu transferul in sine, ci asteptarea in autocar a unei doamne careia i se pierduse bagajul de cala, iar noi pe langa ea am peirdut o ora buna.

Statiunea Hersonissos, acolo unde este situat hotelul, este cam la 23 km de aeroport, distanta ce a fost parcursa intr-o jumatate de ora.

La hotel am comunicat receptionerelor ca am discutat cu managerul pe email despre camera pe care o doresc, habar n-aveau, mi s-a parut ciudat ca nu li se spusese nimic; in fine, le solicit si lor o camera linistita.

In prima noapte am avut o camera in cladirea noua cu vedere spre o straduta foarte ingusta, la etajul unu (nu ultimul); am acceptat-o, camera cocheta, mobilier nou, foarte curata, baia cu cabina de dus si fereastra, in schimb, camera mica rau; venisem la mare, la aerosoli, nu mai conta marimea, bine ca avea loc patutul langa cele doua paturi.

Ahh! Patutul!! Prima mare problema!! Am constatat ca are salteluta ce sta peste cadrul metalic, rupta. Foarte neplacut! Deja imi faceam probleme ca acest hotel este pe principiul „afara-i vopsit gardul”, am spus la receptie despre problema, mi-au promis ca o vor rezolva. O fi vreo scapare, nu e grav, va fi bine, incercam sa gandesc pozitiv, ca doar eram in vacanta! Si am plecat la plimbare, aveam intalnire cu marea.

Statiunea Hersonissos este frumoasa, are o faleza lunga de 6-7 km, picioarele si sandalele sa va tina, ca aveti pe unde sa va tot plimbati. Fiind luna mai, am gasit-o si linistita si inverzita si plina de flori. Mi-a placut mai mult decat m-am asteptat.

Revenind in camera am mers glont spre patut sa vad ce au rezolvat, de fapt, eram sigura ca vor schimba salteaua sau cel putin o vor repara (trebuiau schimbate doua bucati de lemn, am fi reparat-o si noi daca aveam cu ce). Da’ de unde! Dadusem peste un grec avar! Stiti ce facuse? Pusese doi bureti lungi peste salteaua de lemn. Un lucru era clar! Copilul va dormi cu noi in pat, numai in noaptea asta, imi placea sa cred ca maine, sigur, vor lua lucrurile in serios. Credeam ca asta a fost singura problema aici, la Palmera. Nu stiam ca noaptea va aduce cu ea unul din lucrurile pe care le urasc cel mai mult.

In fine, coboram la masa, acolo cunoastem pe cei doi ospatari care erau romani; meniul era compus din cateva feluri de mancare calde, ma rog, asa ar fi trebuit sa fie, legume din care-ti puteai prepara singur salate si dulciuri; mancarea bunicica, in schimb copilului nu am avut ce sa-i dau. Venisem pregatita pentru o astfel de situatie, aveam lista dupa clasamentul tripadvisor cu cele mai apreciate taverne din zona.

Un alt lucru care m-a deranjat- am solicitat un scaun inalt pentru copil, iar Nicu, unul din ospatari, mi l-a adus murdar, lipicios; i-am atras atentia, l-a sters doar asa de” ochii soacrei”; n-am mai insistat, am scos servetelele umede din dotare. A fost prima si ultima oara cand am mai solicitat scaunul special.

La cina am constatat ca toti oaspetii hotelului vorbeau limba rusa, absolut toti.

Deja entuziasmul meu cu privire la hotel incepuse sa fie in cadere libera.

Noaptea a inceput sa-si ceara drepturile si ne-am indreptat pasii spre camera.

Se auzeau usi trantite din cand in cand, dar ma gandeam ca vor inceta la un moment dat sau macar vor fi mai respectosi fata de cei care doreau sa se odihneasca. Au inceput sa treaca si scutere pe sub fereastra noastra, unele cu motoarele ambalate, totul culminand cu sosirea in camera a vecinilor de deasupra, undeva pe la ora 1 noaptea, eu inca nu reusisem sa adorm si atunci a inceput adevaratul cosmar- s-au apucat respectivii sa mute mobila, sa omoare tantari, le cadeau nu stiu ce lucruri pe jos, iar zgomotul facut era ca de bile de biliard, tipa se plimba cu pantofii cu toc prin camera si iar mutau mobila si iar mai omorau un tantar si tot asa. Copilul dadea semne prin somn ca este deranjat si atunci am urcat la ei sa le atrag atentia; era un cuplu din Ucraina care nu stia o boaba engleza, le-am explicat cat am putut cu mainile ca am un copil mic care vrea sa doarma si mi-au dat de inteles ca vor face liniste, dar nu mi-au zis cat- 5 min, ca dupa aia au reluat filmul- stiti voi care- mutat mobila, omorat tantarul, pana la 5 dimineata; brusc s-au potolit, cred ca ii lovise somnul, iar eu repede, repede sa numar niste oi sa adorm; fericirea mea, adica somnul meu, a durat pana la 6 dimineata cand s-au trezit ucrainenii si si-au dat seama ca trebuie sa redecoreze camera ca de-aia nu pot dormi.

La un moment dat am realizat cumplitul adevar „scapasem de dracu si dadusem de ma-sa”; macar la Bucuresti noaptea era liniste, pana si bormasinistii si manelistii noaptea se odihnesc sau macar nu deranjeaza.

Va puteti imagina ca dis-de-dimineata m-am afisat la receptie, iar fata mea umflata si ochii rosii de nesomn au convins-o pe receptionera sa-mi dea cea mai linistita camera posibila in acel hotel – o camera in corpul vechi cu vedere la gradina, la ultimul etaj, pe colt. Aha! Acum o sa reamenajez eu camera pe la 1 noaptea. Imi pareau rau ca nu luasem cu mine bormasina.

Insomnia a continuat si in urmatoarele nopti, nu la fel de grava ca in prima noapte, acum zgomotul de afara de la masini si motoscutere se auzea vag, mobila se mai muta pe la unu, doua noaptea, dar nu in capul meu, se auzea, dar nu foarte deranjant; zgomotul venea, in general, dupa hol – usi trantite la orice ora, vorbit zgomotos, ras isteric, tipete, alergat, muzica tare si totul in limba rusa. Atata nesimtire, lipsa de civilizatie nu mi-a fost dat sa cunosc vreodata; rusi si ucraineni -necioplita natie!

Sa-i fi vazut dimineata la micul dejun cum isi mangaiau burtile satisfacuti, cum radeau cu gura plina si pana la urechi fara sa se sinchiseasca de nimeni si infulecau de parca vedeau mancare pentru prima data, tipele faceau parada de roz si sclipici; sa vezi femeie trecuta de 40 ani imbracata in roz din cap pana-n picioare, avand ochelari de soare cu rama cu blanita, cum altfel, decat roz – ce spectacol hidos!

Am mai repetat poezia cu patutul ca nu este o. k., aceleasi promisiuni, de data asta au pus peste salteluta rupta doua pleduri groase si peste astea salteaua de burete, ca s-ar fi scufundat saracul copil si ar fi suferit si de caldura; am lasat-o balta, incepusem sa obosesc, va dormi cu mine in pat si gata!

Camera era curata, mobila functionala, dotata cu t. v., A. C., balcon, baia mica, dar apa calda non-stop si cu presiune foarte buna, hartie igienica, gel de dus; dusul nu era dotat cu cabina, ci doar cu o perdea, total nefunctionala; curatenie se facea zilnic, lenjeria se schimba la 3 zile, iar prosoapele la 2. Multumita din punctul asta de vedere.

Fetele de la receptie prietenoase si dornice sa ajute; spun asta, pentru ca sunt sigura ca faza cu patutul nu a fost vina lor, ci a managerului, ele m-au ajutat cu ce au putut. Si fetele de la bar sunt dragute, una este tot o romanca, foarte serviabila si prietenoasa.

Hotelul are in dotare si o piscina pentru adulti si una pentru copii, apa era rece, nu le-am folosit, centrul SPA, caci au si asa ceva, nu functiona.

In camera tantari, multi si rezistenti la pastile, cel putin la prima, in fiecare seara am folosit doua, una dupa alta, pentru a-i ameti pana dimineata.

Au mai fost doua faze foarte deranjante, asta asa ca sa va faceti o parere in plus despre serviciile oferite de laudatul hotel Palmera.

Intr-o dimineata am uitat in camera bavetica si m-am gandit sa cer un prosopel de bucatarie pentru a-l folosi pe post de bavetica, copilul urma sa manance cerealele (pe care i le luasem din tara) si sigur s-ar fi murdarit pe hainute. Ce credeti ca am primit? Un prosopel murdar luat in fata mea din cosul cu cele murdare, dat de conationalul meu, cine altul decat Nicu; i-am zis ca asa ceva nu se face si i-am batut obrazul; in aceasta vacanta a fost pentru prima data cand m-am lovit de rautatea conationalilor intalniti inafara tarii; auzisem de cazuri, dar noua nu ni se intamplase inca.

Intr-o alta zi, m-am trezit ca lipseste unul din prosoapele copilului (pentru el luasem cateva prosoape de acasa), camerista il luase din greseala fiind tot alb ca cele ale hotelului, insa mai mare, cu un pic de atentie s-ar fi putut evita situatia; deranjant a fost faptul ca l-au restituit murdar, receptionera mentionand ca doar peste doua zile ei le spala, bineinteles fara scuzele de rigoare.

Noroc ca statiunea era frumoasa si linistita, iar marea, care nu m-a dezamagit niciodata, ne invita la lungi plimbari pe faleza.

Am mancat la taverna Mythos, o afacere de familie, intr-o atmosfera cordiala, iar mancarea extraordinara. Fiul meu s-a indragostit de supa de pui si de mousacaua greceasca gatita la Mythos, iar noi de mix fish-ul in portii generoase; am mai fost si la Med, o taverna pe plaja unde mancam in muzica valurilor marii si la The Alchemist, in Koutoulufari- un sat la 2 km de Hersonissos, dar pe sufletul nostru a ramas tot Mythos.

Locuri de joaca am gasit la hotelul Eri Beach, pe plaja, spatiul de joaca nou si foarte curat si la Star Beach and Village.

Vremea a fost excelenta pentru plimbare, undeva pe la 24,25 grade, apa marii, in schimb, rece.

Aspecte pozitive

–locatia hotelului, pe plaja, la 10 m de mare, curatenia din camera, apa calda non-stop, presiune foarte buna, prosoape si lenjerie albe si foarte curate, personal de la receptie amabil si dornic sa ajute

Aspecte negative

–zgomotul resimtit in camera, si ziua si noaptea; lipsa izolarii fonice, pereti subtiri, usi subtiri (si in corpul nou si in cel vechi)

–oaspetii hotelului – 99% rusi si ucraineni fara „cei 7 ani de acasa”

–management defectuos, m-am simtit nu ca un oaspete, ci ca portofel cu euro, atat.

–mancare de slaba calitate

Concluzionand, in ciuda faptului ca am ales un hotel in cunostinta de cauza, am citit parerile turistilor despre hotel pe toate site-urile specializate, a fost prima oara cand mi-am luat teapa. Ori in obtinerea scorului minunat de exceptional (vezi de ex. tripadvisor) este ceva necurat la mijloc, si cand spun asta ma gandesc ca poate mai scriu din cand in cand si cei din echipa hotelului, ori eu am gresit prin faptul ca nu am luat destul de in serios si postarile negative (le-am citit, dar mi-am zis ca sunt aia mai fitosi), ori ar trebui sa existe o descriere mai clara a categoriei din care face parte turistul si a tipului de vacanta preferat; cand m-am intors din vacanta am vazut ca un turist care doar se intorsese de la Palmera mentiona aceeasi problema cu zgomotul de afara si din interiorul hotelului, ca a luat pastile pentru somn in fiecare seara pentru a putea dormi, si totusi, in ciuda acestei neplaceri acorda hotelului un calificativ de foarte bun (4 puncte din 5). Ciudat! Eu nu ma duc in vacanta sa ma droghez ca sa pot dormi si apoi sa zic celorlalti ca a fost foarte bine.

Am verificat si daca calificativul de exceptional a fost acordat numai de rusi si ucraineni – raspunsul este nu.

Deja pe mine situatia ma depaseste.

Am regretat ca nu am ales Hotelul Mitsis Petit Palaice din Rhodos, pentru aceeasi bani. Asta e! O iau ca pe o experienta! Poate data viitoare o sa fiu mai inteleapta. Sper.

---

VIZUALIZĂRI: 4167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI