Dacă vreţi să priviţi Viena de sus

TIPĂREȘTE

Două ţinte fierbinţi şi obligatorii pentru fericirea copilului:

1. Palatul Schönbrunn
2. Grădina zoologică Schönbrunn

Fierbinţi, pentru că peştişorul nu mai avea rabdare. “N-aş vrea să le văd când o să fiu adult… ” a fost replica ce m-a convins. :)

Obligatorii pentru că şi eu îmi doream la fel de mult…

Mai rămăsese să rezolv problema financiară că era o ieşire neprogramată de un week-end… Aşa că m-am apucat să caut pe Booking cea mai potivită cazare să nu sufere nici cardul daune iremediable şi să refuze să mă mai servească în concediu. Nu cred că e relevant cât a fost atunci preţul. Oricum nu mi-l amintesc exact, îmi amintesc doar că a fost cea mai ieftina variantă acceptabilă ca dotări. :) Am dat acum un search dupa hostel că nu imi mai aminteam adresa lui şi am văzut că acum preţul e undeva sub 70 de euro pe cameră. Dacă ţii cont că intră o familie numeroasă cred că e ok pentru Viena. Şi merită să vă vorbesc despre el cu bune şi cu rele.

Încă de acasă am încercat să-i temperez pe ai mei să nu aibă aşteptări prea mari pentru că era vorba de un hostel. N-aş fi vrut să îşi imagineze că o să fie trataţi regeşte… Peştişorul citise câteva informaţii despre prinţesa Sisi, voia să fie cu temele făcute şi deja mi se părea că se transpune în lumea aristocratică. Îmi vorbea de prinţi şi prinţese şi că de-abia aşteaptă să ajungă la “palatul” în care o să locuiască pentru două zile. Pe Booking pozele arătau bine, dar eu prefer să merg cu aşteptări mici, mai ales când ştiu că aleg varianta ieftină.

Îmi amintesc că am ajuns la el de pe nişte străduţe înclinate şi foarte pitoreşti. Este undeva într-un vârf de deal şi chiar înainte de a junge la destinaţie ai parte de o porţiune de drum prin pădure. Deşi e cam la 30 de minute de centrul Vienei zona e fără case sau clădiri sufocante încât ai impresia că ai ajuns undeva la munte. Strada care te duce acolo se numeste Savoyenstraße. Să nu vă lăsaţi păcăliţi. În prima fază daţi peste un hotel imens. Gps-ul acolo ne indica adresa de destinaţie şi Iulia era în extaz. Îşi găsise palatul. :)

De fapt acela este hotelul Austria Trend Schloss Wilhelminenberg Wien, un hotel frumos amenajat într-o cladire istorica. Îl ochisem eu de acasă, dar preturile erau cam de 4× cât aveam eu disponibil.

Am mai mers vreo 200 de metri până la destinaţia finala. Ne-a trecut repede dezamăgirea că n-am oprit la palat când am văzut terenul de minigolf, masa de ping-pong şi spaţiul verde din jur. Cui îi trebuie lux, când poate sta în aer liber?? Zic şi eu… poate sunt printre voi… Eu prefer să ma bucur de ce am şi pot decât să ma plâng de ce nu-mi permit. :)

Parcarea a fost gratuită.

La intrarea în recepţie îmi amintesc de un aparat automat de cafea. Mi-l amintesc pentru că nu îmi plac aparatele şi nici cafeaua pe care o fac. Mă gândeam că asta o să primesc dimineata… Personalul vorbea limba engleză. Ne-au dat camera imediat ce am ajuns, era oricum după ora 18. Din hol te serveai cu lenjere de pat curată ambalată în pungi sigilate şi la plecare o aruncai intr-un container. Primul lucru pe care l-au facut gazdele a fost instructajul…

Buun. Era prima dată când îmi primeam lenjeria sigilată în braţe. Dar am zis că asta să fie cea mai mică problema… Hostelul are vreo 40 de camere mai mici sau mai mari şi toate au baie proprie. Unele sunt cu multe paturi şI există şI posibilitatea de cazare la comun cu cine se nimereşte la preţ foarte mic. Nu am cercetat prea mult varianta. Camerele sunt foarte încărcate şi spaţiul este mic. Birou, scaun, paturi suprapuse, dulap. Cred că 6 paturi am avut noi deşi am facut rezervarea pentru doi adulţi şi un copil. Erau şi camere cu mai multe paturi, aşa că mi-am aminiti automat de taberele din scoală când dormeam la grămadă şi ce distracţie era. Eu mi-am ales un pat cât mai la sol. Şi rău am facut. O să vedeţi mai încolo de ce.

Nu primiţi prosoape sau articole cosmetice, aşa că să vă duceţi de acasă. În rest era acceptabil. Curăţenia nu m-a impresionat, dar nici n-am fost îngrozită. Oricum nu m-am dus acolo să caut păianjenii sau praful de sub pat, aşa că nu pot să vă zic decât că aşternutul mirosea frumos, baia era igienizată şi duşul funcţiona în parametri normali. Camerele nu au TV nici aer condiţionat. Am trântit bagajele şi am iesit pe terasă. Camerele au ieşire la grădină, iar spaţiul verde este foarte generos. Era o iarbă frumoasă şi bine întreţinută încât am facut planuri pentru un picnic la iarbă verde.

Priveliştea? Merită toţi banii. Am uitat pe loc că am de îmbrăcat aşternuturi, de lipsa prosoapelor sau de vecinii bogaţi de mai sus. Hostelul este amplasat într-o grădină imensă şi ai o privire de ansambru asupra oraşului. Un pic mai în vale se vedeau terenuri private cu culturi de viţă de vie.

Locul era frecventat de foarte mulţi tineri. Cred că era unul dintre cele mai romantice locuri din Viena că era plin de eugenii îndrăgostite. Pe câţiva nu m-am răbdat să nu-i imortalizez asa că vi-i arăt şi vouă. Spuneţi voi dacă nu se simte dragostea în aer... :)

Era viaţă frumoasă în jur. Câţiva erau veniţi acolo să facă mişcare… unii îşi antrenau cu drag animalele de companie, erau câţiva tineri care savurau câte o carte la iarbă verde, alţii veniseră pentru îmbrăţişări… Erau unii care veneau să agaţe semnal wi-fi de la noi… Am uitat să vă spun: wi-fi bun, fără parolă.

De la pensiune puteai închiria biciclete. Te puteai delecta cu o partidă de minigolf, am văzut şi o masă de ping-pong. Aveai atâtea variante să îţi petreci timpul în aer liber, încât mi-a părut rău că stăm prea puţin şi mai ales că avem treabă. Iulia a ales să “baleteze” un pic până eu faceam poze. La vreamea aceea era pasionată de balet şi atmosfera din jur i s-a părut că o inspiră. :) Mai era un individ care se dădea în spectacol manevrând un disc. Era prima dată când am văzut un dans armonios cu discul. Avea miscări graţioase şi reuşea să-l prindă în cele mai neaşteptate poziţii. Un pic mai departe doi tineri aranjau nişte cilindri roşii pe un grilaj… N-am ştiut atunci ce sunt… M-a avertizat soţul meu: “o să vezi tu la noapte”.

Hehe. Era nuntă la palat…

În zare se vedea Palatul Schönbrunn aşa că i-am putut spiona un pic de la distanţă. Am prins un apus frumos şi ne-am pus la somn că eram tare obosiţi de la drum şi căldură. La un moment dat mă simt smulsă din lumea lui Morfeu de nişte zgomote asurzitoare. Mi se părea că sunt pe un câmp de luptă şi sunt bombardată din toate direcţiile. M-am ridicat direct în picioare, înainte de a-mi da seama unde sunt. Patul etajat de deasupra mea, aproape că m-a trimis înapoi în lumea viselor. Poate dacă eram la etaj făceam antrenamente la paraşutişti… De fapt vecinii noştri de la “palat” aveau parte de artificiile montate dupa-masa de cei doi tineri în curtea noastră. Nu m-am putut bucura pe deplin de ele că încă eram sub efectul steluţelor verzi provocate rama patului şi în plus erau prea deasupra noastră. N-am avut curaj să iesim pe câmpul de luptă, le-am vazut doar de dupa geam. De la palat cred că se vedeau frumos. I-am invidiat un pic şi m-am culcat la loc.

Dimineaţa am luat micul dejun. Era inclus în preţ. Alimente standard, şuncă, caş, pateuri, cremwuşti, gem, unt, ceai, cafea, suc. Totul la discreţie, nu ne-a lipsit nimic. Eram gata s-o luăm din loc către animalele din oraş. La Zoo...

Ăsta a fost hostelul cu bune şi rele. Poze în camere nu am făcut că nu aveam obiceiul. Mi-a plăcut în schimb atmosfera. Sper să o simţiţi din poze. Dacă bunele vi s-au părut suficiente, alegeţi-l cu încredere. Dacă relele vi s-au părut prea rele, mergeţi la vecinii mai bogaţi de la palat. Poate îmi povestiţii şi mie cum a fost şi daca merită preţul de 4× ...

---

VIZUALIZĂRI: 2007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI