O pacifistă la Pacific

TIPĂREȘTE

Acest articol este un cocktail de impresii despre cazare, călătorie și... sentimente.

S-au scris mii de cuvinte despre Roma. Poate nu destule, nu știu. Nu mi-am dorit să văd Italia, nu acum. Consider că există țări pe care le pot vizita la pensie, atunci când nu mai pot sta în chiloți de baie pe o plajă fierbinte, când scopul vacanțelor este vizita, plimbarea, cunoașterea.

Luna decembrie este puternic încărcată emoțional, este luna noastră, a îndrăgostiților.

Am primit o invitație la... Roma. Eu am refuzat-o, Cristi nu. Astfel m-am trezit că ”trebuie” să merg într-o țară fără să-mi doresc. A fost un dar, o declarație de dragoste. Anul trecut am fost la Viena, la anul nu știu, poate intr-o țară fierbinte.

Cum, să ratez eu cel mai plăcut lucru de pe pământ? Am plecat pentru trei nopți spre Roma cu Wizz Air, la 8,30 aterizam pe Ciampino, apoi cu autocarul spre Termini pentru a lua metroul (linia A) spre Battistini, coborâm la Ottaviano.

Ce-am văzut din autocar: un amalgam de oameni și mașini, un oraș murdar, clădiri înghesuite. Metroul nu m-a impresionat. Era super aglomerat, în difuzoare se auzea o voce ștrangulată, geamurile nu se închideau bine, astfel încât auzeam zgomotul făcut de metrou în tunel în loc să aud vocea masculină ce anunța stația următoare.

Am coborât din metrou prea repede, trebuia să coborâm la Cipro. Nu-i nimic, am mers 15 minute pe jos până la hotel. Dacă am fi coborât unde trebuia ajungeam la hotel în doar 5 minute.

Hotelul se află la 15 minute de Muzeele Vaticanului, deci într-o zonă bună, liniștită. La ora 11 când am ajuns la destinație am fost cazați imediat.

Clădirea este veche, o afacere de familie, ei spun că a fost renovată in anul 2011. Așa o fi! Depinde ce înțeleg ei prin renovare. Cele trei stele sunt reale la recepție, lift și restaurant, pe holuri. Camerele sunt de două stele.

Există locuri cu ”lipici”, locuri cu care rezonezi. Aici lipsea ceva, nu știu ce.

Menționez că eu nu aleg niciodată cazarea atunci când suntem un grup deoarece nu doresc să fiu ”lăudată”, dar nici nu arunc cu pietre, încerc să găsesc ceva deosebit în fiecare loc în care merg.

Revenind de pe ”arătură”, pot spune că personalul hotelului este foarte amabil, fiecare își face treaba cu seriozitate, foarte promți la toate solicitările clienților. Care clienți? Păi, puțini, pentru că hotelul (din 82 de camere) nu era ocupat nici jumătate. Am întâlnit câteva cupluri ce păreau ”necuplate legal”, câțiva oameni de afaceri, câteva doamne singure și... noi. Doi angajați români, o ”secretară” a patronului hotelului, secretară ”renovată” mai mult decât camerele, câțiva ospătari drăguți, două cameriste și vreo trei recepționeri.

Atmosfera de sărbătoare nu era prezentă la hotel (dar nici în oraș). La recepție, un brad rece, șic, interesant, câteva ornamente aruncate pe la uși, un lobby bar fără bar, fără barman, fotolii și măsuțe, un TV pe perete, canapele confortabile, era așa de trist totul! Liftul, adică lifturile sunt în stare bună de funcționare.

Am primit camerele la etajul 1, camera noastră era pe colț, avea o terasă foarte frumoasă dar fără scaune și măsuță. Nici mare nici mică, încăperea era curată, cu gresie pe jos, văruită în culori pale, șterse, îți transmite un sentiment rece. Patul matrimonial avea o saltea confortabilă, nu scârțâia deloc, lenjeria de bună calitate, în loc de pilotă aveam pătură, adică pături. Două minuscule noptiere încadrau patul, două aplice luminau noptierele, lumina era caldă, becurile erau economice. Pe birou se afla un tv micuț, lângă birou era un scaun și un dulap cu frigider și seif. O oglindă generoasă atârna pe perete, o caricarură de calorifer cu 4 elemenți se scremea să încălzească încăperea, un dulap cu două uși era încastrat în perete. Geamurile erau de proastă calitate, perdeaua și draperia se unduiau în bătaia vântului ce pătrundea în cameră prin geamurile închise.

La intrarea în încăpere era o tentativă de hol, cu un cuier și un suport pentru valiză, iar din hol pășeai direct în baie. Cum, fără ușă? Ei, avea o ușă ”acordeon”, foarte utilă, reținea mirosurile și aburul. Baia era micuță, curată, cu o cabină de duș ce avea ușa defectă, cu o instalație cam ruginită, cu un geam imens, de proastă calitate. Aveam impresia că geamul e mereu deschis, era frig și zgomot cu toate că existau și obloane. Să nu uit de calorifer, care era inutil, la fel ca și în cameră. Apa era fiartă, mi-a încâlzit trupul, a ținut loc de calorifer. Consumabile: săpun, șampon, hârtie igienică. Prosoapele pentru față erau din bumbac, adică erau cârpe din bumbac. Prosoapele pentru corp erau albe, pufoase, de bună calitate. Acestea erau schimbate zilnic, la fel și lenjeria de pe pat. În baie există și un uscător pentru păr.

Per ansamblu, am avut o cameră bună, la un preț corect.

Locul unde serveam micul dejun era frumos amenajat, decorat cu bun gust, era friguros. Atmosfera de aici era plăcută, în difuzoare se auzea muzică italiană. Pentru a face economie la apă și detergenți, nu existau farfurii și cești la discreție. La fiecare masă găseai două farfuriuțe, două cești, două tacâmuri. În aceeași farfurie în care serveai salamul așezai frumușel și croasantul plin cu zahăr. Pentru apă sau suc de la dozator aveam pahare din plastic, de unică folosință. Micul dejun a fost bun, același în fiecare zi, dar aveam de unde alege.

În fața hotelului erau două bancuțe, două scrumiere, era locul destinat fumatului. Din lobby bar, puteam ieși seara la o țigară în parcarea hotelului, o parcare micuță, cu doar nouă locuri.

WI-FI funcționa foarte bine în tot hotelul.

Poziționarea clădirii este bună, aproape de metrou, de linia autobuzului 913, vis-a-vis sunt clădiri micuțe, un sex-shop lângă pompe funebre, în dreapta și-n stânga hotelului două benzinării. Magazine mai mari sau mai mici, un Carrefour la două străzi distanță, e o zonă ok, cu trecători și scutere zgomotoase ce acompaniază liniștea din cameră.

Am parcurs în cele patru zile 50 km, am admirat frumusețile Romei, am mâncat scump dar și ieftin, am savurat o bere delicioasă, am ciocnit un pahar cu vin în cinstea vieții, am pozat cerșetorii, vânzătorii ambulanti, am simțit parfumul unui oraș care merită văzut o singură dată în viață.

Vremea a fost caldă, așa ca mine, soarele mi-a încălzit oasele, vântul a fost blând.

La întoarcerea spre casă am luat metroul până la Termini, ne-am răsfățat privirile în Bazilica Santa Maria Maggiore, m-am rugat pentru toți cei pe care-i iubesc, m-am rugat să fie pace, am servit prânzul la Mecenate Palace Hotel (într-un contrast total cu orașul), ne-am urcat în autocarul care mergea către Fiumicino, aveam cursă la ora 19 cu Blue Air.

Dacă recomand hotelul? Da, doar dacă nu sunteți pretențiosi.

Dacă recomand Roma? Depinde de gusturi, eu m-am simțit bine, m-am distrat, am gustat și frumosul și interesantul, m-am făcut că nu văd părțile urâte. Adică le-am văzut și vi le-am spus, doar nu era să mint că Roma e perfectă.

Pentru că o ador pe Gianna Nannini și pentru că știu, Cristi va citi acest articol, doresc atașarea videoclipului https://www.youtube.com/watch?v=xoco58gF8h0, o melodie sensibilă, cu versuri frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 2164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI