Hotel Orient. Hai la nuntă la Brăila!

TIPĂREȘTE

Mă așteptau prietenele mele să le însoțesc la nunta fratelui, respectiv fiului, la Brăila. Așadar, îmi trebuia o cameră de hotel ca să am unde trage în după amiaza aia, unde să-mi las valiza, unde să-mi pună prietena mea părul pe moațe, așa, rapid, și unde să dorm două ore înainte să plec spre capitală a doua zi, și apoi spre casă. Deci nu merita să caut un hotel de cinci stele (cu paralele corespunzătoare), ci unul mai modest, curățel și mai ieftinel. Nici măcar micul dejun nu mă interesa prea tare, pentru că eu, atunci când vin acasă, mă abonez la greu la covrigii cu mac și susan pe care nu-i găsesc aici, precum și la plăcintele cu mere și brânză cărora le duc dorul în timpul anului. Toate însoțite, bineînțeles, de o sticlă de Sana, pentru că spaniolii nici de-asta n-au;). Și uite așa am ajuns la Hotel Orient din Brăila, nume care mă ducea, nu’ș de ce, la perioada interbelică din Românica noastră... O super ofertă pe Booking, de 25 euro pe cameră (de fapt, cred că 24,80), cu mic dejun inclus și anulare gratuită până cu vreo două zile înainte.

În sâmbăta respectivă, am luat trenul dis de dimineață din gara Pitești. Mai să pic pe spate. Eram atât de curioasă să văd dacă trenurile din studenția mea erau aceleași... Ei bine, am dat de o gară nouă, am zis încântată „oau! ”, deși n-am înțeles prea bine de ce trebuie să urci la etajul unu ca să ai acces la peroane. Mi-a plăcut, oricum. Una din dorințele mele pentru concediul din vara trecută de acasă era pe punctul de a se îndeplini: să merg cu trenul prin țara mea după douăzeci de ani, ducând în poală o pungă enormă cu... ați ghicit: ditamai provizia de covrigi cu mac și susan, ștrudele cu mere și plăcinte cu brânză și dovleac.

M-am urcat în tren, nou și el, emoționată tare, și m-am așezat pe locul de pe bilet. Era undeva spre coada vagonului, lângă toaletă, iar pe jos era ud, nu știu de la ce, că de mirosit nu mirosea... A venit imediat doamna controlor (tot “nașă” îi zice?) și mi-a zis să mă duc mai în față, că lângă toaletă poate și miroase. „Păi ăsta este locul meu”, am răspuns, și s-a uitat la mine cam ciudat, îndemnându-mă din nou să mă mut. Asta am și făcut, și m-am dus câteva rânduri mai în față.

Vagonul nou, căldurică și... geamurile aproape toate sparte! De fapt crăpate, nu sparte, că nu intra frig. Mi-a plăcut să mă uit la lumea pestriță care urca la diverse stații, și oarecum am călătorit în timp. Anumite personaje nu dispar din peisaj nicicum. Ceva înjurături așa, dis de dimineață, mai ceva ca pe bulevard, pauză de cafea și țigară la Titu pentru mulți dintre pasageri, și emoția de a păși în Gara de Nord după tot atâția ani.

În fine, să nu mai bat câmpii. În loc să mă dau jos la Brăila, în dimineața respectivă îmi „lungisem” biletul până la Galați, la sfatul prietenei mele Cristina, care m-a așteptat cu al ei soț în gara din frumosul lor oraș, și unde am petrecut câteva ore taaare plăcute în compania lor. Mi-au arătat așa, pe fugă, ce-au putut ei mai bine, și apoi ne-am delectat cu o saramură de pește la restaurantul Pescăruș, cu vedere la Dunăre, vorbind despre călătorii și multe altele. Mulțumesc, Cristinica, sper să-mi întoarceți vizita într-o bună zi. Eu vă aștept cu mare drag.

Tot ei m-au dus și la Hotel Orient din Brăila, că doar... Brăila și Galați sunt frați, că sunt convinsă că deja credeați că nu mai ajung la el. Ba daaa, am ajuns pe la patru după amiază. Interesant și drăguț fusese faptul că, doar cu vreo două sau trei zile înainte, primisem un e-mail de la hotel, în care eram amabil informată că în weekendul respectiv urma să fie nuntă la restaurantul hotelului, și deci și ceva gălăgie până la ore târzii în noapte. Asta în cazul în care doream să anulez rezervarea. Mi s-a părut drăguț și de bun simț acest lucru, dar le-am răspuns că nu-i bai, că și eu aveam nuntă în seara aceea, și că urma să mă întorc târziu.

Prima impresie a fost una bună, hotelul meritându-și din plin cele trei stele afișate pe firmament. Este situat destul de în centru, asta îmi spusese prietena mea brăileancă după ce îi menționasem Bulevardul Dorobanților. Iar eu am verificat acest lucru atunci când, duminică dimineață, am mers amândouă pe jos la gară, și n-am făcut mai mult de un sfert de oră, târșâind valiza după mine și oprindu-mă să-mi reîmprospătez proviziile de covrigi.

Pe site-ul lor scrie că hotelul a fost deschis în 2008 și renovat în totalitate în 2015. Mie mi s-a părut ok, confortabil și drăguț. Designul este modern, ba chiar și liftul e din ăla panoramic, din sticlă. Noroc că nu are prea multe etaje, că altfel mă cam ia cu amețeli.

Recepția este micuță (pe dreapta imediat cum intri în hotel), iar recepționistul care m-a întâmpinat a fost... corect. Mi-a lipsit un pic un zâmbet mai primitor, mai cald, dar nu mă pot plânge, pentru că am fost tratată corect, mai ales că am beneficiat și de serviciul de trezire, pentru că după o noapte de chef, taaare-mi era teamă că nu mă scol a doua zi și că pierd trenul. La fel și cu fetele de la bar, de a doua zi dimineață (micuțul bar se află pe stânga, la intrare, în fața recepției).

Din cele patruzeci de camere ale hotelului, mi s-a dat una la etajul doi, dublă. Oferta include și apartamente și camere triple din câte am văzut pe net. Am fost mulțumită de pat (saltea, lenjerie, perne), frigiderul nu l-am folosit, la televizor am dat drumul pentru că așa fac câteodată când sunt singură, și merge și el singur, ca televizorul... La fel și de semnalul wifi, gratis peste tot în hotel.

A venit și prietena mea, ca să ne gătim împreună, și am reușit să mă văd așa, pe fugă, și cu alți doi colegi, cărora le mulțumesc, pentru că au fost foarte atenți la orarul meu și au făcut o oprire de un sfert de oră la Hotel Orient, unde ne-am pupat și am schimbat câteva cuvinte. Mirela și Sebastian, mi-a făcut maaare plăcere!

Revenind la hotel, baia este destul de mare, curată, cu cabină de duș (mai înaltă decât nivelul solului) și dotată cu uscător și ceva consumabile (suficiente pentru nevoile mele).

Micul dejun tip bufet suedez l-am luat în restaurantul mare și elegant al hotelului, și a fost ok. Din câte îmi aduc aminte (și nici în poze nu văd) mi-a lipsit un fruct ceva, dar asta așa, ca să pun un băț în roată. Pentru că de fapt am mâncat bine: brânză, șuncă, salam, roșii, castraveți, măsline, erau și ceva cornuri, pe lângă cafea și suc. Totul ok și mulțumitor. Salonul mi s-a părut elegant, oricum.

Când am ajuns eu la hotel după nuntă, cheful era în toi, nuntașii petreceau la greu, și mi-a fost un pic teamă că cele două-trei ore de somn se vor duce și ele pe apa Dunării, că tot curge prin apropiere... Dar nu, eram prea obosită, și cred că și muzica a tăcut repede, pentru că n-am avut probleme, și am adormit fără probleme.

Plata am făcut-o la sosire, în lei, la cursul zilei. Evident că se poate plăti și cu cardul. Tarifele afișate pe site-ul hotelului sunt următoarele: camera single – 135 ron, camera double-twin – 155 ron, camera triplă – 200 ron, suite – 248 ron; camere deluxe (nefumători) (în camera în care am stat eu nu mirosea a fum, dar nu știu dacă era Deluxe sau nu): single – 165 ron, double-twin ă 185 ron, suite – 295 ron. Aceste prețuri includ micul dejun. Se poate opta și pentru varianta fără mic dejun, scăzându-se în jur de 15-30 ron pe cameră.

Dacă recomand acest hotel? Fără nicio îndoială. Este centric, curat, cu personal ok (poate data viitoare au și zâmbetul la ei;)), și raportul preț-calitate este unul excelent. Eu una am fost mulțumită. Bine, am stat puțintel, și eram și încântată de toate câte mi se întâmplau în weekendul ăla.

Dar chiar și-așa, cred că sunt obiectivă când spun că este un hotel ok, de luat în calcul în caz de nevoie, adică de drum prin orașul de pe Dunăre... unde va trebuie să revin, pentru că n-am avut timp decât de o plimbare prin Grădina Mare (acolo își fac pozele toți mirii din Brăila).

---

VIZUALIZĂRI: 1942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI