Bella Taormina

TIPĂREȘTE

Era prima zi “full” de la sosirea în Catania și planificasem să vedem un loc despre care mi se făcuse capul calendar: Taormina. Așa că hai să vedem noi, două celebrități, pe unde au trecut înaintea noastră niște necunoscuți ca Goethe, Dumas, Elisabeth Taylor sau Woody Allen. Cu ochii cârpiți de somn și un rucsac pe șale, am apucat-o pe o străduță cam insalubră și nesigură, tăind-o printre pâlcuri de chinezi, mai adormiți ca noi, ce așteptau în fața unor mici angrouri nedeschise încă. Grăbeam spre casa de bilete avâd o locație vagă. Am luat dus întors așa că repede în autogară pentru a prinde primul bus spre Taormina. Bigletteria și autogara sunt cam la 200 de metri de piața gării, în spre nord, pe o zona în construcție. Te uiți după o macara ce deservea construcția, de ajungi ' în următori 2-3 ani. Nu lucra nici-un “dorel” și era luni. Am trecut și marți, la fel.

Vine un Interbus albastru, urcăm, nu prea aglomerat și așteptăm să plecăm. Șoferul, un mascalzone brunețel, mic și îndesat, aruncă o privire de ansamblu peste ochelarii fumuri pierduți de Tom Cruise la ultima filmare, să vadă dacă ne-am tras măștile pe naretă. Incă erau reglementări anti-Covid in Italia. Numai că-l văd proțăpit lângă scaunul meu gesticulând cu deștele-i boante (mai să-mi scoată un ochi) și aproape răcnind: mascherina-n sus, mascherina-n jos. Cică nu-s bune măștile noastre chirurgicale și trebuie alea FPP 2. Băi eșți prost? Adică-n avion au fost bune, da-n cazanul tău, nu? Vrei să mă duc acum să caut d-alea și să pierd cursa? S-o crezi tu! Soluția tot de la mafiot vine. În spatele lui, pe post de asistentă sau copilot era una "donna de China" cu o plasă de rafie plină de măști… la 3 euro bucata. Păi nea Giovanni, matale ai o afacere aici și eu, ghiolban, nu mă prind! Ba mai rău, poate ți-o încurcam de veneam cu masca potrivită, arde-te-ar focu' pe mațe!

Drumul a fost de o oră și ceva, pe autostradă, cu o singură oprire la Naxos, renumit pentru grădinile și hotelurile sale, unde a coborât aia cu măștile. La ce afacere avea nu mă miram să bată la vreo cazare de p-aci, să-și trântească rafia pe-un șezlong și să-și bage bombeul în piscină. Admiram sictirit priveliștea litoralului ionic când deodată, ridicând privirea, uit să mai respir câteva minute: o înșiruire verticală de construcții care de care mai pitorești, cocoțate pe culmea muntelui Taurus (un versant al Etnei), de unde și denumirea… Taormina! Giovanni al meu mai că rupe autocaru-n două, mulându-se traseului sinuos pe urcare, mai să ne lipească de parapete, claxonând și negociind la sânge fiecare viraj, la prima vedere imposibil de luat. Aproape de capătul urcușului virează stânga și intră într-o parcare.

Taormina este un oraș istoric, fondat de greci și fostă capitală a Siciliei bizantine, așa că, pe lângă ce grămădisem în rucsac de la cazare, vom mânca și istorie pe pâine. Traseul standard pentru vizitarea orașul vechi îl avem deja în minte din cele citite și se prezintă cam așa: intrare prima poartă (Messina), plimbare pe Corso Umberto, la stânga teatrul grec, apoi piața domului, capăt poartă de ieșire (Catania). Deasupra, în vârful muntelui se vedea Castelmola cu cetatea iar la picioare marea cu Isola Bella și plaja Mazzaro. Cam asta a și fost traseul în linii mari și nu voi puncta decât locurile esențiale de care m-am împiedicat.

Teatro Antico

După ce ne-am strecurat prin poarta Messina, trecem prin piața Emanuele, lăsând în dreapta palatul Corvaja și biserica Santa Caterina, am făcut stânga spre teatrul grecesc. Se mai numește și teatrul antic și are ca dată de construcție secolul al III-lea î. Hr. Sub stăpânirea romană, teatrul a fost reconstruit și remodelat scena fiind demolată și transformată în arenă iar tribunele putând găzdui în jur de 10.000 de spectatori. Deh, grecii iubeau teatrul, poezia, romanii aveau alte gusturi - pâine și circ. Asta am și moștenit de la ei, doar că pâinea-i mai scumpă și circul mult mai ieftin. Astăzi, teatrul este folosit ca loc pentru festivalul anual de film,” Taormina Arte” .

Villa Comunale

Este vorba despre parcul central, un loc bogat în vegetație și bine îngrijit. Poveștile legate de parc sunt pe cât de fascinante, pe atât de discutabile. Din punct de vedere arhitectonic, grădina a fost gândită de o femeie aparținând nobilimii scoțiane, Lady Florence Trevelyan. Lady asta s-a încurcat cu Edward al VII-lea, moștenitorul tronului Angliei, și a fost izgonită din regat de mă-sa ăstuia, regina Victoria. Ajunsă la Taormina în 1884 își leagă numele și de Isola Bella pe care o cumpără, stabilindu-și aici reședința. Pe semne că mai avusese ceva gologani, rămași de pe urma frecușurilor regale. În 1890 face o mărire de capital, căsătorindu-se cu primarul Taorminei. Descurcăreață femeia! Grădina este plină de palmieri, plante și flori de tot felul, în mii de culori și arome. Parcul a devenit cu timpul proprietatea municipalității și în interior se mai păstrează clădiri construite de Lady Florence în scop ornamental, nebunii victoriane, un amestec de frumusețe arhitecturală și naturală. Aici neapărat trebuie făcute niște poze pentru a da greutate cuvintelor.

Corso Umberto

Este cea mai importantă stradă din Taormina, numită după Umberto I de Savoia, regele Italiei din ' 78 până în 1900, și este parte integrantă din Via Valeria, străvechea cale ce făcea legătura Messinei cu Catania. Corso Umberto se întinde între cele două porți, în nord poartă Messina și în sud Catania. Pășim pe un teren ce ne oferă o îmbinare năucitoare a stilurilor diferitelor epoci, de la arabă la normandă, de la gotică la baroc. Astăzi Corso Umberto este o stradă pietonală splendidă plină de magazine și baruri tipice, iar în fiecare sezon trec pe aici, spărgând la bani, milioane de vizitatori din toată lumea. Încercăm și noi o simplă plimbare și ne topim instant în fluxul uman ce ne poartă aproape pe sus. E totuși o mândrie că suntem aici, în Taormina, pierduți printre bogații lumii, căscând ochii la magazine cu prețuri nerușinate, pe care eu am renunțat să le mai convertesc, în felul ăsta “apărându-mi sărăcia și nevoile și neamul” . Fără doar și poate e unul dintre cele mai scumpe locuri din Italia!

Piazza IX Aprile

Atâta popor de turiști trebuie să mai facă și o pauză la o cafenea sau pe o terasă cu un view deosebit, așa că intrarea în piață vine ca un time out. Unul dintre primele lucruri pe care le veți observa in Piazza IX Aprile este pavajul: mai degrabă decât o simplă suprafață de piatră gri, locul arată un pic ca o tablă de șah uriașă, cu pătratele mari de marmură alb-negru. Impactul este uimitor, mai ales într-o zi însorită ca acum... Piazza IX Aprile este cea mai elegantă „sufragerie” din Taormina caracterizată de barurile în aer liber și artiștii care pictează portrete și peisaje. De pe esplanadă se poate admira o panoramă magnifică care cuprinde Etna, golful Naxos și ruinele teatrului antic din Taormina. Piața se numește așa pentru că la 9 aprilie 1860, în timpul unei liturghii în catedrala din Taormina, s-a răspândit zvonul că Garibaldi a debarcat la Marsala pentru a începe eliberarea Siciliei de sub dominația franceză. Vestea s-a dovedit a fi falsă, de fapt Garibaldi ar fi debarcat o lună mai târziu. Totuși locuitorii din Taormina au vrut să-și amintească și de acea dată, dedicându-i cea mai frumoasă piață din oraș. Înainte de atunci, piața se numea Piazza Sant' Agostino, de la numele unei bisericii construită în 1448 și care ocupă o latură a pieței. O altă biserică este St. Joseph, construită în secolul XVII-lea, care este încă deschisă pentru închinare și este încredințată salezienilor, un ordin religios apărut în sec. XIX. Biserica este reprezentativă pentru barocul sicilian, de o frumusețe notabilă fiind scară dublă situată în fața intrării.

Dar cea mai importantă clădire din piață este cu siguranță Turnul cu ceas, construit pe la 1200, distrus de mai multe ori dar mereu reconstruit.

Duomo di Taormina

Cum pare să devină o regulă în cazul micilor orașe din Italia, strada principală trebuie să te ducă la o biserică importantă. În Taormina, asta înseamnă că, atunci când mergi pe Corso Umberto, vei ajunge în cele din urmă la Piazza del Duomo, cu Domul aferent. Catedrala din Taormina, dedicată lui San Nicolò di Bari, a fost construită în secolul al XIII-lea și designul său este tipic pentru multe biserici din timpul său: exteriorul amintește mai mult de un castel fortificat decât de o casă de cult. Din acest motiv, are porecla „catedrala cetate” . Domul a fost construit pe ruinele unei mici biserici existente și o parte din marmura roz, caracteristică Taorminei, folosită la construirea coloanelor, pare să fi fost luată din ruinele Teatrului Grec, care se află deasupra orașului. Intrarea principală a fost reconstruită în 1630 în stil renascentist când și o fereastră a fost adăugată în același zid. Fântâna barocă din centrul pieței este dominată de statuia unei femei centaur, simbolul Taorminei. Alte clădiri cu vedere spre piață includ primăria din Taormina și un palat antic transformat în hotel. În apropiere se arată poarta Catania, ca un ultim reper înainte de a face cale-ntoarsă.

Isola Bella

Cunoscută și sub numele de Perla Mării Ionice, Isola Bella este situată într-un mic golf, la poalele Taorminei. Cum am mai spus, a fost o proprietate privată, o vreme deținută de Florence Trevelyan, până în 1990, când a fost cumpărată de Regiunea Sicilia, fiind transformată într-o rezervație naturală. Din înălțimea medievală a Taorminei, pentru a ajunge pe plajă, am ales să coborâm câteva sute de scări, urmând ca la urcarea spre stația de bus să luăm funia, adică telecabina. Natura a fost puțin nehotărâtă aici, pentru că, în funcție de valurile mării, Isola Bella este când insulă, când peninsulă, fiind legată de teritoriu printr-o fâșie îngustă de nisip. Plaja este gratuită, doar intrarea în Rezervația Naturală Isola Bella costă. Dar nu mă văd făcând plajă aici, tolănit pe un prosop întins pe bolovanii ascuțiți, iar de șezlong n-am mărunt. Uimitoare popularea plajei, la început de iunie, parcă erau foci pe o banchiză în sezonul ăla de 1+1. Am pășit cu fereală, ne-am scuturat de nisip și hai fuga la telecabină să prindem bus-ul lu' Giovanni… ăla cu “mascherina" pe bornau. Nu mă abțin să nu întorc capul după ultima curbă: Arrivederci, Taormina!

---

VIZUALIZĂRI: 3491 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI